1 A ti, Senhor, elevo a minha alma.
2 Deus meu, em ti confio; não seja eu envergonhado; não triunfem sobre mim os meus inimigos.
3 Não seja envergonhado nenhum dos que em ti esperam; envergonhados sejam os que sem causa procedem traiçoeiramente.
4 Faze-me saber os teus caminhos, Senhor; ensina-me as tuas veredas.
5 Guia-me na tua verdade, e ensina-me; pois tu és o Deus da minha salvação; por ti espero o dia todo.
6 Lembra-te, Senhor, da tua compaixão e da tua benignidade, porque elas são eternas.
7 Não te lembres dos pecado da minha mocidade, nem das minhas transgressões; mas, segundo a tua misericórdia, lembra-te de mim, pela tua bondade, ó Senhor.
8 Bom e reto é o Senhor; pelo que ensina o caminho aos pecadores.
9 Guia os mansos no que é reto, e lhes ensina o seu caminho.
10 Todas as veredas do Senhor são misericórdia e verdade para aqueles que guardam o seu pacto e os seus testemunhos.
11 Por amor do teu nome, Senhor, perdoa a minha iniqüidade, pois é grande.
12 Qual é o homem que teme ao Senhor? Este lhe ensinará o caminho que deve escolher.
13 Ele permanecerá em prosperidade, e a sua descendência herdará a terra.
14 O conselho do Senhor é para aqueles que o temem, e ele lhes faz saber o seu pacto.
15 Os meus olhos estão postos continuamente no Senhor, pois ele tirará do laço os meus pés.
16 Olha para mim, e tem misericórdia de mim, porque estou desamparado e aflito.
17 Alivia as tribulações do meu coração; tira-me das minhas angústias.
18 Olha para a minha aflição e para a minha dor, e perdoa todos os meus pecados.
19 Olha para os meus inimigos, porque são muitos e me odeiam com ódio cruel.
20 Guarda a minha alma, e livra-me; não seja eu envergonhado, porque em ti me refúgio.
21 A integridade e a retidão me protejam, porque em ti espero.
22 Redime, ó Deus, a Israel de todas as suas angústias.
1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.
7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10 Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
12 Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.
13 El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.
17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
19 Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20 Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!
22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.