1 E sucedeu que, depois da morte de Saul, voltando Davi da derrota dos amalequitas, ficou dois dias em Ziclague; 2 Ao terceiro dia um homem veio do arraial de Saul, com as vestes rotas e com terra sobre a cabeça; e, chegando ele a Davi, se lançou no chão, e se inclinou. 3 E Davi lhe disse: Donde vens? E ele lhe disse: Escapei do arraial de Israel.

4 E disse-lhe Davi: Como foi lá isso? Peço-te, dize-mo. E ele lhe respondeu: O povo fugiu da batalha, e muitos do povo caíram, e morreram; assim como também Saul e Jônatas, seu filho, foram mortos.

5 E disse Davi ao moço que lhe trazia as novas: Como sabes tu que Saul e Jônatas, seu filho, foram mortos?

6 Então disse o moço que lhe dava a notícia: Cheguei por acaso à montanha de Gilboa, e eis que Saul estava encostado sobre a sua lança, e eis que os carros e a cavalaria apertavam-no.

7 E, olhando ele para trás de si, viu-me, e chamou-me; e eu disse: Eis-me aqui. 8 E ele me disse: Quem és tu? E eu lhe disse: Sou amalequita. 9 Então ele me disse: Peço-te, arremessa-te sobre mim, e mata-me, porque angústias me têm cercado, pois toda a minha vida está ainda em mim. 10 Arremessei-me, pois, sobre ele, e o matei, porque bem sabia eu que não viveria depois da sua queda, e tomei a coroa que tinha na cabeça, e o bracelete que trazia no braço, e os trouxe aqui a meu senhor.

11 Então apanhou Davi as suas vestes, e as rasgou; assim fizeram todos os homens que estavam com ele. 12 E prantearam, e choraram, e jejuaram até à tarde por Saul, e por Jônatas, seu filho, e pelo povo do Senhor, e pela casa de Israel, porque tinham caído à espada. 13 Disse então Davi ao moço que lhe trouxera a nova: Donde és tu? E disse ele: Sou filho de um estrangeiro, amalequita.

14 E Davi lhe disse: Como não temeste tu estender a mão para matares ao ungido do Senhor?

15 Então chamou Davi a um dos moços, e disse: Chega, e lança-te sobre ele. E ele o feriu, e morreu.

16 Pois Davi lhe dissera: O teu sangue seja sobre a tua cabeça, porque a tua própria boca testificou contra ti, dizendo: Eu matei o ungido do Senhor.

17 E lamentou Davi a Saul e a Jônatas, seu filho, com esta lamentação 18 (Dizendo ele que ensinassem aos filhos de Judá o uso do arco. Eis que está escrito no livro de Jasher):

19 Ah, ornamento de Israel! Nos teus altos foi ferido, como caíram os poderosos!

20 Não o noticieis em Gate, não o publiqueis nas ruas de Ascalom, para que não se alegrem as filhas dos filisteus, para que não saltem de contentamento as filhas dos incircuncisos.

21 Vós, montes de Gilboa, nem orvalho, nem chuva caia sobre vós, nem haja campos de ofertas alçadas, pois aí desprezivelmente foi arrojado o escudo dos poderosos, o escudo de Saul, como se não fora ungido com óleo.

22 Do sangue dos feridos, da gordura dos valentes, nunca se retirou para trás o arco de Jônatas, nem voltou vazia a espada de Saul.

23 Saul e Jônatas, tão amados e queridos na sua vida, também na sua morte não se separaram; eram mais ligeiros do que as águias, mais fortes do que os leões.

24 Vós, filhas de Israel, chorai por Saul, que vos vestia de escarlata em delícias, que vos fazia trazer ornamentos de ouro sobre as vossas vestes.

25 Como caíram os poderosos, no meio da peleja! Jônatas nos teus altos foi morto.

26 Angustiado estou por ti, meu irmão Jônatas; quão amabilíssimo me eras! Mais maravilhoso me era o teu amor do que o amor das mulheres.

27 Como caíram os poderosos, e pereceram as armas de guerra!

1 După moartea lui Saul, David, după ce bătuse*1 Sam. 30:17. pe amaleciți, se întorsese*1 Sam. 30:26. de două zile la Țiclag. 2 A treia zi, a venit un om*Cap. 4:10. din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate*1 Sam. 4:12. și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat. 3 David i-a zis: „De unde vii?" Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel." 4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?" Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit." 5 David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" 6 Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa*1 Sam. 31:1. și Saul*1 Sam. 31:2-4. stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă. 7 Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ 8 Și el mi-a zis: ‘Cine ești?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit.’ 9 Și a zis: ‘Apropie-te dar și omoară-mă, căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață.’ 10 M-am apropiat de el și l-am omorât*Jud. 9:54., știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț și le-am adus aici, domnului meu." 11 David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat*Cap. 3:31;13:31. și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. 13 David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?" Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit." 14 David i-a zis: „Cum*Num. 12:8. nu ți-a fost frică*1 Sam. 31:4. să pui mâna*1 Sam. 24:6;26:9.Ps. 105:15. pe unsul Domnului și să-l omori?" 15 Și David*Cap. 4:10,12. a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!" Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16 Și David i-a zis: „Sângele*1 Sam. 26:9.1 Împ. 2:32,33,37. tău să cadă asupra capului tău, căci gura*Vers. 10.Luca 19:22. ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’"

17 Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan 18 și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în Cartea*Ios. 10:13.Dreptului.

19 „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!

Cum*Vers. 27. au căzut vitejii!

20 Nu*1 Sam. 31:9.Mica 1:10.Jud. 16:23. spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,

ca să nu se bucure fetele*Exod 15:20.Jud. 11:34.1 Sam. 18:6. filistenilor,

ca să nu se laude fetelor celor netăiați*1 Sam. 31:4. împrejur.

21 Munți*1 Sam. 31:1. din Ghilboa! Nici rouă*Jud. 5:23.Iov 3:3,4.Ier. 20:14., nici ploaie să nu cadă pe voi!

Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!

Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,

scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns*1 Sam. 10:1. cu untdelemn.

22 De la sângele celor răniți,

de la grăsimea celor mai voinici,

arcul*1 Sam. 18:4. lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată

și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.

23 Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor,

n-au fost despărțiți nici la moarte;

erau mai ușori decât vulturii,

mai tari*Jud. 14:18. decât leii.

24 Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,

care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!

Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26 Mă doare după tine, frate Ionatane!

Tu erai plăcerea mea;

dragostea ta pentru mine era minunată,

mai presus de dragostea*1 Sam. 18:1,3;19:2;20:17,41;23:16. femeiască.

27 Cum*Vers. 19. au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!"