Plângere asupra sorții poporului
1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurileCap. 2:19. ulițelor!
2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vaseIs. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struțiiIov 39:14,16. din pustie.
4 LimbaPs. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cerCap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucurăIov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicităGen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasăCap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le estePs. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 FemeileCap. 2:20., cu toată milaIs. 49:15. lor, își fierb copiii,
care le slujesc caDeut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsatIer. 7:20. mânia aprinsă;
a aprinsDeut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată rodul păcatelorIer. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,
careMat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjițiIer. 2:34. de sânge,
așa că nimeni nu puteaNum. 19:16. să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtați-vă, necurațilorLev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutatCap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Și acolo ni se sfârșeau ochii2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau pașii2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitulEzec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuțiDeut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 SuflareaGen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prinsIer. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."
21 Bucură-teEcl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirulIer. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuireaIs. 40:2. îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului, îți vaPs. 137:7. pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.
Plângere asupra sorții poporului
1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurileCap. 2:19. ulițelor!
2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vaseIs. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struțiiIov 39:14,16. din pustie.
4 LimbaPs. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cerCap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucurăIov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicităGen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasăCap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le estePs. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 FemeileCap. 2:20., cu toată milaIs. 49:15. lor, își fierb copiii,
care le slujesc caDeut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsatIer. 7:20. mânia aprinsă;
a aprinsDeut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată rodul păcatelorIer. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,
careMat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjițiIer. 2:34. de sânge,
așa că nimeni nu puteaNum. 19:16. să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtați-vă, necurațilorLev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutatCap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Și acolo ni se sfârșeau ochii2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau pașii2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitulEzec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuțiDeut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 SuflareaGen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prinsIer. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."
21 Bucură-teEcl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirulIer. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuireaIs. 40:2. îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului, îți vaPs. 137:7. pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)