Milagres de Jesus

Vindecarea a doi orbi

27 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: „Ai milă de noi, Fiul* lui David!" 28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: „Credeți că pot face lucrul acesta?" „Da, Doamne", I-au răspuns ei. 29 Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: „Facă-vi-se după credința voastră!"30 Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: „Vedeți*să nu știe nimeni."31 Dar* ei, cum au ieșit, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.

Doi orbi vindecați la Ierihon

29 Când* au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30 Și doi* orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!" 31 Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!" 32 Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să vă fac?"33 „Doamne", I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!" 34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.

Vindecarea unui orb la Betsaida

22 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus a luat pe orb de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat* pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?"24 El s-a uitat și a zis: „Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci." 25 Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite țintă și, când s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut toate lucrurile deslușit. 26 Atunci, Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Să nu intri în sat și nici*să nu spui cuiva în sat."

Vindecarea unui surdomut

31 Isus* a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. 32 I-au* adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul* Lui. 34 Apoi Și-a ridicat* ochii spre cer, a suspinat* și a zis: „Efata", adică „Deschide-te!"35 Îndată* i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36 Isus le-a* poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească."

Orbul Bartimeu

46 Au* ajuns la Ierihon. Și, pe când ieșea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea jos, lângă drum, și cerea de milă. 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret și a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 48 Mulți îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!" Au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă." 50 Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Ce vrei să-ți fac?" „Rabuni", I-a răspuns orbul, „să capăt vederea." 52 Și Isus i-a zis: „Du-te, credința*ta te-a mântuit." Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

35 Pe* când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret." 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?" „Doamne", a răspuns el, „să-mi capăt vederea." 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința*ta te-a mântuit."43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers* după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Vindecarea unui orb din naștere

1 Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. 2 Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine* a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?" 3 Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci*s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.4 Cât este ziuă, trebuie*să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.5 Cât sunt în lume, sunt*Lumina lumii."6 După ce a zis aceste vorbe, a* scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7 și i-a zis: „Du-te de te spală în*scăldătoarea Siloamului" (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis"). El* s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine.

2 Și* un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești." 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!" Îndată a fost curățită lepra lui. 4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi*să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit*Moise, ca mărturie pentru ei."

2 Și* iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut* credința și a zis slăbănogului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!"3 Și iată că unii din cărturari au zis în ei înșiși: „Omul acesta hulește!" 4 Isus, care le cunoștea* gândurile, a zis: „Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre?5 Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îți sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’?6 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, scoală-te", a zis El slăbănogului, „ridică-ți patul și du-te acasă."7 Slăbănogul s-a sculat și s-a dus acasă.

10 Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit* a vindeca în zilele de Sabat?" 11 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie și-i*cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară?12 Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat."13 Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ți mâna!" El a întins-o și mâna s-a făcut sănătoasă, ca și cealaltă.

30 Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri. Și îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31 El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o și au lăsat-o frigurile. Apoi, ea a început să le slujească.

Tămăduirea unui lepros

40 A* venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă curățești." 41 Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!"42 Îndată l-a lăsat lepra și s-a curățit.

3 Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5 Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!"6 Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: 7 „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine* poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?" 8 Îndată, Isus a cunoscut*, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre?9 Ce*este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’?10 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,11 ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă."12 Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!"

Omul cu mâna uscată

1 Isus a* intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2 Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. 3 Și Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai la mijloc!"4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s-o pierzi?" Dar ei tăceau. 5 Atunci, rotindu-Și privirile cu mânie peste ei și mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ți mâna!" El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă.

Vindecarea unui lepros

12 Isus* era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești." 13 Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!" Îndată l-a lăsat lepra.

18 Și* iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!"21 Cărturarii și fariseii au* început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine* este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?" 22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre?23 Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îți sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’?24 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc", a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă."25 Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

Omul cu mâna uscată

6 În* altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă și învăța pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. 7 Cărturarii și fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. 8 Dar El le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc!" El s-a sculat și a stat în picioare. 9 Și Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viață sau a o pierde?"10 Atunci, Și-a rotit privirile peste toți și a zis omului: „Întinde-ți mâna!" El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.

Vindecarea robului unui sutaș

1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a* intrat în Capernaum. 2 Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. 3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4 Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, 5 căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga." 6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. 8 Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face." 9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare."10 Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

11 Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. 12 Când a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta."13 Și-a* întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu.

Vindecarea unui bolnav de dropică

1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2 Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3 Isus a luat cuvântul și a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare*este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?"4 Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul.

Cei zece leproși

11 Isus mergea* spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea. 12 Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei* au stat departe, 13 și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!" 14 Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceți-vă*și arătați-vă preoților!" Și pe când se duceau, au fost curățiți. 15 Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 16 S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean. 17 Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt?18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?"19 Apoi* i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit."

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

1 După aceea* era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare*, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?"7 „Doamne", I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea." 8 „Scoală-te*", i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă."9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era* o zi de Sabat.

46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde* prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă*nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!"49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu." 50 „Du-te", i-a zis Isus, „fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile." 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește." Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

20 Și* iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi și s-a atins de poala hainei Lui. 21 Căci își zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui." 22 Isus S-a întors, a văzut-o și i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința*ta te-a tămăduit." Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea* o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui." 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.

43 Și* era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. 44 Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. 45 Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?" Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’" 46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere*."47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. 48 Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit. Du-te în pace."

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

18 Pe când* le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat și I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ți mâinile peste ea, și va învia." 19 Isus S-a sculat și a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui.

23 Când* a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii* și când a văzut pe cei ce cântau din fluier și gloata bocind, 24 le-a zis: „Dați-vă la o parte*, căci fetița n-a murit, ci doarme!" Ei își băteau joc de El. 25 Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiță de mână, și fetița s-a sculat.

22 Atunci* a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască." 24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.

38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme*."40 Ei își băteau joc de El. Atunci*, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!"42 Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.

31 Cu*cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?32 Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: ‘V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.’33 În adevăr, a venit Ioan*Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: ‘Are drac.’34 A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.’35 Totuși*Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei."

Femeia păcătoasă

36 Un* fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor

41 Și* iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; 42 pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

49 Pe* când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul." 50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită."51 Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. 52 Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci*doarme."53 Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. 54 Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te*!"55 Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinții ei au rămas uimiți. Isus* le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Învierea lui Lazăr

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei* și al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era* aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav." 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci*spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."5 Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a* mai zăbovit două zile în locul în care era 7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea."8 „Învățătorule", I-au zis ucenicii, „acum*, de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?" 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă*umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia,10 dar, dacă*umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el."11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme*, dar Mă duc să-l trezesc din somn."12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.

Potolirea furtunii

23 Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24 Și*, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!" 26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?" Apoi S-a sculat*, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27 Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?"

15 Când* s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare." 16 „N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce."17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești." 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!"19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat*, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.

25 Când se îngâna ziua cu noaptea*, Isus a venit la ei, umblând* pe mare.

32 Isus* a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum."33 Ucenicii* I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?" 34 „Câte pâini aveți?", i-a întrebat Isus. „Șapte", I-au răspuns ei, „și puțini peștișori." 35 Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ. 36 A luat* cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulțumit* lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37 Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.

Isus plătește darea pentru Templu

24 Când au ajuns* în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu* au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?" 25 „Ba da", a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?"26 Petru I-a răspuns: „De la străini." Și Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți.27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban*pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine."

Blestemarea smochinului

18 Dimineața*, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19 A văzut* un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!" Și îndată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii, când* au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?" 21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă*veți avea credință și nu*vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci*, chiar dacă ați zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face.22 Tot*ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi."

37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38 Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?" 39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?"41 I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?"

35 Fiindcă* ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca." 37 „Dați-le voi să mănânce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare* să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?" 38 Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți." S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci* și doi pești." 39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40 Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea*. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42 Au mâncat toți și s-au săturat; 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia* să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!"51 Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,

A doua înmulțire a pâinilor

1 În zilele acelea, fiindcă* se strânsese din nou mult norod și n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 „Mi-e milă de norodul acesta, căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca.3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe."4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia aici, într-un loc pustiu?" 5 „Câte pâini aveți?", i-a întrebat* Isus. „Șapte", I-au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit norodului să șadă pe pământ, a luat cele șapte pâini și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, și ei le-au împărțit norodului. 7 Mai aveau și câțiva peștișori, și Isus, după ce i-a binecuvântat*, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 9 Erau aproape patru mii de inși. În urmă, Isus le-a dat drumul.

Smochinul blestemat

12 A* doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămânzit. 13 A zărit* de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci a luat cuvântul și a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!" Și ucenicii au auzit aceste vorbe.

Puterea credinței

20 Dimineața*, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru și-a adus aminte de cele petrecute și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat." 22 Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!23 Adevărat*vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te și aruncă-te în mare’ și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.24 De aceea vă spun că, orice*lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.25 Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați*orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre.