Te Tāne he Ringa Memenge tōna
1 Ā, ka tomo atu anō ia ki te whare karakia, nā, i reira tētahi tangata kua memenge tōna ringa. 2 Ā, ka whakamau tā rātou titiro ki a ia, me kore ia e whakaora i a ia i te hāpati; he mea kia whakapā ai rātou i tētahi hē ki a ia. 3 Nā, ka mea ia ki te tangata i te ringa memenge, "Whakatika ki waenganui."
4 Nā, ka mea ia ki a rātou, "He mea tika rānei te mahi pai i te hāpati, te mahi kino rānei? Te whakaora rānei, te whakamate rānei?"
Heoi, kāhore rātou i kīkī. 5 Nā, ka tirotiro riri ia ki a rātou, he pōuri hoki mō te pakeke o ō rātou ngākau, ka mea ki taua tangata, "Totoro tōu ringa." Ā, ko te toronga o tōna ringa, kua ora. 6 Nā, ka haere atu ngā Parihi, ka rūnanga tahi me ngā Herōriana mōna, ki te pēhea e whakangaromia ai ia.
He Mano i te Taha o te Moana
7 Nā, ka maunu atu a Īhu rātou ko āna ākonga ki te moana; he nui hoki te tangata i aru i a ia i Karirī, i Hūria, 8 I Hiruhārama, i Irumia, i tāwāhi hoki o Horano; me te hunga hoki e tata ana ki Tāira, ki Hairona, nui atu te huihui; i tō rātou rongonga i ngā mea i mea ai ia, haere ana ki a ia. 9 Nā, ka mea ia ki āna ākonga kia noho tata mai tētahi kaipuke iti ki a ia, i te mano hoki, kei tutetutea ia e rātou. 10 He tokomaha hoki i whakaorangia e ia; nō ka popō mai ki a ia te hunga katoa e mate ana, kia pā ai ki a ia. 11 Me ngā wairua poke hoki, i tō rātou kitenga i a ia, takoto ana ki tōna aroaro, ka karanga, ka mea, "Ko te Tama koe a te Atua!" 12 Ā, he maha āna kupu ki a rātou kia kaua ia e whakaaturia e rātou.
Ka Whiriwhiria e Īhu ngā Āpōtoro Tekau mā rua
13 Nā, ka kake ia ki te maunga, karangatia ana ki a ia āna i pai ai, ā, ka tae rātou ki a ia. 14 Ā, kotahi tekau mā rua āna i whakarite ai hei hoa mōna, hei tononga hoki māna ki te kauwhau, 15 kia whai mana hoki e ora ai ngā mate, e peia ai ngā rēwera. 16 Ā, huaina iho e ia a Haimona ko Pita; 17 ko Hēmi, tama a Heperi, rāua ko Hoani, teina o Hēmi; ā, huaina iho rāua ko Poaneki, arā, ko ngā Tama a te Whatitiri; 18 ko Anaru, ko Piripi, ko Patoromu, ko Matiu, ko Tamati, ko Hēmi, tama a Arapiu, ko Tariu ko Haimona Kanaani, 19 ko Hūrā Ikariote hoki, nāna nei ia i tuku. Nā, ka tae ia ki te whare.
Ko Īhu rāua ko Perehepura
20 Nā, ka huihui anō te mano, nō kīhai rawa rātou i āhei te kai taro. 21 Ā, nō ka rongo ōna hoa, ka haere ki te pupuri i a ia, i mea hoki, "He pōrewarewa ia."
22 Nā, ka mea ngā karaipi i haere mai rā i Hiruhārama, "Kei a ia a Perehepura, ā, nā te rangatira o ngā rēwera tāna peinga rēwera."
23 Nā, ka karangatia rātou e ia, ā, ka kōrero whakarite ki a rātou: "Me pēhea a Hātana ka pei ai i a Hātana? 24 Ki te tahuri iho hoki tētahi rangatiratanga ki a ia anō, e kore taua rangatiratanga e tū. 25 Ki te tahuri iho hoki tētahi whare ki a ia anō, e kore taua whare e tū. 26 Ki te whakatika a Hātana, ā, ka tahuri iho ki a ia anō, e kore ia e tū, engari, he mutunga tōna.
27 "E kore te tangata e āhei te haere ki roto ki te whare o te tangata kaha, pāhua ai i ōna taonga, ki te kāhore e mātua herea te tangata kaha; ko reira pāhua ai i tōna whare.
28 "He pono tāku e mea nei ki a koutou, Ko ngā hara katoa o ngā tama a ngā tāngata e murua, me ngā kohukohu e kohukohu ai rātou. 29 Tēnā ko te tangata e kohukohua ai te Wairua Tapu, e kore e murua tōna hara ā ake ake, engari ka tau te hē ki a ia ā ake ake." 30 Mō rātou i kī, "He wairua poke tōna."
Ko te Whaea rātou ko ngā Tēina o Īhu
31 Ā, ko te taenga mai o ōna tēina rātou ko tōna whaea, ka tū i waho, ka tono tāngata mai ki a ia, ki te karanga i a ia. 32 E noho ana hoki te mano i tētahi taha ōna, i tētahi taha, ā, ka mea rātou ki a ia, "Nā, tōu whaea me ōu tēina kei waho, e rapu ana i a koe."
33 Nā, ka whakahoki ia ki a rātou, ka mea, "Ko wai tōku whaea, ko wai hoki ōku tēina?"
34 Nā, ka tirotiro ia ki te hunga e noho ana i tētahi taha ōna, i tētahi taha, ka mea, "Nā, tōku whaea, ōku tēina! 35 Ki te meatia hoki e tētahi tā te Atua i pai ai, hei teina ia ki ahau, hei tuahine, hei whaea."
O homem da mão mirrada
1 E outra vez entrou na sinagoga, e estava ali um homem que tinha uma das mãos mirrada. 2 E estavam observando-o se curaria no sábado, para o acusarem. 3 E disse ao homem que tinha a mão mirrada: Levanta-te e vem para o meio.
4 E perguntou-lhes: É lícito no sábado fazer bem, ou fazer mal? Salvar a vida, ou matar? E eles calaram-se.
5 E, olhando para eles em redor com indignação, condoendo-se da dureza do seu coração, disse ao homem: Estende a tua mão. E ele a estendeu, e foi-lhe restituída a sua mão, sã como a outra.
6 E, tendo saído os fariseus, tomaram logo conselho com os herodianos contra ele, procurando ver como o matariam.
Jesus cura muitos junto ao mar
7 E retirou-se Jesus com os seus discípulos para o mar, e seguia-o uma grande multidão da Galileia e da Judeia, 8 E de Jerusalém, e da Idumeia, e de além do Jordão, e de perto de Tiro e de Sidom; uma grande multidão que, ouvindo quão grandes coisas fazia, vinha ter com ele. 9 E ele disse aos seus discípulos que tivessem sempre pronto um barquinho junto dele, por causa da multidão, para que o não oprimisse, 10 Porque tinha curado a muitos, de tal maneira que todos quantos tinham algum mal se lançavam sobre ele, para lhe tocarem. 11 E os espíritos imundos vendo-o, prostravam-se diante dele, e clamavam, dizendo: Tu és o Filho de Deus.
12 E ele os ameaçava muito, para que não o manifestassem.
Os doze enviados
13 E subiu ao monte, e chamou para si os que ele quis; e vieram a ele. 14 E nomeou doze para que estivessem com ele e os mandasse a pregar, 15 E para que tivessem o poder de curar as enfermidades e expulsar os demônios: 16 A Simão, a quem pôs o nome de Pedro, 17 E a Tiago, filho de Zebedeu, e a João, irmão de Tiago, aos quais pôs o nome de Boanerges, que significa: Filhos do trovão; 18 E a André, e a Filipe, e a Bartolomeu, e a Mateus, e a Tomé, e a Tiago, filho de Alfeu, e a Tadeu, e a Simão, o Cananita, 19 E a Judas Iscariotes, o que o entregou.
Jesus acusado por causa de Belzebu
20 E foram para uma casa. E afluiu outra vez a multidão, de tal maneira que nem sequer podiam comer pão. 21 E, quando os seus ouviram isto, saíram para o prender; porque diziam: Está fora de si.
22 E os escribas, que tinham descido de Jerusalém, diziam: Tem Belzebu, e pelo príncipe dos demônios expulsa os demônios.
23 E, chamando-os a si, disse-lhes por parábolas: Como pode Satanás expulsar Satanás?
24 E, se um reino se dividir contra si mesmo, tal reino não pode subsistir; 25 E, se uma casa se dividir contra si mesma, tal casa não pode subsistir. 26 E, se Satanás se levantar contra si mesmo, e for dividido, não pode subsistir; antes tem fim. 27 Ninguém pode roubar os bens do valente, entrando-lhe em sua casa, se primeiro não amarrar o valente; e então roubará a sua casa. 28 Na verdade vos digo que todos os pecados serão perdoados aos filhos dos homens, e toda a sorte de blasfêmias, com que blasfemarem; 29 Qualquer, porém, que blasfemar contra o Espírito Santo, nunca obterá perdão, mas é culpado do eterno juízo
30 (Porque diziam: Tem espírito imundo).
A mãe e os irmãos do Senhor
31 Chegaram, então, seus irmãos e sua mãe; e, estando fora, mandaram-no chamar. 32 E a multidão estava assentada ao redor dele, e disseram-lhe: Eis que tua mãe e teus irmãos te procuram, e estão lá fora.
33 E ele lhes respondeu, dizendo: Quem é minha mãe e meus irmãos?
34 E, olhando em redor para os que estavam assentados junto dele, disse: Eis aqui minha mãe e meus irmãos.
35 Porquanto, qualquer que fizer a vontade de Deus, esse é meu irmão, e minha irmã, e minha mãe.
Almeida Corrigida Fiel | acf ©️ 1994, 1995, 2007, 2011 Sociedade Bíblica Trinitariana do Brasil (SBTB). Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a SBTB. A Missão da SBTB é: Uma cópia da Bíblia Fiel ®️ para cada pessoa. Ajude-nos a cumprir nossa Missão!