1 E, havendo o Cordeiro aberto um dos selos, olhei, e ouvi um dos quatro animais, que dizia como em voz de trovão: Vem, e vê.

2 E olhei, e eis um cavalo branco; e o que estava assentado sobre ele tinha um arco; e foi-lhe dada uma coroa, e saiu vitorioso, e para vencer.

3 E, havendo aberto o segundo selo, ouvi o segundo animal, dizendo: Vem, e vê.

4 E saiu outro cavalo, vermelho; e ao que estava assentado sobre ele foi dado que tirasse a paz da terra, e que se matassem uns aos outros; e foi-lhe dada uma grande espada.

5 E, havendo aberto o terceiro selo, ouvi dizer o terceiro animal: Vem, e vê. E olhei, e eis um cavalo preto e o que sobre ele estava assentado tinha uma balança em sua mão.

6 E ouvi uma voz no meio dos quatro animais, que dizia: Uma medida de trigo por um dinheiro, e três medidas de cevada por um dinheiro; e não danifiques o azeite e o vinho.

7 E, havendo aberto o quarto selo, ouvi a voz do quarto animal, que dizia: Vem, e vê.

8 E olhei, e eis um cavalo amarelo, e o que estava assentado sobre ele tinha por nome Morte; e o inferno o seguia; e foi-lhes dado poder para matar a quarta parte da terra, com espada, e com fome, e com mortandade, e com as feras da terra.

9 E, havendo aberto o quinto selo, vi debaixo do altar as almas dos que foram mortos por amor da palavra de Deus e por amor do testemunho que deram. 10 E clamavam com grande voz, dizendo: Até quando, ó verdadeiro e santo Dominador, não julgas e vingas o nosso sangue dos que habitam sobre a terra?

11 E foram dadas a cada um compridas vestes brancas e foi-lhes dito que repousassem ainda um pouco de tempo, até que também se completasse o número de seus conservos e seus irmãos, que haviam de ser mortos como eles foram.

12 E, havendo aberto o sexto selo, olhei, e eis que houve um grande tremor de terra; e o sol tornou-se negro como saco de cilício, e a lua tornou-se como sangue; 13 E as estrelas do céu caíram sobre a terra, como quando a figueira lança de si os seus figos verdes, abalada por um vento forte. 14 E o céu retirou-se como um livro que se enrola; e todos os montes e ilhas foram removidos dos seus lugares. 15 E os reis da terra, e os grandes, e os ricos, e os tribunos, e os poderosos, e todo o servo, e todo o livre, se esconderam nas cavernas e nas rochas das montanhas; 16 E diziam aos montes e aos rochedos: Caí sobre nós, e escondei-nos do rosto daquele que está assentado sobre o trono, e da ira do Cordeiro;

17 Porque é vindo o grande dia da sua ira; e quem poderá subsistir?

1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am*Cap. 5:5-7. uitat și am auzit pe una*Cap. 4:7. din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!" 2 M-am uitat și iată că s-a arătat un*Zah. 6:3. Cap. 9:11. cal alb. Cel ce*Ps. 45:4,5. sta pe el avea un arc; i*Zah. 6:11. Cap. 14:14. s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. 3 Când a rupt Mielul a doua pecete, am*Cap. 4:7. auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!" 4 Și*Zah. 6:2. s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5 Când a rupt Mielul pecetea a treia, am*Cap. 4:7. auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!" M-am uitat și iată că s-a arătat un*Zah. 6:2. cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. 6 Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu*6:6 Grecește: dinar! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul*Cap. 9:4. și vinul!" 7 Când a rupt Mielul pecetea a patra, am*Cap. 4:7. auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!" 8 M-am uitat*Zah. 6:3. și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să*Ezec. 14:21. ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și*Lev. 26:22. cu fiarele pământului. 9 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar*Cap. 8:3;9:13;14:18. sufletele*Cap. 20:4. celor ce fuseseră înjunghiați din pricina*Cap. 1:9. Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii*2 Tim. 1:8. Cap. 12:17; 19:10. pe care o ținuseră. 10 Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până*Zah. 1:12. când, Stăpâne, Tu, care*Cap. 3:7. ești sfânt și adevărat, zăbovești să*Cap. 11:18;9:2. judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" 11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină*Cap. 3:4,5;7:9,14. albă și i s-a spus să*Evr. 11:40. Cap. 14:13. se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. 12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată*Cap. 16:18. că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele*Ioel 2:10,31;3:15.Mat. 24:29.Fapte 2:20. s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele 13 și*Cap. 8:10;9:1. stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul*Ps. 102:26.Is. 34:4.Evr. 1:12,13. s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți*Ier. 3:23;4:24. Cap. 16:20. munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au*Is. 2:19. ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16 Și*Osea 10:8.Luca 23:30. Cap. 9:6. ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, 17 căci*Is. 13:6.Ţef. 1:14. Cap. 16:14. a venit ziua cea mare a mâniei Lui și*Ps. 76:7. cine poate sta în picioare?"