1 Porventura começamos outra vez a louvar-nos a nós mesmos? Ou necessitamos, como alguns, de cartas de recomendação para vós, ou de recomendação de vós? 2 Vós sois a nossa carta, escrita em nossos corações, conhecida e lida por todos os homens. 3 Porque já é manifesto que vós sois a carta de Cristo, ministrada por nós, e escrita, não com tinta, mas com o Espírito do Deus vivo, não em tábuas de pedra, mas nas tábuas de carne do coração.

4 E é por Cristo que temos tal confiança em Deus; 5 Não que sejamos capazes, por nós, de pensar alguma coisa, como de nós mesmos; mas a nossa capacidade vem de Deus, 6 O qual nos fez também capazes de ser ministros de um novo testamento, não da letra, mas do espírito; porque a letra mata e o espírito vivifica.

7 E, se o ministério da morte, gravado com letras em pedras, veio em glória, de maneira que os filhos de Israel não podiam fitar os olhos na face de Moisés, por causa da glória do seu rosto, a qual era transitória, 8 Como não será de maior glória o ministério do Espírito? 9 Porque, se o ministério da condenação foi glorioso, muito mais excederá em glória o ministério da justiça. 10 Porque também o que foi glorificado nesta parte não foi glorificado, por causa desta excelente glória. 11 Porque, se o que era transitório foi para glória, muito mais é em glória o que permanece.

12 Tendo, pois, tal esperança, usamos de muita ousadia no falar. 13 E não somos como Moisés, que punha um véu sobre a sua face, para que os filhos de Israel não olhassem firmemente para o fim daquilo que era transitório. 14 Mas os seus sentidos foram endurecidos; porque até hoje o mesmo véu está por levantar na lição do velho testamento, o qual foi por Cristo abolido; 15 E até hoje, quando é lido Moisés, o véu está posto sobre o coração deles. 16 Mas, quando se converterem ao Senhor, então o véu se tirará. 17 Ora, o Senhor é o Espírito; e onde está o Espírito do Senhor, aí há liberdade. 18 Mas todos nós, com rosto descoberto, refletindo como um espelho a glória do Senhor, somos transformados de glória em glória na mesma imagem, como pelo Espírito do Senhor.

1 Începem*Cap. 5:12;10:8,12;12:11. noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole*Fapte 18:27. de laudă către voi sau de la voi? 2 Voi*1 Cor. 9:2. sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă*1 Cor. 3:5. de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște*Exod 24:12;34:1. table de piatră, ci pe niște*Ps. 40:8.Ier. 31:33.Ezec. 11:19;36:26.Evr. 8:10. table care sunt inimi de carne. 4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu*Ioan 15:5. Cap. 2:16. că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia*1 Cor. 15:10.Filip. 2:13. noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a și făcut în stare să fim slujitori*1 Cor. 3:5;15:10. Cap. 5:18.Efes. 3:7.Col. 1:25,29.1 Tim. 1:11,12.2 Tim. 1:11. ai unui legământ*Ier. 31:31.Mat. 26:28.Evr. 8:6,8. nou, nu al slovei*Rom. 2:27,29;7:6., ci al Duhului, căci slova*Rom. 3:20;4:15;7:9-11.Gal. 3:10. omoară, dar*Ioan 6:63.Rom. 8:2. Duhul dă viața.

7 Acum, dacă slujba*Rom. 7:10. aducătoare de moarte, scrisă*Exod 34:1,28.Deut. 10:1. și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât*Exod 34:29,30,35. fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba*Gal. 3:5. Duhului? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba*Rom. 1:17;3:21. aducătoare de neprihănire? 10 Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm*Cap. 7:4.Efes. 6:19. cu multă îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care*Exod 34:33,35. își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător*Rom. 10:4.Gal. 3:23.. 14 Dar ei au rămas greoi la minte*Is. 6:10.Mat. 13:11,14.Ioan 12:40.Fapte 28:26.Rom. 11:7,8,25. Cap. 4:4.: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16 Dar ori de câte ori*Exod 34:34.Rom. 11:23,26. vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată*Is. 25:7.. 17 Căci Domnul*1 Cor. 15:45. Vers. 6. este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca*1 Cor. 13:12. într-o oglindă, slava*Cap. 4:4,6.1 Tim. 1:11. Domnului și suntem schimbați*Rom. 8:29.1 Cor. 15:49.Col. 3:10. în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.