Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu-ȚiPs. 89:50,51. aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocaraPs. 79:4. Cap. 2:15.!
2 MoștenireaPs. 79:1. noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte țări!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjireDeut. 28:48.Ier. 28:14.
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întinsGen. 24:2.Ier. 50:15. mâna spreOsea 12:1. Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuitIer. 31:29.Ezec. 18:2., nu maiGen. 42:13.Zah. 1:5. sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii neNeem. 5:15. stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre,
căci ne amenință sabia în pustie.
10 Ne arde pieleaIov 30:30.Ps. 119:83. Cap. 4:8. ca un cuptor
de frigurile foamei.
11 Au necinstitIs. 13:16.Zah. 14:2. pe femei în Sion,
pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12 Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinsteIs. 47:6. Cap. 4:16..
13 Tinerii au fost puși să râșneascăJud. 16:21.
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununaIov 19:9.Ps. 89:39. de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doareCap. 1:22. inima,
dacă ni s-au întunecatPs. 6:7. Cap. 2:11. ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărățeștiPs. 9:7;10:16;29:10;90:2;102:12,26,27;145:13.Hab. 1:12. pe vecie;
scaunul Tău de domniePs. 45:6. dăinuiește din neam în neam!
20 Pentru cePs. 13:1. să ne uiți pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21 Întoarce-nePs. 80:3,7,19.Ier. 31:18. la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu-ȚiPs. 89:50,51. aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocaraPs. 79:4. Cap. 2:15.!
2 MoștenireaPs. 79:1. noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte țări!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjireDeut. 28:48.Ier. 28:14.
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întinsGen. 24:2.Ier. 50:15. mâna spreOsea 12:1. Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuitIer. 31:29.Ezec. 18:2., nu maiGen. 42:13.Zah. 1:5. sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii neNeem. 5:15. stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre,
căci ne amenință sabia în pustie.
10 Ne arde pieleaIov 30:30.Ps. 119:83. Cap. 4:8. ca un cuptor
de frigurile foamei.
11 Au necinstitIs. 13:16.Zah. 14:2. pe femei în Sion,
pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12 Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinsteIs. 47:6. Cap. 4:16..
13 Tinerii au fost puși să râșneascăJud. 16:21.
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununaIov 19:9.Ps. 89:39. de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doareCap. 1:22. inima,
dacă ni s-au întunecatPs. 6:7. Cap. 2:11. ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărățeștiPs. 9:7;10:16;29:10;90:2;102:12,26,27;145:13.Hab. 1:12. pe vecie;
scaunul Tău de domniePs. 45:6. dăinuiește din neam în neam!
20 Pentru cePs. 13:1. să ne uiți pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21 Întoarce-nePs. 80:3,7,19.Ier. 31:18. la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?