1 Eh quoi! Le Seigneur, dans sa colère, a couvert de nuages la fille de Sion!
Il a précipité du ciel sur la terre la magnificence d’Israël!
Il ne s’est pas souvenu de son marchepied,
Au jour de sa colère!
2 Le Seigneur a détruit sans pitié toutes les demeures de Jacob;
Il a, dans sa fureur, renversé les forteresses de la fille de Juda,
Il les a fait rouler à terre;
Il a profané le royaume et ses chefs.
3 Il a, dans son ardente colère, abattu toute la force d’Israël;
Il a retiré sa droite en présence de l’ennemi;
Il a allumé dans Jacob des flammes de feu,
Qui dévorent de tous côtés.
4 Il a tendu son arc comme un ennemi;
Sa droite s’est dressée comme celle d’un assaillant;
Il a fait périr tout ce qui plaisait aux regards;
Il a répandu sa fureur comme un feu sur la tente de la fille de Sion.
5 Le Seigneur a été comme un ennemi;
Il a dévoré Israël, il a dévoré tous ses palais,
Il a détruit ses forteresses;
Il a rempli la fille de Juda de plaintes et de gémissements.
6 Il a dévasté sa tente comme un jardin,
Il a détruit le lieu de son assemblée;
L’Éternel a fait oublier en Sion les fêtes et le sabbat,
Et, dans sa violente colère, il a rejeté le roi et le sacrificateur.
7 Le Seigneur a dédaigné son autel, repoussé son sanctuaire;
Il a livré entre les mains de l’ennemi les murs des palais de Sion;
Les cris ont retenti dans la maison de l’Éternel,
Comme en un jour de fête.
8 L’Éternel avait résolu de détruire les murs de la fille de Sion;
Il a tendu le cordeau, il n’a pas retiré sa main sans les avoir anéantis;
Il a plongé dans le deuil rempart et murailles,
Qui n’offrent plus ensemble qu’une triste ruine.
9 Ses portes sont enfoncées dans la terre;
Il en a détruit, rompu les barres.
Son roi et ses chefs sont parmi les nations; il n’y a plus de loi.
Même les prophètes ne reçoivent aucune vision de l’Éternel.
10 Les anciens de la fille de Sion sont assis à terre, ils sont muets;
Ils ont couvert leur tête de poussière,
Ils se sont revêtus de sacs;
Les vierges de Jérusalem laissent retomber leur tête vers la terre.
11 Mes yeux se consument dans les larmes, mes entrailles bouillonnent,
Ma bile se répand sur la terre,
A cause du désastre de la fille de mon peuple,
Des enfants et des nourrissons en défaillance dans les rues de la ville.
12 Ils disaient à leurs mères:
Où y a-t-il du blé et du vin?
Et ils tombaient comme des blessés dans les rues de la ville,
Ils rendaient l’âme sur le sein de leurs mères.
13 Que dois-je te dire? À quoi te comparer, fille de Jérusalem?
Qui trouver de semblable à toi, et quelle consolation te donner,
Vierge, fille de Sion?
Car ta plaie est grande comme la mer:
Qui pourra te guérir?
14 Tes prophètes ont eu pour toi des visions vaines et fausses;
Ils n’ont pas mis à nu ton iniquité,
Afin de détourner de toi la captivité;
Ils t’ont donné des oracles mensongers et trompeurs.
15 Tous les passants battent des mains sur toi,
Ils sifflent, ils secouent la tête contre la fille de Jérusalem:
Est-ce là cette ville qu’on appelait une beauté parfaite,
La joie de toute la terre?
16 Tous tes ennemis ouvrent la bouche contre toi,
Ils sifflent, ils grincent des dents,
Ils disent: Nous l’avons engloutie!
C’est bien le jour que nous attendions, nous l’avons atteint, nous le voyons!
17 L’Éternel a exécuté ce qu’il avait résolu,
Il a accompli la parole qu’il avait dès longtemps arrêtée,
Il a détruit sans pitié;
Il a fait de toi la joie de l’ennemi,
Il a relevé la force de tes oppresseurs.
18 Leur cœur crie vers le Seigneur…
Jé 14:17.La 1:16.Mur de la fille de Sion, répands jour et nuit des torrents de larmes!
Ne te donne aucun relâche,
Et que ton œil n’ait point de repos!
19 Lève-toi, pousse des gémissements à l’entrée des veilles de la nuit!
Répands ton cœur comme de l’eau, en présence du Seigneur!
Lève tes mains vers lui pour la vie de tes enfants
Qui meurent de faim aux coins de toutes les rues!
20 Vois, Éternel, regarde qui tu as ainsi traité!
La 4:10.Fallait-il que des femmes dévorassent le fruit de leurs entrailles,
Les petits enfants objets de leur tendresse?
Que sacrificateurs et prophètes fussent massacrés dans le sanctuaire du Seigneur?
21 Les enfants et les vieillards sont couchés par terre dans les rues;
Mes vierges et mes jeunes hommes sont tombés par l’épée;
Tu as tué, au jour de ta colère,
Tu as égorgé sans pitié.
22 Tu as appelé de toutes parts sur moi l’épouvante, comme à un jour de fête.
Au jour de la colère de l’Éternel, il n’y a eu ni réchappé ni survivant.
Ceux que j’avais soignés et élevés,
Mon ennemi les a consumés.
1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
AMat. 11:23. azvârlit din cer pe pământ podoaba2 Sam. 1:19. lui Israel
și nu Și-a mai adus aminte de scaunul1 Cron. 28:2.Ps. 99:5;132:7. picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2 Domnul a nimicit fără milăVers. 17,21. Cap. 3:43. toate locuințele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
și le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocarăPs. 89:39. împărăția și căpeteniile ei.
3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Și-a tras înapoiPs. 74:11. de la el dreapta înaintea vrăjmașului
și a aprinsPs. 89:46. în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4 Și-a încordatIs. 63:10. Vers. 5. arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor
și a prăpădit totEzec. 24:25. ce era plăcut privirilor;
Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaș a ajunsVers. 4.Ier. 30:14. Domnul: a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat2 Împ. 25:9.Ier. 52:13. toate palatele, i-a prăbușit întăriturile
și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6 I-a pustiitPs. 80:12;89:40.Is. 5:5. cortul sfânt caIs. 1:8. pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
DomnulCap. 1:4.Ţef. 3:18. a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul
și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;
au răsunatPs. 74:4. strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8 Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins2 Împ. 21:13.Is. 34:11. sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
9 Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și ruptIer. 51:30. zăvoarele.
ÎmpăratulDeut. 28:36.2 Împ. 24:15;25:7. Cap. 1:3;4:20. și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege2 Cron. 15:3. nu mai au
și chiar prorociiPs. 74:9.Ezec. 7:26. nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului ședIov 2:13.Is. 3:26. Cap. 3:28. pe pământ și tac;
și-au presăratIov 2:12. țărână pe cap, s-au încinsIs. 15:3.Ezec. 7:18;27:31. cu saci;
fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochiiPs. 6:7. Cap. 3:48. de lacrimi, îmi fierb măruntaieleCap. 1:20.,
mi se varsă ficatulIov 16:13.Ps. 22:14. pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilorVers. 19. Cap. 4:4. și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?"
și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,
își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cineCap. 1:12.Dan. 9:12. să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăiIer. 2:8;5:31;14:14;23:16;27:14;29:8,9.Ezec. 13:2. ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți-au dat pe fațăIs. 58:1. nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii1 Împ. 9:8.Ier. 18:16.Naum 3:19. bat din palmeEzec. 25:6. asupra ta,
șuieră și dau2 Împ. 19:21.Ps. 44:14. din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:
„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasăPs. 48:2;50:2. și bucuria întregului pământ?"
16 Toți vrăjmașii tăi deschidIov 16:9,10.Ps. 22:13. Cap. 3:46. gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „AmPs. 56:2. înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedemPs. 35:21.!"
17 Domnul a înfăptuit ceLev. 26:16.Deut. 28:15. hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicitVers. 2. fără milă;
a făcut din tinePs. 38:16.Ps. 89:42. bucuria vrăjmașului,
a înălțat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul:
„ZidVers. 8. al fiicei Sionului, varsăIer. 14:17. Cap. 1:16. zi și noapte șiroaie de lacrimi!
Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te șiPs. 119:147. gemi noaptea, când încep străjile!
Varsă-țiPs. 62:8. inima ca niște apă înaintea Domnului!
Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi,
careVers. 11. mor de foame la toateIs. 51:20. Cap. 4:1.Naum 3:10. colțurile ulițelor!"
20 „Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?
Să mănânceLev. 26:29.Deut. 28:53.Ier. 19:9. Cap. 4:10.Ezec. 5:10. femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor?
Să fie măcelărițiVers. 13,16. preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii și bătrânii2 Cron. 36:17. stau culcați pe pământ în ulițe;
fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;
i-aiCap. 3:43. ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groazaPs. 31:13.Ier. 6:25;46:5. din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.
PeOsea 9:12,13. cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!"
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)