1 Em Cristo digo a verdade, não minto (dando-me testemunho a minha consciência no Espírito Santo): 2 Que tenho grande tristeza e contínua dor no meu coração. 3 Porque eu mesmo poderia desejar ser anátema de Cristo, por amor de meus irmãos, que são meus parentes segundo a carne; 4 Que são israelitas, dos quais é a adoção de filhos, e a glória, e as alianças, e a lei, e o culto, e as promessas; 5 Dos quais são os pais, e dos quais é Cristo segundo a carne, o qual é sobre todos, Deus bendito eternamente. Amém.

6 Não que a palavra de Deus haja faltado, porque nem todos os que são de Israel são de Israel; 7 Nem por serem descendência de Abraão são todos filhos; mas: Em Isaque será chamada a tua descendência. 8 Isto é, não são os filhos da carne que são filhos de Deus, mas os filhos da promessa são contados como descendência. 9 Porque a palavra da promessa é esta: Por este tempo virei, e Sara terá um filho.

10 E não somente esta, mas também Rebeca, quando concebeu de um, de Isaque, nosso pai; 11 Porque, não tendo eles ainda nascido, nem tendo feito bem ou mal (para que o propósito de Deus, segundo a eleição, ficasse firme, não por causa das obras, mas por aquele que chama), 12 Foi-lhe dito a ela: O maior servirá ao menor. 13 Como está escrito: Amei a Jacó, e odiei a Esaú.

14 Que diremos pois? Que há injustiça da parte de Deus? De maneira nenhuma. 15 Pois diz a Moisés: Compadecer-me-ei de quem me compadecer, e terei misericórdia de quem eu tiver misericórdia.

16 Assim, pois, isto não depende do que quer, nem do que corre, mas de Deus, que se compadece. 17 Porque diz a Escritura a Faraó: Para isto mesmo te levantei; para em ti mostrar o meu poder, e para que o meu nome seja anunciado em toda a terra. 18 Logo, pois, compadece-se de quem quer, e endurece a quem quer.

19 Dir-me-ás então: Por que se queixa ele ainda? Porquanto, quem tem resistido à sua vontade? 20 Mas, ó homem, quem és tu, que a Deus replicas? Porventura a coisa formada dirá ao que a formou: Por que me fizeste assim? 21 Ou não tem o oleiro poder sobre o barro, para da mesma massa fazer um vaso para honra e outro para desonra?

22 E que direis se Deus, querendo mostrar a sua ira, e dar a conhecer o seu poder, suportou com muita paciência os vasos da ira, preparados para a perdição; 23 Para que também desse a conhecer as riquezas da sua glória nos vasos de misericórdia, que para glória já dantes preparou, 24 Os quais somos nós, a quem também chamou, não só dentre os judeus, mas também dentre os gentios? 25 Como também diz em Oseias: Chamarei meu povo ao que não era meu povo; e amada à que não era amada.

26 E sucederá que no lugar em que lhes foi dito: Vós não sois meu povo; aí serão chamados filhos do Deus vivo.

27 Também Isaías clama acerca de Israel: Ainda que o número dos filhos de Israel seja como a areia do mar, o remanescente é que será salvo.

28 Porque ele completará a obra e abreviá-la-á em justiça; porque o Senhor fará breve a obra sobre a terra.

29 E como antes disse Isaías: Se o Senhor dos Exércitos nos não deixara descendência, teríamos nos tornado como Sodoma, e teríamos sido feitos como Gomorra.

30 Que diremos pois? Que os gentios, que não buscavam a justiça, alcançaram a justiça? Sim, mas a justiça que é pela fé. 31 Mas Israel, que buscava a lei da justiça, não chegou à lei da justiça. 32 Por quê? Porque não foi pela fé, mas como que pelas obras da lei; pois tropeçaram na pedra de tropeço; 33 Como está escrito: Eis que eu ponho em Sião uma pedra de tropeço, e uma rocha de escândalo; e todo aquele que crer nela não será confundido.

1 Spun*Cap. 1:9.2 Cor. 1:23;11:31;12:19.Gal. 1:20.Filip. 1:8.1 Tim. 2:7. adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor 2 că*Cap. 10:1. simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. 3 Căci aproape să*Exod 32:32. doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei*Deut. 7:6. sunt israeliți, au*Exod 4:22.Deut. 14:1.Ier. 31:9. înfierea, slava*1 Sam. 4:21.1 Împ. 8:11.Ps. 63:2;78:61., legămintele*Fapte 3:25.Evr. 8:8-10., darea Legii*Ps. 147:19., slujba dumnezeiască*Evr. 9:1., făgăduințele*Fapte 13:32. Cap. 3:2.Efes. 2:12., 5 patriarhii*Deut. 10:15. Cap. 11:28., și din*Luca 3:23. Cap. 1:3. ei a ieșit, după trup, Hristosul, care*Ier. 23:6.Ioan 1:1.Fapte 20:28.Evr. 1:8.1 Ioan 5:20. este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

6 Dar aceasta nu*Num. 23:19. Cap. 3:3. înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu*Ioan 8:39. Cap. 2:28,29;4:12,16.Gal. 6:16. toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel 7 și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu*Gal. 4:23. toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac*Gen. 21:12.Evr. 11:18. vei avea o sămânță, care-ți va purta numele." 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii*Gal. 4:28. făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta*Gen. 18:10,14. Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu." 10 Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca*Gen. 25:21.. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin*Cap. 4:17;8:28. Cel ce cheamă –, 12 s-a zis Rebecăi: „Cel*Gen. 25:23. mai mare va fi rob celui mai mic", 13 după cum este scris: „Pe Iacov*Deut. 21:15.Prov. 13:24.Mal. 1:2,3.Mat. 10:37.Luca 14:26.Ioan 12:25. l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."

14 Deci ce vom zice? Nu cumva*Deut. 32:4.2 Cron. 19:7.Iov 8:3;34:10.Ps. 92:15. este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea*Exod 33:19. milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur." 16 Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura*Gal. 3:8,22. zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins*Exod 9:16., ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul." 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Dan. 4:35. cine poate sta împotriva voiei Lui?" 20 Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va*Is. 29:16;45:6;64:8. zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?" 21 Nu este olarul*Prov. 16:4.Ier. 18:6. stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un*2 Tim. 2:20. vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară? 22 Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase*1 Tes. 5:9. ale mâniei, făcute*1 Pet. 2:8.Iuda 4. pentru pieire, 23 și să-Și arate bogăția*Cap. 2:4.Efes. 1:7.Col. 1:27. slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit*Cap. 8:28-30. mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu*Cap. 3:29. numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi*Osea 2:23.1 Pet. 2:10. numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26 Și*Osea 1:10. acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteți poporul Meu’, vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu." 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar*Is. 10:22,23. Cap. 11:5. dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin*Is. 28:22. și repede, pe pământ, cuvântul Lui." 29 Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă*Is. 1:9.Plâng. 3:22. nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca*Is. 13:19.Ier. 50:40. Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora."

30 Deci ce vom zice? Neamurile*Cap. 4:11;10:20., care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care*Cap. 1:17. se capătă prin credință; 31 pe când Israel, care umbla*Cap. 10:2;11:7. după o Lege care să dea neprihănirea, n-a*Gal. 5:4. ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au*Luca 2:34.1 Cor. 1:23. lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată*Ps. 118:22.Is. 8:14;28:16.Mat. 21:42.1 Pet. 2:6-8. că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și*Cap. 10:11. cine crede în El nu va fi dat de rușine."