1 Sucedeu, pois, nos dias de Acaz, filho de Jotão, filho de Uzias, rei de Judá, que Rezim, rei da Síria, e Peca, filho de Remalias, rei de Israel, subiram a Jerusalém, para pelejarem contra ela, mas nada puderam contra ela.

2 E deram aviso à casa de Davi, dizendo: A Síria fez aliança com Efraim. Então se moveu o seu coração, e o coração do seu povo, como se movem as árvores do bosque com o vento.

3 Então disse o Senhor a Isaías: Agora, tu e teu filho Sear-Jasube, saí ao encontro de Acaz, ao fim do canal do tanque superior, no caminho do campo do lavandeiro.

4 E dize-lhe: Acautela-te, e aquieta-te; não temas, nem se desanime o teu coração por causa destes dois pedaços de tições fumegantes; por causa do ardor da ira de Rezim, e da Síria, e do filho de Remalias.

5 Porquanto a Síria teve contra ti maligno conselho, com Efraim, e com o filho de Remalias, dizendo:

6 Vamos subir contra Judá, e molestemo-lo e repartamo-lo entre nós, e façamos reinar no meio dele o filho de Tabeal.

7 Assim diz o Senhor Deus:

Isto não subsistirá,

nem tampouco acontecerá.

8 Porém a cabeça da Síria será

Damasco, e a cabeça de

Damasco Rezim;

e dentro de sessenta

e cinco anos Efraim será quebrantado,

e deixará de ser povo.

9 Entretanto a cabeça de Efraim será

Samaria, e a cabeça de

Samaria o filho de Remalias;

se não o crerdes,

certamente não haveis de permanecer.

10 E continuou o Senhor a falar com Acaz, dizendo:

11 Pede para ti ao Senhor teu Deus um sinal; pede-o, ou embaixo nas profundezas, ou em cima nas alturas.

12 Acaz, porém, disse: Não pedirei, nem tentarei ao Senhor.

13 Então ele disse: Ouvi agora, ó casa de Davi: Pouco vos é afadigardes os homens, senão que também afadigareis ao meu Deus?

14 Portanto o mesmo Senhor vos dará um sinal: Eis que a virgem conceberá, e dará à luz um filho, e chamará o seu nome Emanuel.

15 Manteiga e mel comerá, quando ele souber rejeitar o mal e escolher o bem.

16 Na verdade, antes que este menino saiba rejeitar o mal e escolher o bem, a terra, de que te enfadas, será desamparada dos seus dois reis.

17 Porém o Senhor fará vir sobre ti, e sobre o teu povo, e sobre a casa de teu pai, pelo rei da Assíria, dias tais, quais nunca vieram, desde o dia em que Efraim se separou de Judá.

18 Porque há de acontecer que naquele dia assobiará o Senhor às moscas, que há no extremo dos rios do Egito, e às abelhas que estão na terra da Assíria;

19 E todas elas virão, e pousarão nos vales desertos e nas fendas das rochas, e em todos os espinheiros e em todos os arbustos.

20 Naquele mesmo dia rapará o Senhor com uma navalha alugada, que está além do rio, isto é, com o rei da Assíria, a cabeça e os cabelos dos pés; e até a barba totalmente tirará.

21 E sucederá naquele dia que um homem criará uma novilha e duas ovelhas.

22 E acontecerá que por causa da abundância do leite que elas hão de dar, comerá manteiga; e manteiga e mel comerá todo aquele que restar no meio da terra.

23 Sucederá também naquele dia que todo o lugar, em que houver mil vides, do valor de mil siclos de prata, será para as sarças e para os espinheiros.

24 Com arco e flecha se entrará ali, porque toda a terra será sarças e espinheiros.

25 E quanto a todos os montes, que costumavam cavar com enxadas, para ali não irás por causa do temor das sarças e dos espinheiros; porém servirão para se mandarem para lá os bois e para serem pisados pelas ovelhas.

1 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz*2 Împ. 16:5.2 Cron. 28:5,6., fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. 2 Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim", a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. 3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub*Cap. 10:21., la capătul canalului*2 Împ. 18:17. Cap. 36:2. de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, 4 și spune-i: ‘Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic și să nu ți se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei și din pricina fiului lui Remalia! 5 Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6 «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel!» 7 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Așa*Prov. 21:30. Cap. 8:10. ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. 8 Căci*2 Sam. 8:6. Damascul va fi capitala Siriei și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani, Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. 9 Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă*2 Cron. 20:20. nu credeți, nu veți sta în picioare.»’" 10 Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis: 11 „Cere*Jud. 6:36.Mat. 12:38. un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus!" 12 Ahaz a răspuns: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul." 13 Isaia a zis atunci: „Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu? 14 De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara*Mat. 1:23.Luca 1:31,34. va rămâne însărcinată, va naște un*Cap. 9:6. fiu și-i va pune numele Emanuel*Cap. 8:8.(Dumnezeu este cu noi). 15 El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16 Dar*Cap. 8:4., înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara de ai cărei doi*2 Împ. 15:30;16:9. împărați te temi tu va fi pustiită. 17 Domnul*2 Cron. 28:19. va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a*1 Împ. 12:16. despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).’ 18 În ziua aceea, Domnul va șuiera*Cap. 5:26. muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19 ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile*Cap. 2:19.Ier. 16:16. stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile. 20 În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici*2 Împ. 16:7,8.2 Cron. 28:20,21.Ezec. 5:1. luat cu chirie de dincolo de râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21 În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi 22 și vor da un așa belșug de lapte, încât vor mânca smântână, căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămâne în țară. 23 În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va*Cap. 5:6. fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24 vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decât mărăcini și spini. 25 Și toți munții lucrați cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și îi vor bătători oile."