1 E aconteceu que, como Isaque envelheceu, e os seus olhos se escureceram, de maneira que não podia ver, chamou a Esaú, seu filho mais velho, e disse-lhe: Meu filho. E ele lhe disse: Eis-me aqui.

2 E ele disse: Eis que já agora estou velho, e não sei o dia da minha morte; 3 Agora, pois, toma as tuas armas, a tua aljava e o teu arco, e sai ao campo, e apanha para mim alguma caça. 4 E faze-me um guisado saboroso, como eu gosto, e traze-mo, para que eu coma; para que minha alma te abençoe, antes que morra.

5 E Rebeca escutou quando Isaque falava ao seu filho Esaú. E foi Esaú ao campo para apanhar a caça que havia de trazer. 6 Então falou Rebeca a Jacó seu filho, dizendo: Eis que tenho ouvido o teu pai que falava com Esaú teu irmão, dizendo: 7 Traze-me caça, e faze-me um guisado saboroso, para que eu coma, e te abençoe diante da face do Senhor, antes da minha morte. 8 Agora, pois, filho meu, ouve a minha voz naquilo que eu te mando: 9 Vai agora ao rebanho, e traze-me de lá dois bons cabritos, e eu farei deles um guisado saboroso para teu pai, como ele gosta; 10 E levá-lo-ás a teu pai, para que o coma; para que te abençoe antes da sua morte.

11 Então disse Jacó a Rebeca, sua mãe: Eis que Esaú meu irmão é homem cabeludo, e eu homem liso; 12 Porventura me apalpará o meu pai, e serei aos seus olhos como enganador; assim trarei eu sobre mim maldição, e não bênção.

13 E disse-lhe sua mãe: Meu filho, sobre mim seja a tua maldição; somente obedece à minha voz, e vai, traze-mos.

14 E foi, e tomou-os, e trouxe-os a sua mãe; e sua mãe fez um guisado saboroso, como seu pai gostava. 15 Depois tomou Rebeca os vestidos de gala de Esaú, seu filho mais velho, que tinha consigo em casa, e vestiu a Jacó, seu filho menor; 16 E com as peles dos cabritos cobriu as suas mãos e a lisura do seu pescoço; 17 E deu o guisado saboroso e o pão que tinha preparado, na mão de Jacó seu filho.

18 E foi ele a seu pai, e disse: Meu pai! E ele disse: Eis-me aqui; quem és tu, meu filho?

19 E Jacó disse a seu pai: Eu sou Esaú, teu primogênito; tenho feito como me disseste; levanta-te agora, assenta-te e come da minha caça, para que a tua alma me abençoe.

20 Então disse Isaque a seu filho: Como é isto, que tão cedo a achaste, filho meu? E ele disse: Porque o Senhor teu Deus a mandou ao meu encontro.

21 E disse Isaque a Jacó: Chega-te agora, para que te apalpe, meu filho, se és meu filho Esaú mesmo, ou não.

22 Então se chegou Jacó a Isaque seu pai, que o apalpou, e disse: A voz é a voz de Jacó, porém as mãos são as mãos de Esaú.

23 E não o conheceu, porquanto as suas mãos estavam cabeludas, como as mãos de Esaú seu irmão; e abençoou-o. 24 E disse: És tu meu filho Esaú mesmo? E ele disse: Eu sou.

25 Então disse: Faze chegar isso perto de mim, para que coma da caça de meu filho; para que a minha alma te abençoe. E chegou-lhe, e comeu; trouxe-lhe também vinho, e bebeu. 26 E disse-lhe Isaque seu pai: Ora chega-te, e beija-me, filho meu.

27 E chegou-se, e beijou-o; então sentindo o cheiro das suas vestes, abençoou-o, e disse: Eis que o cheiro do meu filho é como o cheiro do campo, que o Senhor abençoou;

28 Assim, pois, te dê Deus do orvalho dos céus, e das gorduras da terra, e abundância de trigo e de mosto.

29 Sirvam-te povos, e nações se encurvem a ti; sê senhor de teus irmãos, e os filhos da tua mãe se encurvem a ti; malditos sejam os que te amaldiçoarem, e benditos sejam os que te abençoarem.

30 E aconteceu que, acabando Isaque de abençoar a Jacó, apenas Jacó acabava de sair da presença de Isaque seu pai, veio Esaú, seu irmão, da sua caça; 31 E fez também ele um guisado saboroso, e trouxe-o a seu pai; e disse a seu pai: Levanta-te, meu pai, e come da caça de teu filho, para que me abençoe a tua alma.

32 E disse-lhe Isaque seu pai: Quem és tu? E ele disse: Eu sou teu filho, o teu primogênito Esaú.

33 Então estremeceu Isaque de um estremecimento muito grande, e disse: Quem, pois, é aquele que apanhou a caça, e ma trouxe? E comi de tudo, antes que tu viesses, e abençoei-o, e ele será bendito.

34 Esaú, ouvindo as palavras de seu pai, bradou com grande e mui amargo brado, e disse a seu pai: Abençoa-me também a mim, meu pai.

35 E ele disse: Veio teu irmão com sutileza, e tomou a tua bênção.

36 Então disse ele: Não é o seu nome justamente chamado Jacó, tanto que já duas vezes me enganou? A minha primogenitura me tomou, e eis que agora me tomou a minha bênção. E perguntou: Não reservaste, pois, para mim nenhuma bênção?

37 Então respondeu Isaque a Esaú dizendo: Eis que o tenho posto por senhor sobre ti, e todos os seus irmãos lhe tenho dado por servos; e de trigo e de mosto o tenho fortalecido; que te farei, pois, agora, meu filho?

38 E disse Esaú a seu pai: Tens uma só bênção, meu pai? Abençoa-me também a mim, meu pai. E levantou Esaú a sua voz, e chorou. 39 Então respondeu Isaque, seu pai, e disse-lhe: Eis que a tua habitação será nas gorduras da terra e no orvalho dos altos céus.

40 E pela tua espada viverás, e ao teu irmão servirás. Acontecerá, porém, que quando te assenhoreares, então sacudirás o seu jugo do teu pescoço.

41 E Esaú odiou a Jacó por causa daquela bênção, com que seu pai o tinha abençoado; e Esaú disse no seu coração: Chegar-se-ão os dias de luto de meu pai; e matarei a Jacó meu irmão.

42 E foram denunciadas a Rebeca estas palavras de Esaú, seu filho mais velho; e ela mandou chamar a Jacó, seu filho menor, e disse-lhe: Eis que Esaú teu irmão se consola a teu respeito, propondo matar-te. 43 Agora, pois, meu filho, ouve a minha voz, e levanta-te; acolhe-te a Labão meu irmão, em Harã, 44 E mora com ele alguns dias, até que passe o furor de teu irmão; 45 Até que se desvie de ti a ira de teu irmão, e se esqueça do que lhe fizeste; então mandarei trazer-te de lá; por que seria eu desfilhada também de vós ambos num mesmo dia?

46 E disse Rebeca a Isaque: Enfadada estou da minha vida, por causa das filhas de Hete; se Jacó tomar mulher das filhas de Hete, como estas são, das filhas desta terra, para que me servirá a vida?

1 Isaac îmbătrânise și ochii*Cap. 48:10.1 Sam. 3:2. îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!" „Iată-mă", i-a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu*Prov. 27:1.Iac. 4:14. știu ziua morții mele. 3 Acum*Cap. 25:27,28. dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul*Vers. 27. Cap. 48:9,15;49:28.Deut. 33:1. meu înainte de a muri." 5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7 ‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8 Acum, fiule, ascultă*Vers. 13. sfatul meu și fă ce îți poruncesc. 9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare*Vers. 4. gustoasă, cum îi place; 10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze*Vers. 4. înainte de moartea lui." 11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau*Cap. 25:25. este păros, iar eu n-am păr deloc. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi*Vers. 22. și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul*Cap. 9:25.Deut. 27:18.." 13 Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine*Cap. 43:9.1 Sam. 25:24.2 Sam. 14:9.Mat. 27:25.! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i." 14 Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare*Vers. 4,9. cum îi plăcea tatălui său. 15 În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune*Vers. 27. ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16 I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17 Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18 El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!" „Iată-mă", a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?" 19 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze*Vers. 4. sufletul tău!" 20 Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?" Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte." 21 Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi*Vers. 12., fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu." 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau." 23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase*Vers. 16., ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24 Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?" Și Iacov a răspuns: „Eu sunt." 25 Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te*Vers. 4. binecuvânteze." Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule."

27 Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:

„Iată, mirosul*Osea 14:6. fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

28 Să-ți dea*Evr. 11:20. Dumnezeu rouă*Deut. 33:13,28.2 Sam. 1:21. din cer

Și grăsimea*Cap. 45:18. pământului,

Grâu și vin*Deut. 33:28. din belșug!

29 Să-ți fie supuse noroade*Cap. 9:25;25:23.,

Și neamuri să se închine înaintea ta!

Să fii stăpânul fraților tăi,

Și fiii*Cap. 49:8. mamei tale să se închine înaintea ta!

Blestemat*Cap. 12:3.Num. 24:9. să fie oricine te va blestema

Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta."

30 Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31 A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă*Vers. 4. din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!" 32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?" Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau." 33 Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne*Cap. 28:3,4.Rom. 11:29. binecuvântat." 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete*Evr. 12:17., pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" 35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea." 36 Esau a zis: „Da, nu degeaba*Cap. 25:26. i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat*Cap. 25:33. dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!" Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?" 37 Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân*2 Sam. 8:14. Vers. 29. peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu*Vers. 28. și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?" 38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" Și Esau a ridicat glasul și a plâns*Evr. 12:17..

39 Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:

„Iată! Locuința*Vers. 28.Evr. 11:20. ta va fi lipsită*27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului

Și de roua cerului, de sus.

40 Vei trăi din sabia ta

Și vei sluji*Cap. 35:23.2 Sam. 8:14.Obad. 18-20. fratelui tău,

Dar, când*2 Împ. 8:20. te vei răscula,

Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!"

41 Esau a prins ură*Cap. 37:4,8. pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele*Cap. 50:3,4,10. de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am*Obad. 10. să ucid pe fratele meu Iacov." 42 Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune*Ps. 64:5. pe tine, omorându-te. 43 Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în*Cap. 11:31. Haran, 44 și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45 până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?" 46 Rebeca a zis lui Isaac: „M-am*Cap. 26:35;28:8. scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov*Cap. 24:3. va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?"