1 O Poderoso, o Senhor Deus, fala e convoca a terra desde o nascer do sol até o seu ocaso.

2 Desde Sião, a perfeição da formosura. Deus resplandece.

3 O nosso Deus vem, e não guarda silêncio; diante dele há um fogo devorador, e grande tormenta ao seu redor.

4 Ele intima os altos céus e a terra, para o julgamento do seu povo:

5 Congregai os meus santos, aqueles que fizeram comigo um pacto por meio de sacrifícios.

6 Os céus proclamam a justiça dele, pois Deus mesmo é Juiz.

7 Ouve, povo meu, e eu falarei; ouve, ó Israel, e eu te protestarei: Eu sou Deus, o teu Deus.

8 Não te repreendo pelos teus sacrifícios, pois os teus holocaustos estão de contínuo perante mim.

9 Da tua casa não aceitarei novilho, nem bodes dos teus currais.

10 Porque meu é todo animal da selva, e o gado sobre milhares de outeiros.

11 Conheço todas as aves dos montes, e tudo o que se move no campo é meu.

12 Se eu tivesse fome, não to diria pois meu é o mundo e a sua plenitude.

13 Comerei eu carne de touros? ou beberei sangue de bodes?

14 Oferece a Deus por sacrifício ações de graças, e paga ao Altíssimo os teus votos;

15 e invoca-me no dia da angústia; eu te livrarei, e tu me glorificarás.

16 Mas ao ímpio diz Deus: Que fazes tu em recitares os meus estatutos, e em tomares o meu pacto na tua boca,

17 visto que aborreces a correção, e lanças as minhas palavras para trás de ti?

18 Quando vês um ladrão, tu te comprazes nele; e tens parte com os adúlteros.

19 Soltas a tua boca para o mal, e a tua língua trama enganos.

20 Tu te sentas a falar contra teu irmão; difamas o filho de tua mãe.

21 Estas coisas tens feito, e eu me calei; pensavas que na verdade eu era como tu; mas eu te argüirei, e tudo te porei à vista.

22 Considerai pois isto, vós que vos esqueceis de Deus, para que eu não vos despedace, sem que haja quem vos livre.

23 Aquele que oferece por sacrifício ações de graças me glorifica; e àquele que bem ordena o seu caminho eu mostrarei a salvação de Deus.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămîntul, dela răsăritul soarelui pînă la asfinţitul lui.

2 Din Sion, care este întruparea frumuseţei desăvîrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.

4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pămînt, ca să judece pe poporul Său:

5 ,,Strîngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!`` -

6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. -

7 Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

8 Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sînt necurmat înaintea Mea.

9 Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

10 Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

11 Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cîmp este al Meu.

12 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

13 Oare mănînc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sîngele ţapilor?

14 Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt.

15 Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

16 Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,

17 cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

18 Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

19 Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

21 Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sînt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul supt ochi!

22 Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

23 Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.