1 Mas um certo homem chamado Ananias, com Safira, sua mulher, vendeu uma propriedade, 2 E reteve parte do preço, sabendo-o também sua mulher; e, levando uma parte, a depositou aos pés dos apóstolos.

3 Disse então Pedro: Ananias, por que encheu Satanás o teu coração, para que mentisses ao Espírito Santo, e retivesses parte do preço da herdade?

4 Guardando-a não ficava para ti? E, vendida, não estava em teu poder? Por que formaste este desígnio em teu coração? Não mentiste aos homens, mas a Deus.

5 E Ananias, ouvindo estas palavras, caiu e expirou. E um grande temor veio sobre todos os que isto ouviram. 6 E, levantando-se os moços, cobriram o morto e, transportando-o para fora, o sepultaram.

7 E, passando um espaço quase de três horas, entrou também sua mulher, não sabendo o que havia acontecido. 8 E disse-lhe Pedro: Dize-me, vendestes por tanto aquela herdade? E ela disse: Sim, por tanto.

9 Então Pedro lhe disse: Por que é que entre vós vos concertastes para tentar o Espírito do Senhor? Eis aí à porta os pés dos que sepultaram o teu marido, e também te levarão a ti.

10 E logo caiu aos seus pés, e expirou. E, entrando os moços, acharam-na morta, e levando-a para fora, a sepultaram junto de seu marido. 11 E houve um grande temor em toda a igreja, e em todos os que ouviram estas coisas.

12 E muitos sinais e prodígios eram feitos entre o povo pelas mãos dos apóstolos. E estavam todos unanimemente no alpendre de Salomão. 13 Dos outros, porém, ninguém ousava ajuntar-se a eles; mas o povo tinha-os em grande estima. 14 E a multidão dos que criam no Senhor, tanto homens como mulheres, crescia cada vez mais. 15 De sorte que transportavam os enfermos para as ruas, e os punham em leitos e em macas para que ao menos a sombra de Pedro, quando este passasse, cobrisse alguns deles. 16 E até das cidades circunvizinhas concorria muita gente a Jerusalém, conduzindo enfermos e atormentados de espíritos imundos; os quais eram todos curados.

17 E, levantando-se o sumo sacerdote, e todos os que estavam com ele (e eram eles da seita dos saduceus), encheram-se de inveja, 18 E lançaram mão dos apóstolos, e os puseram na prisão pública. 19 Mas de noite um anjo do Senhor abriu as portas da prisão e, tirando-os para fora, disse:

20 Ide e apresentai-vos no templo, e dizei ao povo todas as palavras desta vida.

21 E, ouvindo eles isto, entraram de manhã cedo no templo, e ensinavam. Chegando, porém, o sumo sacerdote e os que estavam com ele, convocaram o conselho, e a todos os anciãos dos filhos de Israel, e enviaram ao cárcere, para que de lá os trouxessem.

22 Mas, tendo lá ido os servidores, não os acharam na prisão e, voltando, lho anunciaram, 23 Dizendo: Achamos realmente o cárcere fechado, com toda a segurança, e os guardas, que estavam fora, diante das portas; mas, quando abrimos, ninguém achamos dentro.

24 Então o sumo sacerdote, o capitão do templo e os chefes dos sacerdotes, ouvindo estas palavras, estavam perplexos acerca deles e do que viria a ser aquilo. 25 E, chegando um, anunciou-lhes, dizendo: Eis que os homens que encerrastes na prisão estão em pé no templo e ensinam ao povo.

26 Então foi o capitão com os servidores, e os trouxe, não com violência (porque temiam ser apedrejados pelo povo). 27 E, trazendo-os, os apresentaram ao conselho. E o sumo sacerdote os interrogou, 28 Dizendo: Não vos admoestamos nós expressamente que não ensinásseis nesse nome? E eis que enchestes Jerusalém dessa vossa doutrina, e quereis lançar sobre nós o sangue desse homem.

29 Porém, respondendo Pedro e os apóstolos, disseram: Mais importa obedecer a Deus do que aos homens.

30 O Deus de nossos pais ressuscitou a Jesus, ao qual vós matastes, suspendendo-o no madeiro. 31 Deus com a sua destra o elevou a Príncipe e Salvador, para dar a Israel o arrependimento e a remissão dos pecados. 32 E nós somos testemunhas acerca destas palavras, nós e também o Espírito Santo, que Deus deu àqueles que lhe obedecem.

33 E, ouvindo eles isto, se enfureciam, e deliberaram matá-los.

34 Mas, levantando-se no conselho um certo fariseu, chamado Gamaliel, doutor da lei, venerado por todo o povo, mandou que por um pouco levassem para fora os apóstolos; 35 E disse-lhes: Homens israelitas, acautelai-vos a respeito do que haveis de fazer a estes homens,

36 Porque antes destes dias levantou-se Teudas, dizendo ser alguém; a este se ajuntou o número de uns quatrocentos homens; o qual foi morto, e todos os que lhe deram ouvidos foram dispersos e reduzidos a nada. 37 Depois deste levantou-se Judas, o galileu, nos dias do alistamento, e levou muito povo após si; mas também este pereceu, e todos os que lhe deram ouvidos foram dispersos. 38 E agora digo-vos: Dai de mão a estes homens, e deixai-os, porque, se este conselho ou esta obra é de homens, se desfará, 39 Mas, se é de Deus, não podereis desfazê-la; para que não aconteça serdes também achados combatendo contra Deus.

40 E concordaram com ele. E, chamando os apóstolos, e tendo-os açoitado, mandaram que não falassem no nome de Jesus, e os deixaram ir. 41 Retiraram-se, pois, da presença do conselho, regozijando-se de terem sido julgados dignos de padecer afronta pelo seu nome. 42 E todos os dias, no templo e nas casas, não cessavam de ensinar, e de anunciar a Jesus Cristo.

1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2 și*Cap. 4:37. a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru*Num. 30:2.Deut. 23:21.Ecl. 5:4. i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a*Luca 22:3. umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu." 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut*Vers. 10,11. jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au*Ioan 19:40. învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?" „Da", a răspuns ea, „cu atâta." 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să*Mat. 4:7. Vers. 3. ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine." 10 Ea*Vers. 5. a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O*Vers. 5. Cap. 2:43;19:17. mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

12 Prin*Cap. 2:43;14:3;19:11.Rom. 15:19.2 Cor. 12:12.Evr. 2:4. mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți*Cap. 3:11;4:32. stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 și*Ioan 9:22;12:42;19:38. niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar*Cap. 2:47;4:21. norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când*Mat. 9:21;14:36. Cap. 19:12. va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei*Marcu 16:17,18.Ioan 14:12. chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.

17 Însă*Cap. 4:1,2,6. marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au*Luca 21:12. pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. 19 Dar un înger*Cap. 12:7;16:26. al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate*Ioan 6:68;17:3.1 Ioan 5:11. cuvintele vieții acesteia." 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot*Cap. 4:5,6.Luca 22:4. și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23 „Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru." 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul*Cap. 4:1. Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod." 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci*Mat. 21:26. se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu*Cap. 4:18. v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați*Cap. 2:23,36;3:15;7:52. să aruncați asupra noastră sângele*Mat. 23:35;27:25. acelui om." 29 Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie*Cap. 4:19. să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul*Cap. 3:13,15;22:14. părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L*Cap. 10:39;13:29.Gal. 3:13.1 Pet. 2:24. pe lemn. 31 Pe acest*Cap. 2:33,36.Filip. 2:9.Evr. 2:10;12:2. Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn*Cap. 3:15. și Mântuitor*Mat. 1:21., ca să*Luca 24:47. Cap. 3:26; 13:38.Efes. 1:7.Col. 1:14. dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32 Noi*Ioan 15:26,27. suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe*Cap. 2:4;10:44. care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El."

33 Când*Cap. 2:37;7:54. au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel*Cap. 22:3., un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. 38 Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă*Prov. 21:30.Is. 8:10.Mat. 15:13. încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar*Luca 21:15.1 Cor. 1:25., dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați*Cap. 7:51;9:5;23:9. împotriva lui Dumnezeu." 40 Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat*Cap. 4:18. pe apostoli, au pus să-i bată*Mat. 10:17;23:34.Marcu 13:9. cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat*Mat. 5:12.Rom. 5:3.2 Cor. 12:10.Filip. 1:29.Evr. 10:34.Iac. 1:2.1 Pet. 4:13,16. că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. 42 Și în fiecare zi, în*Cap. 2:46. Templu și acasă, nu încetau*Cap. 4:20,29. să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.