1 Ora, o Senhor disse a Abrão: Sai-te da tua terra, da tua parentela e da casa de teu pai, para a terra que eu te mostrarei.

2 E far-te-ei uma grande nação, e abençoar-te-ei e engrandecerei o teu nome; e tu serás uma bênção. 3 E abençoarei os que te abençoarem, e amaldiçoarei os que te amaldiçoarem; e em ti serão benditas todas as famílias da terra.

4 Assim partiu Abrão como o Senhor lhe tinha dito, e foi Ló com ele; e era Abrão da idade de setenta e cinco anos quando saiu de Harã. 5 E tomou Abrão a Sarai, sua mulher, e a Ló, filho de seu irmão, e todos os bens que haviam adquirido, e as almas que lhe acresceram em Harã; e saíram para irem à terra de Canaã; e chegaram à terra de Canaã. 6 E passou Abrão por aquela terra até ao lugar de Siquém, até ao carvalho de Moré; e estavam então os cananeus na terra.

7 E apareceu o Senhor a Abrão, e disse: À tua descendência darei esta terra. E edificou ali um altar ao Senhor, que lhe aparecera.

8 E moveu-se dali para a montanha do lado oriental de Betel, e armou a sua tenda, tendo Betel ao ocidente, e Ai ao oriente; e edificou ali um altar ao Senhor, e invocou o nome do Senhor. 9 Depois caminhou Abrão dali, seguindo ainda para o lado do sul.

10 E havia fome naquela terra; e desceu Abrão ao Egito, para peregrinar ali, porquanto a fome era grande na terra. 11 E aconteceu que, chegando ele para entrar no Egito, disse a Sarai, sua mulher: Ora, bem sei que és mulher formosa à vista;

12 E será que, quando os egípcios te virem, dirão: Esta é sua mulher. E matar-me-ão a mim, e a ti te guardarão em vida. 13 Dize, peço-te, que és minha irmã, para que me vá bem por tua causa, e que viva a minha alma por amor de ti.

14 E aconteceu que, entrando Abrão no Egito, viram os egípcios a mulher, que era mui formosa. 15 E viram-na os príncipes de Faraó, e gabaram-na diante de Faraó; e foi a mulher tomada para a casa de Faraó. 16 E fez bem a Abrão por amor dela; e ele teve ovelhas, vacas, jumentos, servos e servas, jumentas e camelos.

17 Feriu, porém, o Senhor a Faraó e a sua casa, com grandes pragas, por causa de Sarai, mulher de Abrão. 18 Então chamou Faraó a Abrão, e disse: Que é isto que me fizeste? Por que não me disseste que ela era tua mulher?

19 Por que disseste: É minha irmã? Por isso a tomei por minha mulher; agora, pois, eis aqui tua mulher; toma-a e vai-te.

20 E Faraó deu ordens aos seus homens a respeito dele; e acompanharam-no, a ele, e a sua mulher, e a tudo o que tinha.

1 Domnul*Cap. 15:7.Is. 41:2.Fapte 7:3.Evr. 11:8. zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 2 Voi face*Cap. 17:6;18:18.Deut. 26:5.1 Împ. 3:8. din tine un neam mare și te voi*Cap. 24:35. binecuvânta; îți voi face un nume mare și*Cap. 28:4.Gal. 3:14. vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta*Cap. 27:29.Exod 23:22.Num. 24:9. pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate*Cap. 18:18;22:18;26:4.Ps. 72:17.Fapte 3:25.Gal. 3:8. în tine." 4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran. 5 Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile*Cap. 14:14. pe care le câștigaseră în Haran*Cap. 11:31.. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan. 6 Avram a străbătut*Evr. 11:9. țara până la locul numit Sihem, până la stejarul*Deut. 11:30.Jud. 7:1. lui More. Canaaniții*Cap. 10:18,19;13:7. erau atunci în țară. 7 Domnul*Cap. 17:1. S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței*Cap. 13:15;17:8.Ps. 105:9,11. tale." Și Avram a zidit acolo un altar*Cap. 13:4. Domnului, care i Se arătase. 8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, și și-a întins cortul având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat*Cap. 13:4. Numele Domnului. 9 Avram și-a urmat*Cap. 13:3. drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

10 A venit însă o foamete*Cap. 26:1. în țară, și Avram s-a coborât*Ps. 105:13. în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare*Cap. 43:1. foamete în țară. 11 Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă*Vers. 14. Cap. 26:7. la față. 12 Când te vor vedea egiptenii, vor zice: ‘Aceasta este nevasta lui!’ Și pe mine mă vor omorî*Cap. 20:11;26:7., iar pe tine te vor lăsa cu viață. 13 Spune*Cap. 20:5,13;26:7., rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție." 14 Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut*Cap. 39:7.Mat. 5:28. că nevasta lui era foarte frumoasă. 15 Slujbașii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o și ei și au lăudat-o la Faraon, și femeia a fost adusă*Cap. 20:2. în casa lui Faraon. 16 Pe Avram l-a primit bine*Cap. 20:14. din pricina ei și Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile. 17 Dar Domnul a lovit*Cap. 20:18.1 Cron. 16:2.Ps. 105:14.Evr. 13:4. cu mari urgii pe Faraon și casa lui din pricina nevestei lui Avram, Sarai. 18 Atunci, Faraon a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce*Cap. 20:9;26:10. nu mi-ai spus că este nevastă-ta? 19 De ce ai zis: ‘Este sora mea’, și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta; ia-o și pleacă!" 20 Și Faraon*Prov. 21:1. a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa și tot ce avea.