1 Ouvi-me, vós os

que seguis a justiça,

os que buscais ao Senhor. Olhai

para a rocha de onde fostes cortados,

e para a caverna

do poço

de onde fostes cavados.

2 Olhai para Abraão, vosso pai,

e para Sara, que vos deu à luz;

porque, sendo ele só,

o chamei, e o abençoei

e o multipliquei.

3 Porque o Senhor consolará a Sião;

consolará a todos os seus lugares assolados,

e fará o seu deserto

como o Éden,

e a sua solidão

como o jardim do Senhor;

gozo e alegria se achará nela,

ação de graças,

e voz de melodia.

4 Atendei-me, povo meu, e nação minha,

inclinai os ouvidos para mim;

porque de mim sairá a lei,

e o meu juízo farei repousar

para a luz dos povos.

5 Perto está a minha justiça,

vem saindo a minha salvação,

e os meus braços julgarão os povos;

as ilhas me aguardarão,

e no meu braço

esperarão.

6 Levantai os vossos olhos

para os céus,

e olhai para a terra em baixo,

porque os céus desaparecerão

como a fumaça,

e a terra se envelhecerá

como roupa,

e os seus moradores morrerão semelhantemente;

porém a minha salvação durará

para sempre,

e a minha justiça

não será

abolida.

7 Ouvi-me,

vós que conheceis a justiça,

povo em cujo coração está a minha lei;

não temais o opróbrio

dos homens,

nem vos turbeis

pelas suas

injúrias.

8 Porque a traça os roerá

como a roupa,

e o bicho os comerá

como a lã;

mas a minha justiça durará

para sempre,

e a minha salvação

de geração em geração.

9 Desperta, desperta,

veste-te de força,

ó braço do Senhor;

desperta como nos dias passados,

como nas gerações antigas.

Não és tu aquele que cortou

em pedaços a Raabe,

o que feriu ao chacal?

10 Não és tu aquele que secou o mar,

as águas do grande abismo? O

que fez o caminho no fundo

do mar, para

que passassem os remidos?

11 Assim voltarão os resgatados

do Senhor,

e virão a Sião

com júbilo,

e perpétua alegria haverá

sobre as suas cabeças;

gozo e alegria alcançarão,

a tristeza

e o gemido

fugirão.

12 Eu, eu sou aquele

que vos consola;

quem, pois, és tu

para que temas o homem

que é mortal,

ou o filho do homem,

que se tornará em erva?

13 E te esqueces do Senhor que te criou,

que estendeu os céus,

e fundou a terra,

e temes continuamente todo o dia o furor

do angustiador,

quando se prepara para destruir;

pois onde está o furor

do que te atribulava?

14 O exilado cativo depressa será solto,

e não morrerá

na caverna,

e o seu pão

não lhe faltará.

15 Porque eu sou o Senhor teu Deus,

que agito o mar,

de modo

que bramem as suas ondas. O Senhor

dos Exércitos

é o seu nome.

16 E ponho as minhas palavras

na tua boca, e te cubro

com a sombra da minha mão;

para plantar os céus,

e para fundar a terra,

e para dizer a Sião: Tu és o meu povo.

17 Desperta, desperta, levanta-te,

ó Jerusalém, que bebeste

da mão do Senhor o cálice

do seu furor; bebeste

e sorveste os sedimentos

do cálice do atordoamento.

18 De todos os filhos que ela teve,

nenhum há que a guie mansamente;

e de todos os filhos que criou,

nenhum há que a tome pela mão.

19 Estas duas coisas te aconteceram;

quem terá compaixão

de ti? A assolação,

e o quebrantamento,

e a fome,

e a espada! Por

quem te consolarei?

20 Os teus filhos já desmaiaram,

jazem nas entradas

de todos os caminhos,

como o antílope na rede;

cheios estão do furor do Senhor

e da repreensão do teu Deus.

21 Portanto agora ouve isto,

ó aflita, e embriagada,

mas não de vinho.

22 Assim diz o teu Senhor o Senhor,

e o teu Deus,

que pleiteará a causa do seu povo:

Eis que eu tomo

da tua mão o cálice do atordoamento,

os sedimentos do cálice

do meu furor,

nunca mais dele beberás.

23 Porém, pô-lo-ei nas mãos

dos que te entristeceram,

que disseram à tua alma:

Abaixa-te, e passaremos

sobre ti;

e tu puseste as tuas costas

como chão, e como caminho,

aos viandantes.

1 „Ascultați-Mă*Vers. 7., voi*Rom. 9:30,31,32., care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. 2 Uitați-vă*Rom. 4:1,16.Evr. 11:11,12. la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut, căci*Gen. 12:1,2. l-am chemat când era numai el singur, l-am*Gen. 24:1,35. binecuvântat și înmulțit. 3 Tot astfel, Domnul are milă*Ps. 102:13. Cap. 40:1. Vers. 12. Cap. 52:9. de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca*Gen. 13:10.Ioel 2:3. un rai și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă. 4 Ia aminte spre Mine dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci*Cap. 2:3;42:4. din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină*Cap. 42:6. popoarelor. 5 Neprihănirea*Cap. 46:13;56:1.Rom. 1:16,17. Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele*Ps. 67:4;98:9. Mele vor judeca popoarele, ostroavele*Cap. 60:9. vor nădăjdui în Mine și se vor încrede în*Rom. 1:16. brațul Meu. 6 Ridicați*Cap. 40:26. ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile*Ps. 102:26.Mat. 24:35.2 Pet. 3:10,12. vor pieri ca un fum, pământul*Cap. 50:9. se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit. 7 Ascultați-Mă*Vers. 1., voi, care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în*Ps. 37:31. inimă Legea Mea! Nu*Mat. 10:28.Fapte 5:41. te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor! 8 Căci*Cap. 50:9. îi va mânca molia ca pe o haină și-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac." 9 Trezește-te*Ps. 44:23. Cap. 52:1., trezește-te și îmbracă-te*Ps. 93:1.Apoc. 11:17. cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca*Ps. 44:1. în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare*Iov 26:12. n-ai doborât Tu Egiptul*Ps. 87:4;89:10. și n-ai străpuns balaurul*Ps. 74:13,14. Cap. 27:1.Ezec. 29:3.? 10 Nu ești Tu Acela care ai uscat*Exod 14:21. Cap. 43:16. marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpărați? 11 Astfel, cei*Cap. 35:10. răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12 „Eu, Eu vă mângâi*Vers. 3.2 Cor. 1:3.. Dar cine ești tu, ca să te temi de*Ps. 118:6. omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba*Cap. 40:6.1 Pet. 1:24., 13 și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 40:22;42:5;44:24. a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde*Iov 20:7. este mânia asupritorului? 14 În curând, cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu*Zah. 9:11. va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine. 15 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care*Iov 26:12.Ps. 74:13.Ier. 31:35. stârnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16 Eu pun*Deut. 18:18. Cap. 59:21.Ioan 3:34. cuvintele Mele în gura ta și te acopăr*Cap. 49:2. cu umbra mâinii Mele, ca să întind*Cap. 65:17;66:22. ceruri noi și să întemeiez un pământ nou și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’" 17 Trezește-te*Cap. 52:1., trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai*Iov 21:20.Ier. 25:15,16. băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut*Deut. 28:28,34.Ps. 60:3;75:8.Ezec. 23:32-34.Zah. 12:2.Apoc. 14:10., ai sorbit până în fund potirul amețelii! 18 Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut. 19 Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat*Cap. 47:9. – dar cine te va plânge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia: cum*Amos 7:2. să te mângâi eu? 20 Fiii*Plâng. 2:11,12. tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău. 21 De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar*Vers. 17.Plâng. 3:15. nu de vin, ascultă: 22 Așa vorbește Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care*Ier. 50:34. apără pe poporul Lui: „Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el, 23 și îl*Ier. 25:17,26,28.Zah. 12:2. voi pune în mâna asupritorilor tăi, care*Ps. 66:11,12. îți ziceau: ‘Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!’ Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători."