1 De Davi. Bendito seja o Senhor, meu rochedo, que adestra minhas mãos para o combate, meus dedos para a guerra;2 meu benfeitor e meu refúgio, minha cidadela e meu libertador, meu escudo e meu asilo, que submete a mim os povos.3 Que é o homem, Senhor, para cuidardes dele, que é o filho do homem para que vos ocupeis dele?4 O homem é semelhante ao sopro da brisa, seus dias são como a sombra que passa.5 Inclinai, Senhor, os vossos céus e descei, tocai as montanhas para que se abrasem,6 fulminai o raio e dispersai-os, lançai vossas setas e afugentai-os.7 Estendei do alto a vossa mão, tirai-me do caudal, das mãos do estrangeiro,8 cuja boca só diz mentiras e cuja mão só faz juramentos falsos.9 Ó Deus, cantar-vos-ei um cântico novo, louvar-vos-ei com a harpa de dez cordas.10 Vós que aos reis dais a vitória, que livrastes Davi, vosso servo;11 salvai-me da espada da malícia, e livrai-me das mãos de estrangeiros, cuja boca só diz mentiras e cuja mão só faz juramentos falsos.12 Sejam nossos filhos como as plantas novas, que crescem na sua juventude; sejam nossas filhas como as colunas angulares esculpidas, como os pilares do templo.13 Encham-se os nossos celeiros de frutos variados e abundantes, multipliquem-se aos milhares nossos rebanhos, por miríades cresçam eles em nossos campos; sejam fecundas as nossas novilhas.14 Não haja brechas em nossos muros, nem ruptura, nem lamentações em nossas praças.15 Feliz o povo agraciado com tais bens, feliz o povo cujo Deus é o Senhor.

1 (Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,2 Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!3 Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?4 Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.5 Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!6 Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!7 Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,8 a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.9 Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.10 Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,11 izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...12 Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.13 Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:14 viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!15 Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!