1 In the month Nisan, in the twentieth year of Artaxerxes the king, when wine was before him, I picked up the wine, and gave it to the king. Now I had not been sad before in his presence. 2 The king said to me, "Why is your face sad, since you are not sick? This is nothing else but sorrow of heart."

Then I was very much afraid. 3 I said to the king, "Let the king live forever! Why shouldn’t my face be sad, when the city, the place of my fathers’ tombs, lies waste, and its gates have been consumed with fire?"

4 Then the king said to me, "What is your request?"

So I prayed to the God of heaven. 5 I said to the king, "If it pleases the king, and if your servant has found favor in your sight, I ask that you would send me to Judah, to the city of my fathers’ tombs, that I may build it."

6 The king said to me (the queen was also sitting by him), "How long will your journey be? When will you return?"

So it pleased the king to send me, and I set a time for him. 7 Moreover I said to the king, "If it pleases the king, let letters be given me to the governors beyond the River, that they may let me pass through until I come to Judah; 8 and a letter to Asaph the keeper of the king’s forest, that he may give me timber to make beams for the gates of the citadel by the temple, for the wall of the city, and for the house that I will occupy."

The king granted my requests, because of the good hand of my God on me. 9 Then I came to the governors beyond the River, and gave them the king’s letters. Now the king had sent captains of the army and horsemen with me. 10 When Sanballat the Horonite and Tobiah the Ammonite servant heard of it, it grieved them exceedingly, because a man had come to seek the welfare of the children of Israel.

11 So I came to Jerusalem, and was there three days. 12 I arose in the night, I and a few men with me. I didn’t tell anyone what my God put into my heart to do for Jerusalem. There wasn’t any animal with me except the animal that I rode on. 13 I went out by night by the valley gate toward the jackal’s well, then to the dung gate; and I inspected the walls of Jerusalem, which were broken down, and its gates were consumed with fire. 14 Then I went on to the spring gate and to the king’s pool, but there was no place for the animal that was under me to pass. 15 Then I went up in the night by the brook and inspected the wall; and I turned back, and entered by the valley gate, and so returned. 16 The rulers didn’t know where I went, or what I did. I had not as yet told it to the Jews, nor to the priests, nor to the nobles, nor to the rulers, nor to the rest who did the work.

17 Then I said to them, "You see the bad situation that we are in, how Jerusalem lies waste, and its gates are burned with fire. Come, let’s build up the wall of Jerusalem, that we won’t be disgraced." 18 I told them about the hand of my God which was good on me, and also about the king’s words that he had spoken to me.

They said, "Let’s rise up and build." So they strengthened their hands for the good work.

19 But when Sanballat the Horonite, Tobiah the Ammonite servant, and Geshem the Arabian, heard it, they ridiculed us and despised us, and said, "What is this thing that you are doing? Will you rebel against the king?"

20 Then I answered them, and said to them, "The God of heaven will prosper us. Therefore we, his servants, will arise and build; but you have no portion, nor right, nor memorial in Jerusalem."

1 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe*Ezra 7:1., pe când vinul era înaintea lui, am*Cap. 1:11. luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare*Prov. 15:13. a inimii." Atunci m-a apucat o mare frică 3 și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul*1 Împ. 1:31.Dan. 2:4;5:10;6:6,21. în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea*Cap. 1:3. în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?" 4 Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?" Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou." 6 Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?" Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o*Cap. 5:14;13:6. vreme. 7 Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, 8 și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lângă casă*Cap. 3:7., pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui." Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci*Ezra 5:5;7:6,9,28. Vers. 18. mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai-mari ai oastei și niște călăreți. 10 Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

11 Am*Ezra 8:32. ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12 După aceea, m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. 13 Am ieșit noaptea pe Poarta*2 Cron. 26:9. Cap. 3:13. Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate*Cap. 1:3. Vers. 17. ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc. 14 Am trecut pe la Poarta*Cap. 3:15. Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15 M-am suit noaptea pe la*2 Sam. 15:23.Ier. 31:40. pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, și astfel m-am întors. 16 Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. 17 Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de*Cap. 1:3.Ps. 44:13;79:4.Ier. 24:9.Ezec. 5:14,15;22:4. ocară!" 18 Și le-am istorisit cum mâna*Vers. 8. cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!" Și s-au întărit*2 Sam. 2:7. în această hotărâre bună. 19 Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, Arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc*Ps. 44:13;79:4;80:6. de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați*Cap. 6:6. împotriva împăratului?" 20 Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi*Ezra 4:3. n-aveți nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim."