1 Peso do deserto do mar. Como os tufões de vento do sul, que tudo assolam, ele virá do deserto, de uma terra horrível.

2 Dura visão me foi anunciada:

o pérfido trata perfidamente,

e o destruidor anda

destruindo. Sobe,

ó Elão, sitia, ó Média, que já

fiz cessar todo

o seu gemido.

3 Por isso os meus lombos

estão cheios de angústia;

dores se apoderam de mim

como as dores daquela

que dá à luz;

fiquei abatido quando ouvi,

e desanimado vendo isso.

4 O meu coração se agita,

o horror apavora-me;

a noite que desejava,

se me tornou em temor.

5 Põem-se a mesa,

estão de atalaia,

comem, bebem;

levantai-vos, príncipes,

e untai o escudo.

6 Porque assim me disse

o Senhor: Vai,

põe uma sentinela, e

ela que diga o que vir.

7 E quando vir um carro

com um par de cavaleiros,

um carro com jumentos, e

um carro com camelos,

ela que observe

atentamente com

grande cuidado.

8 E clamou: Um leão,

meu Senhor! Sobre a

torre de vigia estou

em pé continuamente de dia,

e de guarda me

ponho noites inteiras.

9 E eis agora vem um

carro com homens, e

um par de cavaleiros.

Então respondeu e disse:

Caída é Babilônia,

caída é! E todas as imagens

de escultura dos seus

deuses quebraram-se no chão.

10 Ah, malhada minha,

e trigo da minha eira! O

que ouvi do Senhor dos

Exércitos, Deus de Israel,

isso vos anunciei.

11 Peso de Dumá. Gritam-me de Seir: Guarda, que houve de noite? Guarda, que houve de noite?

12 E disse o guarda:

Vem a manhã, e também a noite;

se quereis perguntar, perguntai;

voltai, vinde.

13 Peso contra Arábia. Nos bosques da Arábia passareis a noite, ó viandantes de Dedanim.

14 Saí com água ao encontro dos sedentos;

moradores da terra de Tema,

saí com pão ao encontro dos fugitivos.

15 Porque fogem de diante das espadas,

de diante da espada desembainhada,

e de diante do arco armado,

e de diante do peso da guerra.

16 Porque assim me disse o Senhor: Dentro de um ano, como os anos do assalariado, desaparecerá toda a glória de Quedar.

17 E os restantes do número dos flecheiros, os poderosos dos filhos de Quedar, serão diminuídos, porque assim disse o Senhor Deus de Israel.

1 Prorocie asupra pustiei mării:

Cum*Zah. 9:14. înaintează vijelia de la miazăzi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul*Cap. 33:1. asuprește, pustiitorul pustiește. „Suie-te*Cap. 13:17.Ier. 49:34., Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3 De aceea mi s-a umplut inima*Cap. 15:5;16:11. de neliniște, m-apucă durerile*Cap. 13:8., ca durerile unei femei când naște. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4 Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea*Deut. 28:67. plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5 Ei*Dan. 5:5. pun masa, straja veghează, și ei mănâncă, beau… Dar deodată se aude strigând: „În picioare, voievozi! Ungeți scutul!" 6 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea." 7 El*Vers. 9. a văzut călărime, călăreți doi câte doi, călăreți pe măgari, călăreți pe cămile, și asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă. 8 Apoi a strigat ca un leu: „Doamne, am stat mereu în turnul meu de*Hab. 2:1. pază și stăteam de strajă în toate nopțile. 9 Și iată că a venit călărime și călăreți doi câte doi." Apoi a luat iarăși cuvântul și a zis: „A*Ier. 51:8.Apoc. 14:8;18:2. căzut, a căzut Babilonul și toate*Cap. 46:1.Ier. 50:2;51:44. icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!" 10 O*Ier. 51:33., poporul meu, care ai fost stropșit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

11 Prorocie*1 Cron. 1:30.Ier. 49:7,8.Ezec. 35:2.Obad. 1. asupra Dumei:

Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?" 12 Străjerul răspunde: „Vine dimineața, și este tot noapte. Dacă vreți să întrebați, întrebați; întoarceți-vă și veniți iarăși!" 13 Prorocie*Ier. 49:28. asupra Arabiei:

Veți petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan*1 Cron. 1:9,32.! 14 Duceți apă celor ce le este sete; locuitorii țării Tema, duceți pâine fugarilor! 15 Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat și dinaintea unei lupte înverșunate. 16 Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Încă un an, ca*Cap. 16:14. anii unui simbriaș, și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului*Ps. 120:5. Cap. 60:7.. 17 Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a spus-o."