1 Ai dos filhos rebeldes,

diz o Senhor,

que tomam conselho,

mas não de mim;

e que se cobrem,

com uma cobertura,

mas não do meu espírito,

para acrescentarem pecado sobre pecado;

2 Que descem ao Egito,

sem pedirem o meu conselho;

para se fortificarem com a força de Faraó,

e para confiarem na sombra do Egito.

3 Porque a força de

Faraó se vos tornará

em vergonha,

e a confiança na sombra

do Egito em confusão.

4 Porque os seus príncipes

já estão em Zoã,

e os seus embaixadores

já chegaram a Hanes.

5 Todos se envergonharão

de um povo que

de nada lhes servirá

nem de ajuda,

nem de proveito,

porém de vergonha, e de opróbrio.

6 Peso dos animais do

sul. Para a terra

de aflição

e de angústia (de

onde vêm a leoa e o leão,

a víbora,

e a serpente ardente,

voadora) levarão às

costas de jumentinhos

as suas riquezas,

e sobre as corcovas de

camelos os seus tesouros,

a um povo que

de nada lhes aproveitará.

7 Porque o Egito os ajudará em vão,

e para nenhum fim;

por isso clamei acerca disto:

No estarem quietos será a sua força.

8 Vai, pois, agora,

escreve isto numa tábua

perante eles

e registra-o num livro;

para que fique até ao último dia,

para sempre e perpetuamente.

9 Porque este é um povo rebelde,

filhos mentirosos,

filhos que não querem

ouvir a lei do Senhor.

10 Que dizem aos videntes:

Não vejais; e aos profetas:

Não profetizeis para nós o

que é reto;

dizei-nos coisas aprazíveis,

e vede para nós enganos.

11 Desviai-vos do caminho,

apartai-vos da vereda;

fazei que o Santo de Israel

cesse de estar perante nós.

12 Por isso, assim diz o Santo de Israel:

Porquanto rejeitais esta palavra,

e confiais na opressão

e perversidade,

e sobre isso vos estribais,

13 Por isso esta maldade

vos será como a

brecha de um alto muro que,

formando uma barriga,

está prestes a cair

e cuja quebra

virá subitamente.

14 E ele o quebrará

como se quebra o vaso do oleiro e,

quebrando-o, não se compadecerá;

de modo que não se achará

entre os seus pedaços um caco

para tomar fogo do lar,

ou tirar água da poça.

15 Porque assim diz o Senhor Deus,

o Santo de Israel:

Voltando e descansando

sereis salvos;

no sossego

e na confiança estaria a vossa força,

mas não quisestes.

16 Mas dizeis: Não;

antes sobre cavalos

fugiremos;

portanto fugireis;

e, sobre cavalos

ligeiros cavalgaremos;

por isso os vossos

perseguidores também

serão ligeiros.

17 Mil homens fugirão

ao grito de um,

e ao grito de

cinco todos vós fugireis,

até que sejais deixados

como o mastro

no cume do monte,

e como a bandeira

no outeiro.

18 Por isso, o Senhor esperará,

para ter misericórdia de vós;

e por isso se levantará,

para se compadecer de vós,

porque o Senhor é um Deus de equidade;

bem-aventurados todos os que nele esperam.

19 Porque o povo habitará em Sião, em Jerusalém; não chorarás mais; certamente se compadecerá de ti, à voz do teu clamor e, ouvindo-a, te responderá.

20 Bem vos dará o Senhor pão de angústia e água de aperto, mas os teus mestres nunca mais fugirão de ti, como voando com asas; antes os teus olhos verão a todos os teus mestres.

21 E os teus ouvidos ouvirão a palavra do que está por detrás de ti, dizendo: Este é o caminho, andai nele, sem vos desviardes nem para a direita nem para a esquerda.

22 E terás por contaminadas as coberturas de tuas esculturas de prata, e o revestimento das tuas esculturas fundidas de ouro; e as lançarás fora como um pano imundo, e dirás a cada uma delas: Fora daqui.

23 Então te dará chuva sobre a tua semente, com que semeares a terra, como também pão da novidade da terra; e esta será fértil e cheia; naquele dia o teu gado pastará em largos pastos.

24 E os bois e os jumentinhos, que lavram a terra, comerão grão puro, que for padejado com a pá, e cirandado com a ciranda.

25 E em todo o monte alto, e em todo o outeiro levantado, haverá ribeiros e correntes de águas, no dia da grande matança, quando caírem as torres.

26 E a luz da lua será como a luz do sol, e a luz do sol sete vezes maior, como a luz de sete dias, no dia em que o Senhor ligar a quebradura do seu povo, e curar a chaga da sua ferida.

27 Eis que o nome do Senhor

vem de longe,

ardendo a sua ira,

sendo pesada a sua carga;

os seus lábios estão

cheios de indignação,

e a sua língua é

como um fogo consumidor.

28 E a sua respiração

como o ribeiro transbordante, que

chega até ao pescoço,

para peneirar as

nações com peneira de

destruição,

e um freio de fazer errar

nas queixadas dos povos.

29 Um cântico haverá entre vós,

como na noite em

que se celebra uma festa santa;

e alegria de coração,

como a daquele

que vai com flauta,

para entrar no monte do Senhor,

à Rocha de Israel.

30 E o Senhor fará ouvir a

sua voz majestosa

e fará ver o abaixamento

do seu braço, com indignação de ira,

e labareda de fogo consumidor,

raios e dilúvio

e pedras de saraiva.

31 Porque com a voz do Senhor

será desfeita em

pedaços a Assíria, que

feriu com a vara.

32 E a cada pancada do cajado do juízo

que o Senhor lhe der,

haverá tamboris e harpas;

e com combates de agitação

combaterá contra eles.

33 Porque Tofete já há muito

está preparada;

sim, está preparada para o rei;

ele a fez profunda e larga;

a sua pilha é de fogo,

e tem muita lenha;

o assopro do Senhor

como torrente de enxofre a acenderá.

1 „Vai", zice Domnul, „de copiii răzvrătiți, care*Cap. 29:15. iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu și*Deut. 29:19. îngrămădesc astfel păcat peste păcat! 2 Ei*Cap. 31:1. se coboară în Egipt, fără*Num. 27:21.Ios. 9:14.1 Împ. 22:7.Ier. 21:2;42:2,20. să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! 3 Dar*Cap. 20:5.Ier. 37:5,7. ocrotirea lui Faraon vă va da de rușine și adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. 4 Căci voievozii lui au și ajuns la Țoan*Cap. 19:11. și trimișii lui au și atins Hanesul. 5 Dar toți*Ier. 2:36. vor rămâne de rușine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor." 6 Prorocie asupra unor dobitoace*Cap. 57:9.Osea 8:9;12:1. de la miazăzi: Printr-un ținut strâmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpârca*Deut. 8:15. și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor și vistieriile pe cocoașa cămilelor către un popor care nu le va fi de folos. 7 Căci*Ier. 37:7. ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta zarvă*Vers. 15. Cap. 7:4. fără nicio ispravă. 8 „Du-te acum", zice Domnul, „de scrie*Hab. 2:2. aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță și sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci. 9 Scrie că poporul acesta*Deut. 32:20. Cap. 1:4;30:1. este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10 care*Ier. 11:21.Amos 2:12;7:13.Mica 2:6. zic văzătorilor: ‘Să nu vedeți!’ și prorocilor: ‘Să nu prorociți adevăruri, ci spuneți-ne*1 Împ. 22:13.Mica 2:11. lucruri măgulitoare, prorociți-ne lucruri închipuite! 11 Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’" 12 De aceea așa vorbește Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădați cuvântul acesta și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri și vă sprijiniți pe ele, 13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca*Ps. 62:3. spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, amenință să cadă și a cărui prăbușire vine*Cap. 29:5. deodată, într-o clipă: 14 îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se*Ps. 2:9.Ier. 19:11. sfărâmă fără nicio milă și din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoți apă din fântână." 15 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște*Vers. 7. Cap. 7:4. și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră." Dar*Mat. 23:37. n-ați voit! 16 Ci ați zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!" – De aceea veți și fugi! – „Vom călări pe cai iuți!" – De aceea cei ce vă vor urmări vor fi și mai iuți! 17 O*Lev. 26:8.Deut. 28:25;32:30.Ios. 23:10. mie vor fugi la amenințarea unuia singur și, când vă vor amenința cinci, toți veți fugi, până veți rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte și ca un steag pe creștetul unui deal. 18 Totuși Domnul așteaptă să Se milostivească de voi și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice*Ps. 2:12;34:8.Prov. 16:20.Ier. 17:7. de toți cei ce nădăjduiesc în El! 19 Da, popor al Sionului, locuitor al*Cap. 65:9. Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. 20 Domnul vă va da pâine*1 Împ. 22:27.Ps. 127:2. în necaz și apă în strâmtorare. Învățătorii*Ps. 74:9.Amos 8:11. tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi. 21 Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!", când veți voi să vă mai abateți*Ios. 1:7. la dreapta sau la stânga. 22 Veți*2 Cron. 31:1. Cap. 2:20;31:7. socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca și le vei zice*Osea 14:8.: „Afară cu voi de aici!" 23 Atunci*Mat. 6:33.1 Tim. 4:8. El va da ploaie peste sămânța pe care o vei pune în pământ și pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă și hrănitoare; în același timp, turmele tale vor paște în pășuni întinse. 24 Boii și măgarii care ară pământul vor mânca un nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu ciurul. 25 Pe*Cap. 2:14,15;44:3. orice munte înalt și pe orice deal înalt vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26 Și lumina*Cap. 60:19,20. lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său și va tămădui rana loviturilor lui. 27 Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă și un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie și limba Lui este ca un foc mistuitor; 28 suflarea*Cap. 11:4.2 Tes. 2:8. Lui este ca un șuvoi ieșit din albie, care ajunge*Cap. 8:8. până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii și să pună o zăbală*Cap. 37:29. înșelătoare în fălcile popoarelor. 29 Voi însă veți cânta ca în noaptea când se prăznuiește*Ps. 42:4. sărbătoarea, veți fi cu inima veselă ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele*Cap. 2:3. Domnului, spre Stânca lui Israel. 30 Și*Cap. 29:6. Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii și al pietrelor*Cap. 28:2;32:19. de grindină. 31 Atunci, asirianul va tremura de*Cap. 37:36. glasul Domnului, care*Cap. 10:5,24. îl va lovi cu nuiaua Sa. 32 La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și harpele. Domnul va lupta împotriva lui cu mâna*Cap. 11:15;19:16. ridicată. 33 Căci de multă vreme este pregătit un rug*Ier. 7:31;19:6., gătit și pentru împărat: adânc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă.