1 In the fourth year of King Darius, Yahweh’s word came to Zechariah in the fourth day of the ninth month, the month of Chislev. 2 The people of Bethel sent Sharezer and Regem Melech and their men to entreat Yahweh’s favor, 3 and to speak to the priests of the house of Yahweh of Armies and to the prophets, saying, "Should I weep in the fifth month, separating myself, as I have done these so many years?"

4 Then the word of Yahweh of Armies came to me, saying, 5 "Speak to all the people of the land and to the priests, saying, ‘When you fasted and mourned in the fifth and in the seventh month for these seventy years, did you at all fast to me, really to me? 6 When you eat and when you drink, don’t you eat for yourselves and drink for yourselves? 7 Aren’t these the words which Yahweh proclaimed by the former prophets when Jerusalem was inhabited and in prosperity, and its cities around her, and the South and the lowland were inhabited?’"

8 Yahweh’s word came to Zechariah, saying, 9 "Thus has Yahweh of Armies spoken, saying, ‘Execute true judgment, and show kindness and compassion every man to his brother. 10 Don’t oppress the widow, the fatherless, the foreigner, nor the poor; and let none of you devise evil against his brother in your heart.’ 11 But they refused to listen, and turned their backs, and stopped their ears, that they might not hear. 12 Yes, they made their hearts as hard as flint, lest they might hear the law and the words which Yahweh of Armies had sent by his Spirit by the former prophets. Therefore great wrath came from Yahweh of Armies. 13 It has come to pass that, as he called and they refused to listen, so they will call and I will not listen," said Yahweh of Armies; 14 "but I will scatter them with a whirlwind among all the nations which they have not known. Thus the land was desolate after them, so that no man passed through nor returned; for they made the pleasant land desolate."

1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu. 2 Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului 3 și să întrebe*Deut. 17:9-11;33:10.Mal. 2:7. pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a*Ier. 52:12. Cap. 8:19. cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?" 4 Atunci, cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit*Is. 58:5. și ați plâns în luna a cincea și a șaptea*Ier. 41:1. Cap. 8:19. în acești*Cap. 1:12. șaptezeci de ani, oare pentru Mine*Rom. 14:6. ați postit voi? 6 Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți? 7 Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi*Ier. 17:26. și câmpia erau locuite?’" 8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceți*Is. 58:6,7.Ier. 7:23.Mica 6:8. Cap. 8:16.Mat. 23:23. cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul! 10 Nu asupriți pe văduvă și pe orfan*Exod 22:21,22.Deut. 24:17.Is. 1:17.Ier. 5:28., nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima*Ps. 36:4.Mica 2:1. Cap. 8:17. lui împotriva fratelui său!’ 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele*Neem. 9:29.Ier. 7:24.Osea 4:16. și și-au astupat urechile*Fapte 7:57. ca să n-audă. 12 Și-au făcut inima*Ezec. 11:19;36:26. ca diamantul de tare, ca să n-asculte*Neem. 9:29,30. Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie*2 Cron. 36:16.Dan. 9:11.. 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult*Prov. 1:24-28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Mica 3:4. când au chemat ei", zice Domnul oștirilor. 14 „Ci i-am împrăștiat*Deut. 4:27;28:64.Ezec. 36:19. Cap. 2:6. printre toate neamurile pe care*Deut. 28:33. nu le cunoșteau; țara*Lev. 26:22. a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută*Dan. 8:9. cum era, au făcut o pustie!"