1 Disse mais o Senhor a Moisés:

2 Ordena aos filhos de Israel que lancem para fora do arraial a todo leproso, e a todo o que padece fluxo, e a todo o que está oriundo por ter tocado num morto;

3 tanto homem como mulher os lançareis para fora, sim, para fora do arraial os lançareis; para que não contaminem o seu arraial, no meio do qual eu habito.

4 Assim fizeram os filhos de Israel, lançando-os para fora do arraial; como o Senhor falara a Moisés, assim fizeram os filhos de Israel.

5 Disse mais o Senhor a Moisés:

6 Dize aos filhos de Israel: Quando homem ou mulher pecar contra o seu próximo, transgredindo os mandamentos do Senhor, e tornando-se assim culpado,

7 confessará o pecado que tiver cometido, e pela sua culpa fará plena restituição, e ainda lhe acrescentará a sua quinta parte; e a dará àquele contra quem se fez culpado.

8 Mas, se esse homem não tiver parente chegado, a quem se possa fazer a restituição pela culpa, esta será feita ao Senhor, e será do sacerdote, além do carneiro da expiação com que se fizer expiação por ele.

9 Semelhantemente toda oferta alçada de todas as coisas consagradas dos filhos de Israel, que estes trouxerem ao sacerdote, será dele.

10 Enfim, as coisas consagradas de cada um serão do sacerdote; tudo o que alguém lhe der será dele.

11 Disse mais o Senhor a Moisés:

12 Fala aos filhos de Israel, e dize-lhes: Se a mulher de alguém se desviar pecando contra ele,

13 e algum homem se deitar com ela, sendo isso oculto aos olhos de seu marido e conservado encoberto, se ela se tiver contaminado, e contra ela não houver testemunha, por não ter sido apanhada em flagrante;

14 se o espírito de ciúmes vier sobre ele, e de sua mulher tiver ciúmes, por ela se haver contaminado, ou se sobre ele vier o espírito de ciúmes, e de sua mulher tiver ciúmes, mesmo que ela não se tenha contaminado;

15 o homem trará sua mulher perante o sacerdote, e juntamente trará a sua oferta por ela, a décima parte de uma efa de farinha de cevada, sobre a qual não deitará azeite nem porá incenso; porquanto é oferta de cereais por ciúmes, oferta memorativa, que traz a iniqüidade à memória.

16 O sacerdote fará a mulher chegar, e a porá perante o Senhor.

17 E o sacerdote tomará num vaso de barro água sagrada; também tomará do pó que houver no chão do tabernáculo, e o deitará na água.

18 Então apresentará a mulher perante o Senhor, e descobrirá a cabeça da mulher, e lhe porá na mão a oferta de cereais memorativa, que é a oferta de cereais por ciúmes; e o sacerdote terá na mão a água de amargura, que traz consigo a maldição;

19 e a fará jurar, e dir-lhe-á: Se nenhum homem se deitou contigo, e se não te desviaste para a imundícia, violando o voto conjugal, sejas tu livre desta água de amargura, que traz consigo a maldição;

20 mas se te desviaste, violando o voto conjugal, e te contaminaste, e algum homem que não é teu marido se deitou contigo,-

21 então o sacerdote, fazendo que a mulher tome o juramento de maldição, lhe dirá: O Senhor te ponha por maldição e praga no meio do teu povo, fazendo-te o Senhor consumir-se a tua coxa e inchar o teu ventre;

22 e esta água que traz consigo a maldição entrará nas tuas entranhas, para te fazer inchar o ventre, e te fazer consumir-se a coxa. Então a mulher dirá: Amém, amém.

23 Então o sacerdote escreverá estas maldições num livro, e na água de amargura as apagará;

24 e fará que a mulher beba a água de amargura, que traz consigo a maldição; e a água que traz consigo a maldição entrará nela para se tornar amarga.

25 E o sacerdote tomará da mão da mulher a oferta de cereais por ciúmes, e moverá a oferta de cereais perante o Senhor, e a trará ao altar;

26 também tomará um punhado da oferta de cereais como memorial da oferta, e o queimará sobre o altar, e depois fará que a mulher beba a água.

27 Quando ele tiver feito que ela beba a água, sucederá que, se ela se tiver contaminado, e tiver pecado contra seu marido, a água, que traz consigo a maldição, entrará nela, tornando-se amarga; inchar-lhe-á o ventre e a coxa se lhe consumirá; e a mulher será por maldição no meio do seu povo.

28 E, se a mulher não se tiver contaminado, mas for inocente, então será livre, e conceberá filhos.

29 Esta é a lei dos ciúmes, no tocante à mulher que, violando o voto conjugal, se desviar e for contaminada;

30 ou no tocante ao homem sobre quem vier o espírito de ciúmes, e se enciumar de sua mulher; ele apresentará a mulher perante o Senhor, e o sacerdote cumprirá para com ela toda esta lei.

31 Esse homem será livre da iniqüidade; a mulher, porém, levará sobre si a sua iniqüidade.

1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2 ,,Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămînţă, sau este întinat prin atingerea de un mort.

3 Fie bărbaţi fie femei, să -i scoateţi afară din tabără; să -i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.``

4 Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.

5 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

6 ,,Spune copiilor lui Israel: Cînd un bărbat sau o femeie va păcătui împotriva aproapelui său, făcînd o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfel vinovat,

7 să-şi mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului cîştigat prin mijloace necinstite, adăugînd a cincea parte; să -l dea aceluia faţă de care s -a făcut vinovat.

8 Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul cîştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecele adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.

9 Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fie al preotului, căruia îi sînt aduse.

10 Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui să fie.``

11 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

12 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi -i este necredincioasă;

13 dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s'a pîngărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; -

14 şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s'a pîngărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s'a pîngărit; -

15 omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mîncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr'o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămîie pe ea, căci acesta este un dar de mîncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege.

16 Preotul s'o apropie, şi s'o pună să stea în picioare înaintea Domnului.

17 Preotul să ia apă sfîntă într'un vas de pămînt; să ia ţărînă de pe podeala cortului şi s'o pună în apă.

18 Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să -i pună în mîni darul de mîncare adus pentru descoperire, darul de mîncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mînă apele amare aducătoare de blestem.

19 Preotul să pună pe femeie să jure, şi să -i zică: ,Dacă niciun om nu s'a culcat cu tine, şi dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut dela el ca să te pîngăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!

20 Dar dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, te-ai abătut dela el şi te-ai pîngărit, şi dacă un alt om decît bărbatul tău s'a culcat cu tine, -

21 şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurămînt de blestem, şi să -i zică: ,Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pîntecele,

22 şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pîntecele şi să ţi se usuce coapsa!` Şi femeia să zică: ,Amin! Amin!`

23 Preotul să scrie blestemurile acestea într'o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.

24 Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi -i vor pricinui amărăciunea.

25 Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într'o parte şi într'alta înaintea Domnului, şi să -l aducă pe altar.

26 Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să -l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.

27 Dupăce îi va da să bea apele, dacă ea s'a pîngărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi -i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.

28 Dar dacă femeia nu s'a pîngărit şi este curată, va rămînea neatinsă, şi va avea copii.

29 Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte,

30 şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s'o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să -i facă întocmai după legea aceasta.

31 Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.``