1 La parole de l’Éternel qui fut adressée à Joël, fils de Pethuel.
2 Écoutez ceci, vieillards!
Prêtez l’oreille, vous tous, habitants du pays!
Rien de pareil est-il arrivé de votre temps,
Ou du temps de vos pères?
3 Racontez-le à vos enfants,
Et que vos enfants le racontent à leurs enfants,
Et leurs enfants à la génération qui suivra!
4 Ce qu’a laissé le gazam, la sauterelle l’a dévoré;
Ce qu’a laissé la sauterelle, le jélek l’a dévoré;
Ce qu’a laissé le jélek, le hasil l’a dévoré.
5 Réveillez-vous, ivrognes, et pleurez!
Vous tous, buveurs de vin, gémissez,
Parce que le moût vous est enlevé de la bouche!
6 Car un peuple est venu fondre sur mon pays,
Puissant et innombrable.
Il a les dents d’un lion,
Les mâchoires d’une lionne.
7 Il a dévasté ma vigne;
Il a mis en morceaux mon figuier,
Il l’a dépouillé, abattu;
Les rameaux de la vigne ont blanchi.
8 Lamente-toi, comme la vierge qui se revêt d’un sac
Pour pleurer l’ami de sa jeunesse!
9 Offrandes et libations disparaissent de la maison de l’Éternel;
Les sacrificateurs, serviteurs de l’Éternel, sont dans le deuil.
10 Les champs sont ravagés,
La terre est attristée;
Car les blés sont détruits,
Le moût est tari, l’huile est desséchée.
11 Les laboureurs sont consternés, les vignerons gémissent,
A cause du froment et de l’orge,
Parce que la moisson des champs est perdue.
12 La vigne est confuse,
Le figuier languissant;
Le grenadier, le palmier, le pommier,
Tous les arbres des champs sont flétris…
La joie a cessé parmi les fils de l’homme!
13 Sacrificateurs, ceignez-vous et pleurez!
Lamentez-vous, serviteurs de l’autel!
Venez, passez la nuit revêtus de sacs,
Serviteurs de mon Dieu!
Car offrandes et libations ont disparu de la maison de votre Dieu.
14 Joë 2:15.Publiez un jeûne, une convocation solennelle!
Assemblez les vieillards, tous les habitants du pays,
Dans la maison de l’Éternel, votre Dieu,
Et criez à l’Éternel!
15 Ah! Quel jour!
Car És 13:6.le jour de l’Éternel est proche:
Il vient comme un ravage du Tout-Puissant.
16 La nourriture n’est-elle pas enlevée sous nos yeux?
La joie et l’allégresse n’ont-elles pas disparu de la maison de notre Dieu?
17 Les semences ont séché sous les mottes;
Les greniers sont vides,
Les magasins sont en ruines,
Car il n’y a point de blé.
18 Comme les bêtes gémissent!
Les troupeaux de bœufs sont consternés,
Parce qu’ils sont sans pâturage;
Et même les troupeaux de brebis sont en souffrance.
19 C’est vers toi que je crie, ô Éternel!
Car le feu a dévoré les plaines du désert,
Et la flamme a brûlé tous les arbres des champs.
20 Les bêtes des champs crient aussi vers toi;
Car les torrents sont à sec,
Et le feu a dévoré les plaines du désert.
1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel: 2 Ascultați lucrul acesta, bătrâni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S-a întâmplat așa cevaCap. 2:2. pe vremea voastră sau pe vremea părinților voștri? 3 PovestițiPs. 78:4. copiilor voștri despre lucrul acesta și copiii voștri să povestească copiilor lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! 4 Ce a lăsat nemâncat lăcustaDeut. 28:38. Cap. 2:25. gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil. 5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Văitați-vă, toți cei ce beți vin, căci vi s-a luatIs. 32:10. mustul de la gură! 6 Căci în țara mea a năvălit un poporProv. 30:25-27. Cap. 2:2,11,25. puternic și fără număr, cu dințiApoc. 9:8. de leu și măsele de leoaică. 7 Mi-a pustiitIs. 5:6. via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trântit jos; mlădițele de viță au ajuns albe. 8 Bocește-teIs. 22:12. ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatulProv. 2:17.Ier. 3:4. tinereții ei! 9 Au încetat darurile de mâncareVers. 13. Cap. 2:14. și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10 Câmpia este pustiită, pământulIer. 12:11;14:2., întristat, căci grâul este nimicit, mustulIs. 24:7. Vers. 12. a secat, untdelemnul nu mai este. 11 ÎnmărmurițiIer. 14:3,4., plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute! 12 ViaVers. 10. este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuriaIs. 24:11.Ier. 48:33.Ps. 4:7.Is. 9:3. de la copiii oamenilor! 13 Încingeți-văIer. 4:8. Vers. 8., preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncareVers. 9. și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14 Vestiți2 Cron. 20:3,4. Cap. 2:15,16. un post, chemați o adunare de sărbătoareLev. 23:36.; strângeți pe bătrâni, pe toți2 Cron. 20:13. locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul! 15 „Vai! ceIer. 30:7. zi!" Da, ziuaIs. 13:6,9. Cap. 2:1. Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-au pierit bucuriaDeut. 12:6,7;16:11,14,15. și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17 S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18 Cum gemOsea 4:3. vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19 CătrePs. 50:15. Tine, Doamne, strig, căci a mâncat foculIer. 9:10. Cap. 2:3. islazurile pustiei și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp! 20 Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoareIov 38:41.Ps. 104:21;145:15. către Tine, căci au secat1 Împ. 17:7;18:5. pâraiele și a mâncat focul islazurile pustiei.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)