1 Naqueles dias Ezequias adoeceu de uma enfermidade mortal; e veio a ele o profeta Isaías, filho de Amós, e lhe disse: Assim diz o Senhor: Põe em ordem a tua casa, porque morrerás, e não viverás.

2 Então virou Ezequias o seu rosto para a parede, e orou ao Senhor.

3 E disse: Ah! Senhor, peço-te, lembra-te agora, de que andei diante de ti em verdade, e com coração perfeito, e fiz o que era reto aos teus olhos. E chorou Ezequias muitíssimo.

4 Então veio a palavra do Senhor a Isaías, dizendo: 5 Vai, e dize a Ezequias: Assim diz o Senhor, o Deus de Davi teu pai: Ouvi a tua oração, e vi as tuas lágrimas; eis que acrescentarei aos teus dias quinze anos. 6 E livrar-te-ei das mãos do rei da Assíria, a ti, e a esta cidade, e defenderei esta cidade. 7 E isto te será da parte do Senhor como sinal de que o Senhor cumprirá esta palavra que falou. 8 Eis que farei retroceder dez graus a sombra lançada pelo sol declinante no relógio de Acaz. Assim retrocedeu o sol os dez graus que já tinha declinado.

9 O escrito de Ezequias, rei de Judá, de quando adoeceu e sarou de sua enfermidade:

10 Eu disse: No cessar

de meus dias ir-me-ei às portas

da sepultura;

já estou privado

do restante de meus anos.

11 Disse: Não verei ao Senhor,

o Senhor na terra dos viventes;

jamais verei o homem

com os moradores do mundo.

12 Já o tempo da minha vida se foi,

e foi arrebatada de mim,

como tenda de pastor;

cortei a minha vida

como tecelão;

ele me cortará do tear;

desde a manhã até

à noite me acabarás.

13 Esperei com paciência até

à madrugada;

como um leão quebrou todos os meus ossos;

desde a manhã até

à noite me

acabarás.

14 Como o grou, ou a andorinha,

assim eu chilreava,

e gemia como a pomba;

alçava os meus olhos ao alto;

ó Senhor,

ando oprimido,

fica por meu fiador.

15 Que direi? Como me prometeu,

assim o fez;

assim passarei mansamente por todos os meus anos,

por causa

da amargura

da minha alma.

16 Senhor,

por estas coisas se vive,

e em todas elas está a vida

do meu espírito,

portanto cura-me

e faze-me viver.

17 Eis que foi para a minha paz

que tive grande amargura,

mas a ti agradou livrar a minha alma

da cova da corrupção;

porque lançaste para trás

das tuas costas todos os meus pecados.

18 Porque não te louvará a sepultura,

nem a morte te glorificará;

nem esperarão em tua verdade os

que descem à cova.

19 O vivente, o vivente,

esse te louvará,

como eu hoje o faço;

o pai aos filhos fará

notória a tua verdade.

20 O Senhor veio salvar-me;

por isso, tangendo

em meus instrumentos,

nós o louvaremos todos os dias

de nossa vida

na casa do Senhor.

21 E dissera Isaías: Tomem uma pasta de figos, e a ponham como emplastro sobre a chaga; e sarará.

22 Também dissera Ezequias: Qual será o sinal de que hei de subir à casa do Senhor?

1 În vremea*2 Împ. 20:1.2 Cron. 32:24. aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială*2 Sam. 17:23. casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’" 2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ți aminte*Neem. 13:14. că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!" Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5 „Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale. 6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti*Cap. 37:35. cetatea aceasta.» 7 Și iată semnul*2 Împ. 20:8. Cap. 7:11. din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8 «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’" Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse. 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!’

11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în*Ps. 27:13;116:9. pământul celor vii;

nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!

12 Locuința*Iov 7:6. mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori.

Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui.

Până diseară îmi vei pune capăt.

13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!

Până diseară îmi vei pune capăt.

14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor

și gemeam*Cap. 59:11. ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:

«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’

15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.

Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce*Iov 7:11;10:1. am fost întristat astfel.

16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,

prin ea mai am și eu suflare,

căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.

17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea;

Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.

Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește

și cei*Ps. 6:5;30:9;88:11;115:17.Ecl. 9:10. ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.

19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.

Tatăl*Deut. 4:9;6:7.Ps. 78:3,4. face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.

20 Domnul m-a mântuit!

De aceea, în toate zilele vieții noastre,

vom suna din coardele instrumentelor noastre

în Casa Domnului."

21 Isaia zisese*2 Împ. 20:7.: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi." 22 Și Ezechia zisese*2 Împ. 20:8.: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?"