1 Que dirons-nous donc *És 51:2.qu’Abraham, notre père, a obtenu selon la chair? 2 Si Abraham a été justifié par les œuvres, il a sujet de se glorifier, mais non devant Dieu. 3 Car que dit l’Écriture? *Ge 15:6.Ga 3:6.Ja 2:23.Abraham crut à Dieu, et cela lui fut imputé à justice. 4 Or, à celui qui fait une œuvre, le salaire est imputé, non comme une grâce, mais comme une chose due; 5 et à celui qui ne fait point d’œuvre, mais qui croit en celui qui justifie l’impie, sa foi lui est imputée à justice. 6 De même David exprime le bonheur de l’homme à qui Dieu impute la justice sans les œuvres:

7 *Ps 32:1.Heureux ceux dont les iniquités sont pardonnées,

Et dont les péchés sont couverts!

8 Heureux l’homme à qui le Seigneur n’impute pas son péché!

9 Ce bonheur n’est-il que pour les circoncis, ou est-il également pour les incirconcis? Car nous disons que la foi fut imputée à justice à Abraham. 10 Comment donc lui fut-elle imputée? Était-ce après, ou avant sa circoncision? Il n’était pas encore circoncis, il était incirconcis. 11 *Ge 17:11.Et il reçut le signe de la circoncision, comme sceau de la justice qu’il avait obtenue par la foi quand il était incirconcis, afin d’être le père de tous les incirconcis qui croient, pour que la justice leur fût aussi imputée, 12 et le père des circoncis, qui ne sont pas seulement circoncis, mais encore qui marchent sur les traces de la foi de notre père Abraham quand il était incirconcis.

13 En effet, ce n’est pas par la loi que l’héritage du monde a été promis à Abraham ou à sa postérité, c’est par la justice de la foi. 14 *Ga 3:18.Car, si les héritiers le sont par la loi, la foi est vaine, et la promesse est anéantie, 15 parce que la loi produit la colère, et que *Jn 15:22.Ro 5:20;7:8.Ga 3:19.là où il n’y a point de loi il n’y a point non plus de transgression. 16 C’est pourquoi les héritiers le sont par la foi, pour que ce soit par grâce, afin que la promesse soit assurée à toute la postérité, non seulement à celle qui est sous la loi, mais aussi à celle qui a la foi d’Abraham, *És 51:2.notre père à tous, selon qu’il est écrit: 17 *Ge 17:4.Je t’ai établi père d’un grand nombre de nations. Il est notre père devant celui auquel il a cru, Dieu, qui donne la vie aux morts, et qui appelle les choses qui ne sont point comme si elles étaient. 18 Espérant contre toute espérance, il crut, en sorte qu’il devint père d’un grand nombre de nations, selon ce qui lui avait été dit: *Ge 15:5.Hé 11:12.Telle sera ta postérité. 19 Et, sans faiblir dans la foi, il ne considéra point que son corps était déjà usé, puisqu’il avait près de cent ans, et que Sara n’était plus en état d’avoir des enfants. 20 *Jn 8:56.Hé 11:11,18.Il ne douta point, par incrédulité, au sujet de la promesse de Dieu; mais il fut fortifié par la foi, donnant gloire à Dieu, 21 *Ps 115:3.et ayant la pleine conviction que ce qu’il promet il peut aussi l’accomplir. 22 C’est pourquoi cela lui fut imputé à justice. 23 *Ro 15:4.Mais ce n’est pas à cause de lui seul qu’il est écrit que cela lui fut imputé; 24 c’est encore à cause de nous, à qui cela sera imputé, à nous qui croyons en celui qui a ressuscité des morts Jésus notre Seigneur, 25 lequel a été livré pour nos offenses, et est ressuscité pour notre justification.

1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*Is. 51:2.Mat. 3:9.Ioan 8:33,39.2 Cor. 11:22.? 2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit*Cap. 3:20,27,28. prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam*Gen. 15:6.Gal. 3:6.Iac. 2:23. a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." 4 Însă, celui*Cap. 11:6. ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*Ios. 24:2., credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6 Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7 „Ferice*Ps. 32:1,2.", zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!" 9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire". 10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Apoi, a*Gen. 17:10. primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să*Luca 19:9. Vers. 12,16.Gal. 3:7. fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni*Gen. 17:4.Gal. 3:29. lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. 14 Căci*Gal. 3:18., dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, 15 pentru că Legea*Cap. 3:20;5:13,20;7:8,10,11.1 Cor. 15:56.2 Cor. 3:7,9.Gal. 3:10,19.1 Ioan 3:4. aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*Cap. 3:24., și pentru ca*Gal. 3:22. făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care*Is. 51:2. Cap. 9:8. are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am*Gen. 17:5. rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care*Cap. 8:11.Efes. 2:1,5. înviază morții și care cheamă lucrurile*Cap. 9:26.1 Cor. 1:28.1 Pet. 2:10. care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa*Gen. 15:5. va fi sămânța ta." 19 Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a*Gen. 17:17;18:11.Evr. 11:11,12. uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate*Ps. 115:3.Luca 1:37,45.Evr. 11:19. să și împlinească. 22 De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire". 23 Dar nu*Cap. 15:4.1 Cor. 10:6,11. numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire", 24 ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel*Fapte 2:24;13:30. ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25 care*Is. 53:5,6. Cap. 3:25;5:6; 8:32.2 Cor. 5:21.Gal. 1:4.Evr. 9:28.1 Pet. 2:24;3:18. a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat*1 Cor. 15:17.1 Pet. 1:21. din pricină că am fost socotiți neprihăniți.