1 Eis que o Senhor esvazia a terra,

e a desola,

e transtorna a sua superfície,

e dispersa os seus moradores.

2 E o que suceder ao povo,

assim sucederá ao sacerdote;

ao servo, como ao seu senhor;

à serva, como à sua senhora;

ao comprador, como ao vendedor;

ao que empresta,

como ao que toma emprestado;

ao que dá usura,

como ao que paga usura.

3 De todo se esvaziará

a terra,

e de todo será saqueada,

porque o Senhor

pronunciou esta palavra.

4 A terra pranteia e se murcha;

o mundo enfraquece e se murcha;

enfraquecem os mais

altos do povo da terra.

5 Na verdade a terra está

contaminada por causa dos seus moradores;

porquanto têm transgredido as leis,

mudado os estatutos, e

quebrado a aliança eterna.

6 Por isso a maldição

tem consumido a terra;

e os que habitam nela

são desolados;

por isso são queimados

os moradores da terra,

e poucos homens restam.

7 Pranteia o mosto,

enfraquece a vide; e

suspiram todos os

alegres de coração.

8 Cessa o folguedo dos tamboris,

acaba o ruído dos

que exultam, e

cessa a alegria da harpa.

9 Com canções não

beberão vinho;

a bebida forte será amarga

para os que a beberem.

10 Demolida está a cidade vazia,

todas as casas fecharam,

ninguém pode entrar.

11 Há lastimoso clamor nas ruas por falta do vinho;

toda a alegria se escureceu,

desterrou-se o gozo da terra.

12 Na cidade só ficou a desolação,

a porta ficou reduzida a ruínas.

13 Porque assim será no

interior da terra, e

no meio destes povos,

como a sacudidura da oliveira, e

como os rabiscos,

quando está acabada a vindima.

14 Estes alçarão a sua voz, e

cantarão com alegria;

e por causa da glória do Senhor

exultarão desde o mar.

15 Por isso glorificai

ao Senhor no oriente, e

nas ilhas do mar,

ao nome do Senhor

Deus de Israel.

16 Dos confins da terra

ouvimos cantar:

Glória ao justo. Mas eu disse:

Emagreço, emagreço,

ai de mim! Os pérfidos

têm tratado perfidamente;

sim, os pérfidos têm

tratado perfidamente.

17 O temor, e a cova,

e o laço vêm sobre ti,

ó morador da terra.

18 E será que aquele

que fugir da voz de temor

cairá na cova,

e o que subir da cova o laço o prenderá;

porque as janelas do alto

estão abertas,

e os fundamentos da terra tremem.

19 De todo está quebrantada

a terra, de todo está

rompida a terra, e

de todo é movida a terra.

20 De todo cambaleará a terra como o ébrio,

e será movida e removida

como a choça de noite;

e a sua transgressão se agravará sobre ela,

e cairá, e nunca mais se levantará.

21 E será que naquele dia o Senhor

castigará os exércitos do alto nas alturas,

e os reis da terra sobre a terra.

22 E serão ajuntados como

presos numa masmorra,

e serão encerrados num cárcere;

e outra vez serão castigados

depois de muitos dias.

23 E a lua se envergonhará,

e o sol se confundirá

quando o Senhor dos

Exércitos reinar no monte Sião

e em Jerusalém,

e perante os seus

anciãos gloriosamente.

1 Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; 2 cum se întâmplă preotului*Osea 4:9., se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului*Ezec. 7:12,13.; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3 Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4 Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5 căci țara*Gen. 3:17.Num. 35:33. a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6 De aceea mănâncă blestemul*Mal. 4:6. țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7 Mustul*Cap. 16:8,9.Ioel 1:10,12. stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină. 8 A încetat desfătarea timpanelor*Ier. 7:34;16:9;25:10.Ezec. 26:13.Osea 2:11.Apoc. 18:22., s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9 Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11 Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. 12 Numai pustiire a mai rămas în cetate și porțile stau dărâmate. 13 Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca*Cap. 17:5,6. atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

14 Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. 15 Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele*Mal. 1:11. Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării! 16 De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!" Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!" Jefuitorii*Ier. 5:11. jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17 Groaza*1 Împ. 19:17.Ier. 48:43,44.Amos 5:19., groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! 18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele*Gen. 7:11. de sus și se clatină temeliile*Ps. 18:7. pământului! 19 Pământul*Ier. 4:23. se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20 pământul se*Cap. 19:14. clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împărații*Ps. 76:12. pământului. 22 Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. 23 Luna*Cap. 13:10;60:19.Ezec. 32:7.Ioel 2:31;3:15. va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți*Apoc. 19:4,6. pe Muntele*Evr. 12:22. Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui.