1 E Acabe tinha setenta filhos em Samaria. Jeú escreveu cartas, e as enviou a Samaria, aos chefes de Jizreel, aos anciãos e aos tutores dos filhos de Acabe, dizendo:

2 Logo, em chegando a vós esta carta, pois estão convosco os filhos de vosso senhor, como também os carros, os cavalos, a cidade fortalecida e as armas, 3 Olhai pelo melhor e mais reto dos filhos de vosso senhor, o qual ponde sobre o trono de seu pai, e pelejai pela casa de vosso senhor.

4 Porém eles temeram muitíssimo, e disseram: Eis que dois reis não puderam resistir a ele; como, pois, poderemos nós resistir-lhe?

5 Então o que tinha cargo da casa, e o que tinha cargo da cidade, os anciãos e os tutores mandaram dizer a Jeú: Teus servos somos, e tudo quanto nos disseres faremos; a ninguém constituiremos rei; faze o que parecer bom aos teus olhos.

6 Então segunda vez lhes escreveu outra carta, dizendo: Se fordes meus, e ouvirdes a minha voz, tomai as cabeças dos homens, filhos de vosso senhor, e vinde a mim amanhã, a este tempo, a Jizreel (os filhos do rei, setenta homens, estavam com os grandes da cidade, que os mantinham).

7 Sucedeu que, chegada a eles a carta, tomaram os filhos do rei, e os mataram, setenta homens e puseram as suas cabeças nuns cestos, e lhas mandaram a Jizreel. 8 E um mensageiro veio, e lhe anunciou dizendo: Trouxeram as cabeças dos filhos do rei. E ele disse: Ponde-as em dois montões à entrada da porta, até amanhã.

9 E sucedeu que, pela manhã, saindo ele, parou, e disse a todo o povo: Vós sois justos; eis que eu conspirei contra o meu senhor, e o matei; mas quem feriu a todos estes?

10 Sabei, pois, agora que, da palavra do Senhor que o Senhor falou contra a casa de Acabe, nada cairá em terra, porque o Senhor tem feito o que falou pelo ministério de seu servo Elias.

11 Também Jeú feriu a todos os restantes da casa de Acabe em Jizreel, como também a todos os seus grandes, os seus conhecidos e seus sacerdotes, até não deixar nenhum restante.

12 Então se levantou e partiu, e foi a Samaria. E, estando no caminho, em Bete-Equede dos pastores, 13 Jeú achou os irmãos de Acazias, rei de Judá, e disse: Quem sois vós? E eles disseram: Os irmãos de Acazias somos; e descemos a saudar os filhos do rei e os filhos da rainha.

14 Então disse ele: Apanhai-os vivos. E eles os apanharam vivos, e os mataram junto ao poço de Bete-Equede, quarenta e dois homens; e a nenhum deles deixou ficar.

15 E, partindo dali, encontrou a Jonadabe, filho de Recabe, que lhe vinha ao encontro, o qual saudou e lhe disse: Reto é o teu coração para comigo, como o meu o é para contigo? E disse Jonadabe: É. Então, se é, dá-me a mão. E deu-lhe a mão, e Jeú fê-lo subir consigo ao carro.

16 E disse: Vai comigo, e verás o meu zelo para com o Senhor. E o puseram no seu carro.

17 E, chegando a Samaria, feriu a todos os que ficaram de Acabe em Samaria, até que os destruiu, conforme a palavra que o Senhor dissera a Elias.

18 E ajuntou Jeú a todo o povo, e disse-lhe: Pouco serviu Acabe a Baal; Jeú, porém, muito o servirá.

19 Por isso chamai-me agora todos os profetas de Baal, todos os seus servos e todos os seus sacerdotes; não falte nenhum, porque tenho um grande sacrifício a Baal; todo aquele que faltar não viverá. Porém Jeú fazia isto com astúcia, para destruir os servos de Baal.

20 Disse mais Jeú: Consagrai a Baal uma assembleia solene. E a apregoaram.

21 Também Jeú enviou por todo o Israel; e vieram todos os servos de Baal, e nenhum homem deles ficou que não viesse; e entraram na casa de Baal, e encheu-se a casa de Baal, de um lado ao outro. 22 Então disse ao que tinha cargo das vestimentas: Tira as vestimentas para todos os servos de Baal. E ele lhes tirou para fora as vestimentas.

23 E entrou Jeú com Jonadabe, filho de Recabe, na casa de Baal, e disse aos servos de Baal: Examinai, e vede bem, que porventura nenhum dos servos do Senhor aqui haja convosco, senão somente os servos de Baal.

24 E, entrando eles a fazerem sacrifícios e holocaustos, Jeú preparou da parte de fora oitenta homens, e disse-lhes: Se escapar algum dos homens que eu entregar em vossas mãos, a vossa vida será pela vida dele.

25 E sucedeu que, acabando de fazer o holocausto, disse Jeú aos da sua guarda e aos capitães: Entrai, feri-os, não escape nenhum. E os feriram ao fio da espada; e os da guarda e os capitães os lançaram fora, e foram à cidade da casa de Baal.

26 E tiraram as estátuas da casa de Baal, e as queimaram. 27 Também quebraram a estátua de Baal; e derrubaram a casa de Baal, e fizeram dela latrinas, até ao dia de hoje.

28 E assim Jeú destruiu a Baal de Israel. 29 Porém não se apartou Jeú de seguir os pecados de Jeroboão, filho de Nebate, com que fez pecar a Israel, a saber: dos bezerros de ouro, que estavam em Betel e em Dã. 30 Por isso disse o Senhor a Jeú: Porquanto bem agiste em fazer o que é reto aos meus olhos e, conforme tudo quanto eu tinha no meu coração, fizeste à casa de Acabe, teus filhos, até à quarta geração, se assentarão no trono de Israel.

31 Mas Jeú não teve cuidado de andar com todo o seu coração na lei do Senhor Deus de Israel, nem se apartou dos pecados de Jeroboão, com que fez pecar a Israel.

32 Naqueles dias começou o Senhor a diminuir os termos de Israel; porque Hazael os feriu em todas as fronteiras de Israel. 33 Desde o Jordão até ao nascente do sol, a toda a terra de Gileade; os gaditas, os rubenitas e os manassitas, desde Aroer, que está junto ao ribeiro de Arnom, a saber, Gileade e Basã.

34 Ora o mais dos atos de Jeú, tudo quanto fez e todo o seu poder, porventura não está escrito no livro das crônicas dos reis de Israel? 35 E Jeú dormiu com seus pais, e o sepultaram em Samaria; e Jeoacaz, seu filho, reinou em seu lugar. 36 E os dias que Jeú reinou sobre Israel, em Samaria, foram vinte e oito anos.

1 În Samaria erau șaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor și îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: 2 „Acum, când veți primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveți cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele și caii, o cetate întărită și arme –, 3 vedeți care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun și mai vrednic, puneți-l pe scaunul de domnie al tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru!" 4 Ei s-au temut foarte mult și au zis: „Iată că doi împărați n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?" 5 Și căpetenia casei împărătești, căpetenia cetății, bătrânii și îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi și vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede." 6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteți ai mei și dacă ascultați de glasul meu, luați capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, și veniți la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel." Și cei șaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetății, care-i creșteau. 7 Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului și au tăiat*1 Împ. 21:21. pe acești șaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coșuri și le-au trimis lui Iehu, la Izreel. 8 Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului." Și el a zis: „Faceți-le două grămezi la intrarea porții, până dimineață." 9 Dimineața a ieșit și, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteți fără vină! Eu am*Cap. 9:14,24. uneltit împotriva stăpânului meu și l-am omorât. Dar cine a lovit pe toți aceștia? 10 Să știți*1 Sam. 3:19. dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlinește ce a spus prin robul*1 Împ. 21:19,21,29. Său Ilie." 11 Și Iehu a lovit pe toți cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toți mai-marii lui, pe prietenii și pe preoții lui și n-a lăsat să scape niciunul. 12 Apoi s-a sculat și a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, 13 Iehu a dat*Cap. 8:29.2 Cron. 22:8. peste frații lui Ahazia, împăratul lui Iuda, și a zis: „Cine sunteți voi?" Ei au răspuns: „Suntem frații lui Ahazia și ne coborâm să urăm de bine fiilor împăratului și fiilor împărătesei." 14 Iehu a zis: „Prindeți-i de vii!" Și i-au prins de vii și i-au tăiat în număr de patruzeci și doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. 15 Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab*Ier. 35:6., fiul lui Recab*1 Cron. 2:55., care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate și i-a zis: „Inima ta este tot așa de curată cum este inima mea față de a ta?" Și Ionadab a răspuns: „Este." „Dacă este", a zis Iehu, „dă-mi*Ezra 10:19. mâna!" Ionadab i-a dat mâna. Și Iehu l-a suit la el în car 16 și a zis: „Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul*1 Împ. 19:10.." L-a luat astfel în carul său.

17 Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis*Cap. 9:8.2 Cron. 22:8. pe toți cei rămași din Ahab în Samaria și i-a nimicit cu desăvârșire, după cuvântul pe*1 Împ. 21:21. care-l spusese lui Ilie Domnul. 18 Apoi, a strâns tot poporul și le-a zis: „Ahab*1 Împ. 16:31,32. a slujit puțin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. 19 Acum chemați la mine pe toți prorocii*1 Împ. 22:6. lui Baal, pe toți slujitorii lui și pe toți preoții lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri." Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toți slujitorii lui Baal. 20 El a zis: „Vestiți o sărbătoare în cinstea lui Baal!" Și au vestit-o. 21 A trimis soli în tot Israelul. Și au venit toți slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal*1 Împ. 16:32., așa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. 22 Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veșmintele: „Scoate veșminte pentru toți slujitorii lui Baal!" Și omul acela a scos veșminte pentru ei. 23 Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, și a zis slujitorilor lui Baal: „Căutați și vedeți să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de-ai lui Baal!" 24 Și au intrat să aducă jertfe și arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni și le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde*1 Împ. 20:39. de viața lui cu a sa." 25 Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor și căpeteniilor: „Intrați și loviți-i – unul să nu iasă!" Și i-au lovit cu ascuțișul sabiei. Alergătorii și căpeteniile i-au aruncat acolo și s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. 26 Au scos afară stâlpii*1 Împ. 14:23. Astarteei din casa lui Baal și i-au ars. 27 Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat și templul lui Baal și l-au prefăcut într-o hazna*Ezra 6:11.Dan. 2:5;3:29. de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.

28 Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, 29 dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit vițeii*1 Împ. 12:28,29. de aur din Betel și Dan. 30 Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea și ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi*Vers. 35. Cap. 13:1,10;14:23;15:8,12. până la al patrulea neam vor ședea pe scaunul de domnie al lui Israel." 31 Totuși Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului Dumnezeului lui Israel și nu s-a abătut de la păcatele*1 Împ. 14:16. în care târâse Ieroboam pe Israel. 32 Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ținutul lui Israel; și Hazael*Cap. 8:12. i-a bătut la toate hotarele lui Israel. 33 De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată țara Galaadului, pe gadiți, rubeniți și manasiți, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad*Amos 1:3. și Basan. 34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 35 Iehu a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaria. Și în locul lui a domnit fiul său Ioahaz. 36 Iehu domnise douăzeci și opt de ani peste Israel la Samaria.