1 Além disto, eu, Paulo, vos rogo, pela mansidão e benignidade de Cristo, eu que, na verdade, quando presente entre vós, sou humilde, mas ausente, ousado para convosco; 2 Rogo-vos, pois, que, quando estiver presente, não me veja obrigado a usar com confiança da ousadia que espero ter com alguns, que nos julgam, como se andássemos segundo a carne. 3 Porque, andando na carne, não militamos segundo a carne. 4 Porque as armas da nossa milícia não são carnais, mas sim poderosas em Deus para destruição das fortalezas; 5 Destruindo argumentos, e toda a altivez que se levanta contra o conhecimento de Deus, e levando cativo todo o entendimento à obediência de Cristo; 6 E estando prontos para vingar toda a desobediência, quando for cumprida a vossa obediência.

7 Olhais para as coisas segundo a aparência? Se alguém confia de si mesmo que é de Cristo, pense outra vez isto consigo, que, assim como ele é de Cristo, também nós de Cristo somos. 8 Porque, ainda que eu me glorie mais alguma coisa do nosso poder, o qual o Senhor nos deu para edificação, e não para vossa destruição, não me envergonharei. 9 Para que não pareça como se quisera intimidar-vos por cartas. 10 Porque as suas cartas, dizem, são graves e fortes, mas a presença do corpo é fraca, e a palavra desprezível. 11 Pense o tal isto, que, quais somos na palavra por cartas, estando ausentes, tais seremos também por obra, estando presentes. 12 Porque não ousamos classificar-nos, ou comparar-nos com alguns, que se louvam a si mesmos; mas estes que se medem a si mesmos, e se comparam consigo mesmos, estão sem entendimento.

13 Porém, não nos gloriaremos fora da medida, mas conforme a reta medida que Deus nos deu, para chegarmos até vós; 14 Porque não nos estendemos além do que convém, como se não houvéssemos de chegar até vós, pois já chegamos também até vós no evangelho de Cristo, 15 Não nos gloriando fora da medida nos trabalhos alheios; antes tendo esperança de que, crescendo a vossa fé, seremos abundantemente engrandecidos entre vós, conforme a nossa regra, 16 Para anunciar o evangelho nos lugares que estão além de vós e não em campo de outro, para não nos gloriarmos no que estava já preparado.

17 Aquele, porém, que se gloria, glorie-se no Senhor. 18 Porque não é aprovado quem a si mesmo se louva, mas, sim, aquele a quem o Senhor louva.

1 Eu*Rom. 12:1., Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel*Vers. 10. Cap. 12:5,7,9. „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe" – 2 vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să*1 Cor. 4:21. Cap. 13:2,10. alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. 3 Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. 4 Căci*Efes. 6:13.1 Tes. 5:8. armele cu care ne luptăm*1 Tim. 1:18.2 Tim. 2:3. noi nu sunt supuse firii pământești, ci*Fapte 7:22.1 Cor. 2:5. Cap. 6:7;13:3,4. sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să*Ier. 1:10. surpe întăriturile. 5 Noi răsturnăm*1 Cor. 1:19;3:19. izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6 Îndată*Cap. 13:2,10. ce se va săvârși*Cap. 2:9;7:15. ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7 La*Ioan 7:24. Cap. 5:12;11:18. înfățișare vă uitați? Dacă*1 Cor. 14:37.Ioan 4:6. cineva crede că „este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi*1 Cor. 3:23;9:1. Cap. 11:23.. 8 Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu*Cap. 13:10. stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu*Cap. 7:14;12:6. mi-ar fi rușine. 9 Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. 10 „De fapt", zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar*1 Cor. 2:3,4. Vers. 1. Cap. 12:5,7,9.Gal. 4:13. când este de față el însuși, este moale, și cuvântul*1 Cor. 1:17;2:1,4. Cap. 11:6. lui n-are nicio greutate." 11 Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față!

12 Negreșit*Cap. 3:1;5:12., n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. 13 Noi*Vers. 15. însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. 14 Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci*1 Cor. 3:3,5,10;4:15;9:1., în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu*Rom. 15:20. ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16 Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17 Ci „oricine*Is. 65:16.Ier. 9:24.1 Cor. 1:31. se laudă să se laude în Domnul". 18 Pentru că nu*Prov. 27:2. cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe*Rom. 2:29.1 Cor. 4:5. care Domnul îl laudă.