1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -