1 Ai da coroa de soberba

dos bêbados de Efraim,

cujo glorioso ornamento é como

a flor que cai,

que está sobre a cabeça do

fértil vale dos vencidos do vinho.

2 Eis que o Senhor tem um forte

e poderoso;

como tempestade de saraiva,

tormenta destruidora,

e como tempestade

de impetuosas águas

que transbordam,

ele, com a mão,

derrubará por terra.

3 A coroa de soberba

dos bêbados de Efraim

será pisada aos pés.

4 E a flor caída do seu

glorioso ornamento,

que está sobre a cabeça

do fértil vale,

será como o fruto temporão

antes do verão, que,

vendo-o alguém, e

tendo-o ainda na mão, o engole.

5 Naquele dia o Senhor

dos Exércitos será por

coroa gloriosa,

e por diadema formosa,

para os restantes de seu povo.

6 E por espírito de juízo,

para o que se

assenta a julgar,

e por fortaleza para os

que fazem recuar a

peleja até à porta.

7 Mas também estes

erram por causa do vinho,

e com a bebida

forte se desencaminham; até

o sacerdote

e o profeta erram

por causa da bebida

forte; são absorvidos

pelo vinho;

desencaminham-se

por causa da bebida

forte; andam

errados na visão e

tropeçam no juízo.

8 Porque todas as suas mesas

estão cheias de vômitos e imundícia,

e não há lugar limpo.

9 A quem, pois,

se ensinaria o

conhecimento? E

a quem se daria

a entender doutrina?

Ao desmamado do leite,

e ao arrancado

dos seios?

10 Porque é mandamento sobre mandamento,

mandamento sobre mandamento,

regra sobre regra, regra sobre regra,

um pouco aqui, um pouco ali.

11 Assim por lábios

gaguejantes,

e por outra língua,

falará a este povo.

12 Ao qual disse: Este é

o descanso,

dai descanso ao cansado;

e este é o refrigério;

porém não quiseram ouvir.

13 Assim, pois, a palavra do Senhor

lhes será mandamento sobre mandamento,

mandamento sobre mandamento,

regra sobre regra,

regra sobre regra,

um pouco aqui, um pouco ali;

para que vão, e caiam para trás,

e se quebrantem e se enlacem,

e sejam presos.

14 Ouvi, pois,

a palavra do Senhor,

homens escarnecedores,

que dominais este povo

que está em Jerusalém.

15 Porquanto dizeis:

Fizemos aliança com a morte,

e com o inferno fizemos acordo;

quando passar o dilúvio do açoite,

não chegará a nós,

porque pusemos a mentira

por nosso refúgio,

e debaixo da falsidade nos escondemos.

16 Portanto assim diz o Senhor Deus:

Eis que eu assentei em Sião uma pedra,

uma pedra já provada, pedra preciosa de esquina, que está bem

firme e fundada;

aquele que crer não se apresse.

17 E regrarei o juízo pela linha, e a justiça pelo prumo,

e a saraiva varrerá o refúgio da mentira, e as águas cobrirão o esconderijo.

18 E a vossa aliança com a

morte se anulará;

e o vosso acordo com o inferno

não subsistirá;

e, quando o dilúvio do açoite passar,

então sereis por ele pisados.

19 Desde que comece a passar,

vos arrebatará,

porque manhã após manhã passará,

de dia e de noite;

e será que somente o ouvir tal

notícia causará grande turbação.

20 Porque a cama será tão curta

que ninguém se poderá estender nela;

e o cobertor tão estreito

que ninguém se

poderá cobrir com ele.

21 Porque o Senhor se levantará

como no monte Perazim,

e se irará,

como no vale de Gibeão,

para fazer a sua obra,

a sua estranha obra,

e para executar o seu ato,

o seu estranho ato.

22 Agora, pois,

não mais escarneçais,

para que vossos grilhões

não se façam mais fortes;

porque já ao Senhor Deus

dos Exércitos ouvi falar

de uma destruição,

e essa já está determinada

sobre toda a terra.

23 Inclinai os ouvidos,

e ouvi a minha voz;

atendei bem

e ouvi o meu discurso.

24 Porventura lavra

todo o dia o

lavrador,

para semear? Ou abre

e desterroa todo o dia

a sua terra?

25 Não é antes assim:

quando já tem nivelado a sua superfície,

então espalha nela ervilhaca,

e semeia cominho;

ou lança nela do melhor trigo,

ou cevada escolhida, ou centeio,

cada qual no seu lugar?

26 O seu Deus o ensina,

e o instrui acerca do que há de fazer.

27 Porque a ervilhaca

não se trilha com trilho,

nem sobre o cominho

passa roda de carro;

mas com uma vara

se sacode a

ervilhaca,

e o cominho com um pau.

28 O trigo é esmiuçado,

mas não se trilha

continuamente,

nem se esmiúça com

as rodas do seu carro,

nem se quebra com

os seus cavaleiros.

29 Até isto procede do Senhor

dos Exércitos; porque

é maravilhoso em conselho e

grande em obra.

1 Vai*Vers. 3. de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea*Vers. 4. podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2 Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca*Cap. 30:30.Ezec. 13:11. o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. 3 Va fi călcată în picioare cununa*Vers. 1. îngâmfată a bețivilor lui Efraim; 4 și floarea veștejită, care este strălucirea*Vers. 1. podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți. 5 În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului 6 sau un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi până la porțile lui. 7 Dar și ei se*Prov. 20:1.Osea 4:11. clatină de vin și băuturile tari îi amețesc; preoți*Cap. 56:10,12. și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. 8 Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. 9 Ei zic: „Pe*Ier. 6:10. cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? 10 Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo." 11 Ei bine! Prin niște oameni cu buze*1 Cor. 14:21. bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12 El îi zicea: „Iată odihna! Lăsați pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!" Dar ei n-au vrut să asculte, 13 și pentru ei Cuvântul Domnului va fi: „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo", ca, mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși. 14 De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniți peste poporul acesta din Ierusalim! 15 Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci*Amos 2:4. avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost, minciuna!" 16 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră*Gen. 49:24.Ps. 118:22.Mat. 21:42.Fapte 4:11.Rom. 9:33;10:11.Efes. 2:20.1 Pet. 2:6,7,8., o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. 17 Voi face din neprihănire o lege și din dreptate, o cumpănă, și grindina va surpa locul*Vers. 15. de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18 Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit și învoiala voastră cu Locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi." 20 Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el și învelitoarea, prea îngustă ca să te învelești cu ea. 21 Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim*2 Sam. 5:20.1 Cron. 14:11. și Se va mânia ca în valea Gabaonului*Ios. 10:10,12.2 Sam. 5:25.1 Cron. 14:16., ca să-Și facă lucrarea, lucrarea*Plâng. 3:33. Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22 Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea întregii țări este hotărâtă*Cap. 10:22,23.Dan. 9:27.. 23 Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu! 24 Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul? 25 Oare, după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul, într-un loc deosebit și alacul, pe margini? 26 Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27 Măzărichea nu se treieră cu leasa și roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul, cu nuiaua. 28 Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărâmi. 29 Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat*Ps. 92:5.Ier. 32:19. este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.