1 Irmãos, o bom desejo do meu coração e a oração a Deus por Israel é para sua salvação. 2 Porque lhes dou testemunho de que têm zelo de Deus, mas não com entendimento. 3 Porquanto, não conhecendo a justiça de Deus, e procurando estabelecer a sua própria justiça, não se sujeitaram à justiça de Deus. 4 Porque o fim da lei é Cristo para justiça de todo aquele que crê.

5 Ora, Moisés descreve a justiça que é pela lei, dizendo: O homem que fizer estas coisas viverá por elas. 6 Mas a justiça que é pela fé diz assim: Não digas em teu coração: Quem subirá ao céu? (isto é, a trazer do alto a Cristo.) 7 Ou: Quem descerá ao abismo? (isto é, a tornar a trazer dentre os mortos a Cristo.) 8 Mas que diz? A palavra está junto de ti, na tua boca e no teu coração; esta é a palavra da fé, que pregamos, 9 A saber: Se com a tua boca confessares ao Senhor Jesus, e em teu coração creres que Deus o ressuscitou dentre os mortos, serás salvo. 10 Visto que com o coração se crê para a justiça, e com a boca se faz confissão para a salvação. 11 Porque a Escritura diz: Todo aquele que nele crer não será confundido. 12 Porquanto não há diferença entre judeu e grego; porque um mesmo é o Senhor de todos, rico para com todos os que o invocam. 13 Porque todo aquele que invocar o nome do Senhor será salvo.

14 Como, pois, invocarão aquele em quem não creram? E como crerão naquele de quem não ouviram? E como ouvirão, se não há quem pregue? 15 E como pregarão, se não forem enviados? Como está escrito: Quão formosos os pés dos que anunciam o evangelho de paz; dos que trazem alegres novas de boas coisas.

16 Mas nem todos têm obedecido ao evangelho; pois Isaías diz: Senhor, quem creu na nossa pregação? 17 De sorte que a fé é pelo ouvir, e o ouvir pela palavra de Deus. 18 Mas digo: Porventura não ouviram? Sim, por certo, pois por toda a terra saiu a voz deles, e as suas palavras até aos confins do mundo.

19 Mas digo: Porventura Israel não o soube? Primeiramente diz Moisés: Eu vos porei em ciúmes com aqueles que não são povo, com gente insensata vos provocarei à ira.

20 E Isaías ousadamente diz: Fui achado pelos que não me buscavam, fui manifestado aos que por mim não perguntavam.

21 Mas para Israel diz: Todo o dia estendi as minhas mãos a um povo rebelde e contradizente.

1 Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că*Fapte 21:20;22:3.Gal. 1:14;4:17. Cap. 9:31. ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu*Cap. 1:17;9:30., au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși*Filip. 3:9. și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos*Mat. 5:17.Gal. 3:24. este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul*Lev. 18:5.Neem. 9:29.Ezec. 20:11,13,21.Gal. 3:12. care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să*Deut. 30:12,13. nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7 sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți)." 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape*Deut. 30:14. de tine: în gura ta și în inima ta." Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă*Mat. 10:32.Luca 12:8.Fapte 8:37. mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine*Is. 28:16;49:23.Ier. 17:7. Cap. 9:33. crede în El nu va fi dat de rușine." 12 În adevăr, nu*Fapte 15:9. Cap. 3:22.Gal. 3:28. este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același*Fapte 10:36. Cap. 3:29.1 Tim. 2:5. Domn, care*Efes. 1:7;2:4,7. este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă*Ioel 2:32.Fapte 2:21. oricine va chema Numele*Fapte 9:14. Domnului va fi mântuit.

14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât*Is. 52:7.Naum 1:15. de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!" 16 Dar nu*Cap. 3:3.Evr. 4:2. toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne*Is. 53:1.Ioan 12:38., cine a crezut propovăduirea noastră?" 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?" Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin*Ps. 19:4.Mat. 24:14;28:19.Marcu 16:15.Col. 1:6,23. tot pământul și*1 Împ. 18:10.Mat. 4:8. cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii". 19 Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?" Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă*Deut. 32:21. Cap. 11:11. voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam*Tit 3:3. fără pricepere." 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost*Is. 65:1. Cap. 9:30. găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine." 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată*Is. 65:2. ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă."