1 Assim diz o Senhor:

O céu é o meu trono,

e a terra o escabelo dos meus pés;

que casa me edificaríeis vós?

E qual seria o lugar

do meu descanso?

2 Porque a minha mão fez todas estas coisas,

e assim todas elas foram feitas,

diz o Senhor;

mas para esse olharei,

para o pobre

e abatido de espírito,

e que treme

da minha palavra.

3 Quem mata um boi é como o que tira a vida de um homem;

quem sacrifica um cordeiro é como o que degola um cão;

quem oferece uma oblação é como o que oferece sangue de porco;

quem queima incenso

em memorial é como o que bendiz a um ídolo;

também estes escolhem os seus próprios caminhos,

e a sua

alma se deleita nas suas abominações.

4 Também eu escolherei as suas calamidades,

farei vir sobre eles os seus temores;

porquanto clamei

e ninguém respondeu,

falei e não escutaram;

mas fizeram o que era mau aos meus olhos,

e escolheram aquilo

em que eu

não tinha

prazer.

5 Ouvi a palavra do Senhor,

os que tremeis

da sua palavra. Vossos irmãos,

que vos odeiam

e que

para longe vos lançam por amor

do meu nome, dizem:

Seja glorificado o Senhor,

para que vejamos a vossa alegria;

mas eles

serão

confundidos.

6 Uma voz de grande rumor virá

da cidade, uma voz

do templo, a voz do Senhor,

que dá o pago aos

seus inimigos.

7 Antes que estivesse de parto,

deu à luz; antes

que lhe viessem as dores,

deu à luz um menino.

8 Quem jamais ouviu tal

coisa? Quem viu coisas

semelhantes? Poder-se-ia fazer nascer uma terra num só dia? Nasceria uma nação

de uma só vez?

Mas Sião esteve

de parto

e já deu

à luz seus

filhos.

9 Abriria eu a madre,

e não geraria? diz o Senhor;

geraria eu,

e fecharia

a madre?

diz o teu Deus.

10 Regozijai-vos com Jerusalém,

e alegrai-vos por ela,

vós todos os que a amais;

enchei-vos por ela de alegria,

todos os

que por ela pranteastes;

11 Para que mameis,

e vos farteis dos peitos

das suas consolações;

para que sugueis,

e vos deleiteis

com a abundância da sua glória.

12 Porque assim diz o Senhor:

Eis que estenderei

sobre ela a paz

como um rio,

e a glória dos gentios

como um ribeiro que transborda;

então mamareis,

ao colo vos trarão,

e sobre os joelhos

vos afagarão.

13 Como alguém a quem consola sua mãe,

assim eu vos consolarei;

e em Jerusalém vós

sereis consolados.

14 E vós vereis

e alegrar-se-á o vosso coração,

e os vossos ossos reverdecerão

como a erva tenra;

então a mão

do Senhor será notória aos seus servos,

e ele se indignará

contra os seus

inimigos.

15 Porque, eis que o Senhor virá

com fogo;

e os seus carros

como um torvelinho;

para tornar a sua ira

em furor, e a sua repreensão

em chamas de fogo.

16 Porque com fogo e

com a sua espada entrará o Senhor

em juízo com toda a carne;

e os mortos

do Senhor serão

multiplicados.

17 Os que se santificam, e se purificam, nos jardins uns após outros; os que comem carne de porco, e a abominação, e o rato, juntamente serão consumidos, diz o Senhor.

18 Porque conheço as suas obras e os seus pensamentos; vem o dia em que ajuntarei todas as nações e línguas; e virão e verão a minha glória. 19 E porei entre eles um sinal, e os que deles escaparem enviarei às nações, a Társis, Pul, e Lude, flecheiros, a Tubal e Javã, até às ilhas de mais longe, que não ouviram a minha fama, nem viram a minha glória; e anunciarão a minha glória entre os gentios. 20 E trarão a todos os vossos irmãos, dentre todas as nações, por oferta ao Senhor, sobre cavalos, e em carros, e em liteiras, e sobre mulas, e sobre dromedários, trarão ao meu santo monte, a Jerusalém, diz o Senhor; como quando os filhos de Israel trazem as suas ofertas em vasos limpos à casa do Senhor. 21 E também deles tomarei a alguns para sacerdotes e para levitas, diz o Senhor.

22 Porque, como os novos céus,

e a nova terra,

que hei de fazer,

estarão diante da minha face,

diz o Senhor,

assim também há

de estar a vossa posteridade

e o vosso nome.

23 E será que desde uma lua nova até

à outra,

e desde um sábado até

ao outro,

virá toda a carne a adorar perante mim,

diz o Senhor.

24 E sairão, e verão os cadáveres dos homens que prevaricaram contra mim; porque o seu verme nunca morrerá, nem o seu fogo se apagará; e serão um horror a toda a carne.

1 Așa vorbește Domnul: „Cerul*1 Împ. 8:27.2 Cron. 6:18.Mat. 5:34,35.Fapte 7:48,49;17:24. este scaunul Meu de domnie și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți și ce loc Mi-ați putea voi da ca locuință? 2 Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut și toate și-au căpătat astfel ființa", zice Domnul. „Iată*Cap. 57:15;61:1. spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă*Ps. 34:18;51:17. și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme*Ezra 9:4;10:3.Prov. 28:14. Vers. 5. de Cuvântul Meu. 3 Cine înjunghie*Cap. 1:11. un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfește un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine*Deut. 23:18., cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urâciunile lor. 4 De aceea și Eu voi alege ce este spre nefericirea lor și voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci*Prov. 1:24. Cap. 65:12.Ier. 7:13., când am chemat Eu, n-au răspuns și, când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea și au ales ce nu-Mi place!" 5 Ascultați Cuvântul Domnului, voi, care vă temeți*Vers. 2. de Cuvântul Lui: „Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-Și arate Domnul slava*Cap. 5:19., ca să vă vedem bucuria!’ Dar ei vor rămâne*2 Tes. 1:10.Tit 2:13. de rușine! 6 Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmașilor Lui plata cuvenită! 7 Înainte ca să simtă dureri, a născut și, înainte ca să-i vină suferințele, a dat naștere unui fiu. 8 Cine a auzit vreodată așa ceva? Cine a văzut vreodată așa ceva? Se poate naște oare o țară într-o zi? Se naște un neam așa dintr-odată? Abia au apucat-o muncile, și fiica Sionului și-a și născut fiii! 9 Aș putea să deschid pântecele mamei și să nu o las să nască?", zice Domnul. „Eu, care fac să nască, aș putea să împiedic oare nașterea?", zice Dumnezeul tău. 10 Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul și veseliți-vă cu el, toți cei ce-l iubiți; împărțiți și bucuria cu el, acum, toți cei ce l-ați plâns, 11 ca să fiți săturați bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătați în totul de plinătatea slavei lui. 12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată*Cap. 48:18;60:5., voi îndrepta spre el pacea ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ieșit din matcă și veți fi alăptați*Cap. 60:16.; veți fi purtați*Cap. 49:22;60:4. în brațe și dezmierdați pe genunchi. 13 Cum mângâie pe cineva mama sa, așa vă voi mângâia Eu; da, veți fi mângâiați în Ierusalim! 14 Și când veți vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura și*Ezec. 37:1. oasele voastre vor prinde putere ca iarba." Domnul Își va arăta astfel puterea față de robii Săi, dar va face pe vrăjmașii Lui să-I simtă mânia. 15 Căci iată*Cap. 9:5.2 Tes. 1:8., Domnul vine într-un foc și carele Lui sunt ca un vârtej; Își preface mânia într-un jăratic și amenințările, în flăcări de foc. 16 Căci cu foc Își aduce Domnul la îndeplinire judecățile și cu sabia*Cap. 27:1. Lui pedepsește pe oricine, și cei uciși de Domnul vor fi mulți la număr. 17 „Cei ce se sfințesc*Cap. 65:3,4. și se curățesc în grădini, mergând unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă și carne de porc, și șoareci, și alte lucruri urâcioase, toți aceia vor pieri", zice Domnul. 18 „Eu pedepsesc faptele și gândurile lor! Dar vine vremea când voi strânge toate neamurile și toate limbile; ele vor veni și vor vedea slava Mea. 19 Și voi pune un semn*Luca 2:34. între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine și n-au văzut slava Mea; ei vor vesti*Mal. 1:11. slava Mea printre neamuri. 20 Vor aduce pe toți frații voștri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar*Rom. 15:16. Domnului, pe cai, în care și pe tărgi, pe catâri și pe dromaderi, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim", zice Domnul, „cum își aduc copiii lui Israel darurile de mâncare, într-un vas curat, la Casa Domnului. 21 Și voi lua și dintre ei pe unii ca preoți și leviți*Exod 19:6. Cap. 61:6.1 Pet. 2:9.Apoc. 1:6.", zice Domnul. 22 „Căci după cum cerurile cele noi*Cap. 65:17.2 Pet. 3:13.Apoc. 21:1. și pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea", zice Domnul, „așa vor dăinui și sămânța voastră și numele vostru. 23 În fiecare lună*Zah. 14:16. nouă și în fiecare Sabat, va veni*Ps. 65:2. orice făptură să se închine înaintea Mea", zice Domnul. 24 „Și, când vor ieși, vor vedea trupurile moarte*Vers. 16. ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele*Marcu 9:44,46,48. lor nu va muri și focul lor nu se va stinge și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură."