1 Ai dos que decretam leis injustas,

e dos escrivães

que prescrevem opressão.

2 Para desviarem os pobres do seu direito,

e para arrebatarem o

direito dos aflitos do meu povo;

para despojarem as viúvas

e roubarem os órfãos!

3 Mas que fareis vós no dia da visitação,

e na desolação,

que há de vir de longe? A quem recorrereis

para obter socorro,

e onde deixareis a vossa glória,

4 Sem que cada um se

abata entre os presos,

e caia entre mortos?

Com tudo isto a

sua ira não cessou,

mas ainda está

estendida a sua mão.

5 Ai da Assíria, a vara da minha ira,

porque a minha indignação é

como cajado nas suas mãos.

6 Enviá-la-ei contra uma nação hipócrita,

e contra o povo do meu

furor lhe darei ordem,

para que lhe roube a presa,

e lhe tome o despojo,

e o ponha para ser pisado aos pés,

como a lama das ruas.

7 Ainda que ele não cuide assim,

nem o seu coração assim o imagine;

antes no seu coração intenta

destruir e desarraigar

não poucas nações.

8 Porque diz: Não são meus

príncipes todos eles reis?

9 Não é Calno como Carquemis?

Não é Hamate

como Arpade? E Samaria como Damasco?

10 Como a minha mão

alcançou os reinos

dos ídolos,

cujas imagens esculpidas

eram melhores do

que as de Jerusalém

e do que as de Samaria,

11 Porventura como fiz a Samaria

e aos seus ídolos,

não o faria igualmente a Jerusalém

e aos seus ídolos?

12 Por isso acontecerá que, havendo o Senhor acabado toda a sua obra no monte Sião e em Jerusalém, então castigarei o fruto da arrogante grandeza do coração do rei da Assíria e a pompa da altivez dos seus olhos.

13 Porquanto disse: Com a força da minha mão o fiz, e com a minha sabedoria, porque sou prudente; e removi os limites dos povos, e roubei os seus tesouros, e como valente abati aos habitantes.

14 E achou a minha mão as

riquezas dos povos como a um ninho,

e como se ajuntam os

ovos abandonados, assim

eu ajuntei a toda a terra,

e não houve quem

movesse a asa,

ou abrisse a boca, ou murmurasse.

15 Porventura gloriar-se-á o

machado contra o

que corta com ele,

ou presumirá a serra

contra o que puxa por ela,

como se o cajado

movesse aos

que o levantam,

ou a vara levantasse

como não sendo pau?

16 Por isso o Senhor,

o Senhor dos Exércitos,

fará definhar os

que entre eles são gordos,

e debaixo da sua glória

ateará um incêndio,

como incêndio de fogo.

17 Porque a Luz de Israel

virá a ser como fogo

e o seu Santo por labareda,

que abrase

e consuma os seus

espinheiros

e as suas sarças num só dia.

18 Também consumirá a glória

da sua floresta,

e do seu campo fértil,

desde a alma até à carne,

e será como quando desmaia o porta-bandeira.

19 E o resto das árvores

da sua floresta

será tão pouco em número,

que um menino

poderá contá-las.

20 E acontecerá naquele dia que os restantes de Israel, e os que tiverem escapado da casa de Jacó, nunca mais se estribarão sobre aquele que os feriu; antes estribar-se-ão verdadeiramente sobre o Senhor, o Santo de Israel.

21 Os restantes se converterão ao Deus forte, sim, os restantes de Jacó.

22 Porque ainda que o teu povo, ó Israel, seja como a areia do mar, só um remanescente dele se converterá; uma destruição está determinada, transbordando em justiça.

23 Porque determinada já a destruição, o Senhor Deus dos Exércitos a executará no meio de toda esta terra.

24 Por isso assim diz o Senhor Deus dos Exércitos: Povo meu, que habitas em Sião, não temas à Assíria, quando te ferir com a vara, e contra ti levantar o seu cajado à maneira dos egípcios.

25 Porque daqui a bem pouco se cumprirá a minha indignação e a minha ira, para a consumir.

26 Porque o Senhor dos Exércitos suscitará contra ela um flagelo, como na matança de Midiã junto à rocha de Orebe; e a sua vara estará sobre o mar, e ele a levantará como sucedeu aos egípcios.

27 E acontecerá, naquele dia, que a sua carga será tirada do teu ombro, e o seu jugo do teu pescoço; e o jugo será despedaçado por causa da unção.

28 Já vem chegando a Aiate, já

vai passando por Migrom, e

em Micmás deixa a sua bagagem.

29 Já passaram o desfiladeiro, já

se alojam em Geba; já

Ramá treme, e Gibeá de Saul vai fugindo.

30 Clama alto com a tua voz,

ó filha de Galim! Ouve, ó Laís! Ó tu pobre Anatote!

31 Madmena já se foi;

os moradores de Gebim

vão fugindo em bandos.

32 Ainda um dia parará em Nobe;

acenará com a sua

mão contra o monte

da filha de Sião,

o outeiro de Jerusalém.

33 Mas eis que o Senhor,

o Senhor dos Exércitos,

cortará os ramos com violência,

e os de alta estatura

serão cortados,

e os altivos serão abatidos.

34 E cortará com ferro

a espessura da floresta,

e o Líbano cairá à

mão de um poderoso.

1 Vai de cei ce rostesc*Ps. 58:2;94:20. hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, 2 ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! 3 „Ce*Iov 31:14. veți face voi în ziua pedepsei*Osea 9:7.Luca 19:44. și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția?" 4 Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu*Cap. 5:25;9:12,17,21. toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.

5 „Vai de asirian", zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul*Ier. 51:20. urgiei Mele! 6 I-am dat drumul împotriva unui neam*Cap. 9:17. nelegiuit, l-am trimis*Ier. 34:22. împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7 Dar*Gen. 50:20.Mica 4:12. el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8 Căci*2 Împ. 18:24;19:10. el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați? 9 Nu s-a întâmplat cu Calno*Amos 6:2. la fel ca*2 Cron. 35:20. și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca*2 Împ. 16:9. Damascului? 10 După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), 11 cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’" 12 Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe*2 Împ. 19:31. muntele Sionului și la Ierusalim, „voi*Ier. 50:18. pedepsi", zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, 13 căci*Cap. 37:24.Ezec. 28:4.Dan. 4:30. el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14 am pus mâna*Iov 31:25. pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ 15 Se fălește*Ier. 51:20. oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16 De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii*Cap. 5:17. lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17 Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care*Cap. 9:18;27:4. va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi. 18 Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor*2 Împ. 19:23. lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. 19 Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați și un copil le-ar putea scrie numărul. 20 În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu*2 Împ. 16:7.2 Cron. 28:20. se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21 O rămășiță*Cap. 7:3., rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22 Chiar*Rom. 9:27. dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai*Cap. 6:13. o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea*Cap. 28:22. este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23 Și*Cap. 28:22.Dan. 9:27.Rom. 9:28. nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara. 24 Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu*Cap. 37:6. te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii*Exod 14:1.. 25 Dar*Cap. 54:7., peste puțină vreme, pedeapsa*Dan. 11:36. va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească." 26 Domnul oștirilor va învârti biciul*2 Împ. 19:35. împotriva lui, cum a lovit pe Madian*Jud. 7:25. Cap. 9:4. la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul*Exod 14:26,27. o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27 În ziua aceea, se*Cap. 14:25. va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime*Ps. 105:15.Dan. 9:24.1 Ioan 2:20.. 28 El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. 29 Trec trecătoarea*1 Sam. 13:23., se culcă la Gheba*1 Sam. 11:4.; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30 Ridică-ți glasul, fiica*1 Sam. 25:44. Galimului! Ia seama, Lais*Jud. 18:7.! Vai*Ios. 21:18. de tine, Anatot! 31 Madmena*Ios. 15:31. se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32 Încă o zi de oprire la*1 Sam. 21:1;22:19.Neem. 11:32. Nob, și amenință*Cap. 13:2. cu mâna lui muntele fiicei*Cap. 37:22. Sionului, dealul Ierusalimului. 33 Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei*Amos 2:9. mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți. 34 Dă jos cu fierul crângul pădurii și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.