1 Palavra do Senhor, que foi dirigida a Joel, filho de Petuel.

2 Ouvi isto, vós anciãos,

e escutai, todos os moradores

da terra:

Porventura isto aconteceu

em vossos dias,

ou nos dias de vossos pais?

3 Fazei sobre isto uma narração

a vossos filhos,

e vossos filhos a seus filhos,

e os filhos destes

à outra geração.

4 O que ficou da lagarta,

o gafanhoto o comeu,

e o que ficou do gafanhoto,

a locusta o comeu,

e o que ficou da locusta,

o pulgão o comeu.

5 Despertai-vos, bêbados, e chorai;

gemei, todos os que bebeis vinho,

por causa do mosto,

porque tirado é da vossa boca.

6 Porque subiu contra a minha terra

uma nação poderosa e sem número;

os seus dentes são dentes de leão,

e têm queixadas de um leão velho.

7 Fez da minha vide uma assolação,

e tirou a casca da minha figueira;

despiu-a toda,

e a lançou por terra;

os seus ramos se embranqueceram.

8 Lamenta como a virgem

que está cingida de saco,

pelo marido da sua mocidade.

9 Foi cortada a oferta de alimentos

e a libação

da casa do Senhor;

os sacerdotes,

ministros do Senhor,

estão entristecidos.

10 O campo está assolado,

e a terra triste;

porque o trigo está destruído,

o mosto se secou,

o azeite acabou.

11 Envergonhai-vos, lavradores,

gemei, vinhateiros,

sobre o trigo e a cevada;

porque a colheita do campo pereceu.

12 A vide se secou,

a figueira se murchou,

a romeira também,

e a palmeira e a macieira;

todas as árvores do campo

se secaram,

e já não há alegria

entre os filhos dos homens.

13 Cingi-vos e lamentai-vos,

sacerdotes;

gemei, ministros do altar;

entrai e passai a noite

vestidos de saco,

ministros do meu Deus;

porque a oferta de alimentos,

e a libação,

foram cortadas da casa

de vosso Deus.

14 Santificai um jejum,

convocai uma assembleia solene,

congregai os anciãos,

e todos os moradores

desta terra,

na casa do Senhor vosso Deus,

e clamai ao Senhor.

15 Ai do dia!

Porque o dia do Senhor

está perto,

e virá como uma assolação

do Todo-Poderoso.

16 Porventura o mantimento

não está cortado

de diante de nossos olhos,

a alegria e o regozijo

da casa de nosso Deus?

17 As sementes apodreceram

debaixo dos seus torrões,

os celeiros foram assolados,

os armazéns derrubados,

porque se secou o trigo.

18 Como geme o animal!

As manadas de gados

estão confusas,

porque não têm pasto;

também os rebanhos de ovelhas

estão perecendo.

19 A ti, ó Senhor, clamo,

porque o fogo consumiu

os pastos do deserto,

e a chama abrasou

todas as árvores do campo.

20 Também todos os animais

do campo bramam a ti;

porque as correntes de água

se secaram,

e o fogo consumiu

os pastos do deserto.

1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel: 2 Ascultați lucrul acesta, bătrâni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S-a întâmplat așa ceva*Cap. 2:2. pe vremea voastră sau pe vremea părinților voștri? 3 Povestiți*Ps. 78:4. copiilor voștri despre lucrul acesta și copiii voștri să povestească copiilor lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! 4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta*Deut. 28:38. Cap. 2:25. gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil. 5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Văitați-vă, toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat*Is. 32:10. mustul de la gură! 6 Căci în țara mea a năvălit un popor*Prov. 30:25-27. Cap. 2:2,11,25. puternic și fără număr, cu dinți*Apoc. 9:8. de leu și măsele de leoaică. 7 Mi-a pustiit*Is. 5:6. via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trântit jos; mlădițele de viță au ajuns albe. 8 Bocește-te*Is. 22:12. ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul*Prov. 2:17.Ier. 3:4. tinereții ei! 9 Au încetat darurile de mâncare*Vers. 13. Cap. 2:14. și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10 Câmpia este pustiită, pământul*Ier. 12:11;14:2., întristat, căci grâul este nimicit, mustul*Is. 24:7. Vers. 12. a secat, untdelemnul nu mai este. 11 Înmărmuriți*Ier. 14:3,4., plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și a orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute! 12 Via*Vers. 10. este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuria*Is. 24:11.Ier. 48:33.Ps. 4:7.Is. 9:3. de la copiii oamenilor! 13 Încingeți-vă*Ier. 4:8. Vers. 8., preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare*Vers. 9. și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14 Vestiți*2 Cron. 20:3,4. Cap. 2:15,16. un post, chemați o adunare de sărbătoare*Lev. 23:36.; strângeți pe bătrâni, pe toți*2 Cron. 20:13. locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul! 15 „Vai! ce*Ier. 30:7. zi!" Da, ziua*Is. 13:6,9. Cap. 2:1. Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-au pierit bucuria*Deut. 12:6,7;16:11,14,15. și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17 S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18 Cum gem*Osea 4:3. vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19 Către*Ps. 50:15. Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul*Ier. 9:10. Cap. 2:3. islazurile pustiei și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp! 20 Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoare*Iov 38:41.Ps. 104:21;145:15. către Tine, căci au secat*1 Împ. 17:7;18:5. pâraiele și a mâncat focul islazurile pustiei.