1 Ah! Quem me dera que

foras como meu irmão,

que mamou aos seios

de minha mãe!

Quando te encontrasse lá fora,

beijar-te-ia,

e não me desprezariam!

2 Levar-te-ia e te introduziria

na casa de minha mãe,

e tu me ensinarias;

eu te daria a beber

do vinho aromático

e do mosto das minhas romãs.

3 A sua mão esquerda esteja

debaixo da minha cabeça,

e a sua direita me abrace.

4 Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém,

que não acordeis

nem desperteis o meu amor,

até que queira.

Coro

5 Quem é esta que sobe

do deserto,

e vem encostada ao seu amado?

Esposa

Debaixo da macieira

te despertei;

ali esteve tua mãe com dores;

ali esteve com dores

aquela que te deu à luz.

6 Põe-me como selo

sobre o teu coração,

como selo sobre o teu braço,

porque o amor é forte

como a morte,

e duro como a sepultura

o ciúme;

as suas brasas

são brasas de fogo,

com veementes labaredas.

7 As muitas águas não podem

apagar este amor,

nem os rios afogá-lo;

ainda que alguém desse

todos os bens de sua casa

pelo amor,

certamente o desprezariam.

Os irmãos

8 Temos uma irmã pequena,

que ainda não tem seios;

que faremos a esta nossa irmã,

no dia em que dela

se falar?

9 Se ela for um muro,

edificaremos sobre ela

um palácio de prata;

e, se ela for uma porta,

cercá-la-emos

com tábuas de cedro.

Esposa

10 Eu sou um muro,

e os meus seios

são como as suas torres;

então eu era aos seus olhos

como aquela que acha paz.

Coro

11 Teve Salomão uma vinha

em Baal-Hamom;

entregou-a a uns guardas;

e cada um lhe trazia pelo seu fruto

mil peças de prata.

Esposa

12 A minha vinha,

que me pertence,

está diante de mim;

as mil peças de prata são

para ti, ó Salomão,

e duzentas para os que guardam

o seu fruto.

Esposo

13 Ó tu, que habitas nos jardins,

os companheiros estão atentos

para ouvir a tua voz;

faze-me, pois, também ouvi-la.

Esposa

14 Vem depressa, amado meu,

e faze-te semelhante ao gamo

ou ao filho dos veados

sobre os montes dos aromas.

1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!

Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta

și nimeni nu m-ar ține de rău.

2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;

ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin*Prov. 9:2. mirositor,

must din rodiile mele.

3 Mâna lui stângă*Cap. 2:6. să fie sub capul meu

și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –

4 Vă rog*Cap. 2:7;3:5. fierbinte, fiice ale Ierusalimului,

nu stârniți, nu treziți dragostea

până nu vine ea. –

5 Cine*Cap. 3:6. este aceea care se suie din pustie

rezemată de iubitul ei și zicând:

„Te-am trezit sub măr;

acolo te-a născut mamă-ta,

acolo te-a născut și te-a făcut ea"? –

6 Pune-mă*Is. 49:16.Ier. 22:24.Hag. 2:23. ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;

căci dragostea este tare ca moartea,

și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;

jarul ei este jar de foc,

o flacără a Domnului.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,

și râurile n-ar putea s-o înece;

de*Prov. 6:35. ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,

tot n-ar avea decât dispreț. –

8 Avem o soră micuță*Ezec. 23:33.,

care n-are încă țâțe.

Ce vom face cu sora noastră

în ziua când îi vor veni pețitorii?

9 Dacă este zid,

vom zidi niște zimți de argint pe ea;

dar dacă este ușă,

o vom închide cu o scândură de cedru. –

10 Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;

în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;

a închiriat-o*Mat. 21:33. unor păzitori

și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.

Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,

și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –

13 Tu, care locuiești în grădini,

niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:

binevoiește*Cap. 2:14. și fă-mă să-l aud! –

14 Vino*Apoc. 22:17,20. repede, iubitule,

ca*Cap. 2:17. o căprioară sau ca puiul de cerb

pe munții plini de mirozne!