1 Portanto, agora nenhuma condenação há para os que estão em Cristo Jesus, que não andam segundo a carne, mas segundo o Espírito. 2 Porque a lei do Espírito de vida, em Cristo Jesus, me livrou da lei do pecado e da morte. 3 Porquanto o que era impossível à lei, visto como estava enferma pela carne, Deus, enviando o seu Filho em semelhança da carne do pecado, pelo pecado condenou o pecado na carne; 4 Para que a justiça da lei se cumprisse em nós, que não andamos segundo a carne, mas segundo o Espírito. 5 Porque os que são segundo a carne inclinam-se para as coisas da carne; mas os que são segundo o Espírito para as coisas do Espírito. 6 Porque a inclinação da carne é morte; mas a inclinação do Espírito é vida e paz. 7 Porquanto a inclinação da carne é inimizade contra Deus, pois não é sujeita à lei de Deus, nem, em verdade, o pode ser. 8 Portanto, os que estão na carne não podem agradar a Deus.

9 Vós, porém, não estais na carne, mas no Espírito, se é que o Espírito de Deus habita em vós. Mas, se alguém não tem o Espírito de Cristo, esse tal não é dele. 10 E, se Cristo está em vós, o corpo, na verdade, está morto por causa do pecado, mas o espírito vive por causa da justiça. 11 E, se o Espírito daquele que dentre os mortos ressuscitou a Jesus habita em vós, aquele que dentre os mortos ressuscitou a Cristo também vivificará os vossos corpos mortais, pelo seu Espírito que em vós habita.

12 De maneira que, irmãos, somos devedores, não à carne para viver segundo a carne. 13 Porque, se viverdes segundo a carne, morrereis; mas, se pelo Espírito mortificardes as obras do corpo, vivereis. 14 Porque todos os que são guiados pelo Espírito de Deus, esses são filhos de Deus. 15 Porque não recebestes o espírito de escravidão, para outra vez estardes em temor, mas recebestes o Espírito de adoção de filhos, pelo qual clamamos: Aba, Pai. 16 O próprio Espírito testifica com o nosso espírito que somos filhos de Deus. 17 E, se nós somos filhos, somos logo herdeiros também, verdadeiramente herdeiros de Deus, e co-herdeiros de Cristo: se é certo que com ele padecemos, para que também com ele sejamos glorificados.

18 Porque para mim tenho por certo que as aflições deste tempo presente não são para comparar com a glória que em nós há de ser revelada. 19 Porque a ardente expectação da criatura espera a manifestação dos filhos de Deus. 20 Porque a criação ficou sujeita à vaidade, não por sua vontade, mas por causa do que a sujeitou, 21 Na esperança de que também a mesma criatura será libertada da servidão da corrupção, para a liberdade da glória dos filhos de Deus. 22 Porque sabemos que toda a criação geme e está juntamente com dores de parto até agora. 23 E não só ela, mas nós mesmos, que temos as primícias do Espírito, também gememos em nós mesmos, esperando a adoção, a saber, a redenção do nosso corpo. 24 Porque em esperança fomos salvos. Ora a esperança que se vê não é esperança; porque o que alguém vê como também o esperará? 25 Mas, se esperamos o que não vemos, com paciência o esperamos.

26 E da mesma maneira também o Espírito ajuda as nossas fraquezas; porque não sabemos o que havemos de pedir como convém, mas o mesmo Espírito intercede por nós com gemidos inexprimíveis. 27 E aquele que examina os corações sabe qual é a intenção do Espírito; e é ele que segundo Deus intercede pelos santos.

28 E sabemos que todas as coisas contribuem juntamente para o bem daqueles que amam a Deus, daqueles que são chamados segundo o seu propósito. 29 Porque os que dantes conheceu também os predestinou para serem conformes à imagem de seu Filho, a fim de que ele seja o primogênito entre muitos irmãos. 30 E aos que predestinou a estes também chamou; e aos que chamou a estes também justificou; e aos que justificou a estes também glorificou.

31 Que diremos, pois, a estas coisas? Se Deus é por nós, quem será contra nós? 32 Aquele que nem mesmo a seu próprio Filho poupou, antes o entregou por todos nós, como nos não dará também com ele todas as coisas? 33 Quem intentará acusação contra os escolhidos de Deus? É Deus quem os justifica. 34 Quem é que condena? Pois é Cristo quem morreu, ou antes quem ressuscitou dentre os mortos, o qual está à direita de Deus, e o que também intercede por nós. 35 Quem nos separará do amor de Cristo? A tribulação, ou a angústia, ou a perseguição, ou a fome, ou a nudez, ou o perigo, ou a espada? 36 Como está escrito: Por amor de ti somos entregues à morte todo o dia; somos reputados como ovelhas para o matadouro.

37 Mas em todas estas coisas somos mais do que vencedores, por aquele que nos amou. 38 Porque estou certo de que, nem a morte, nem a vida, nem os anjos, nem os principados, nem as potestades, nem o presente, nem o porvir, 39 Nem a altura, nem a profundidade, nem alguma outra criatura nos poderá separar do amor de Deus, que está em Cristo Jesus nosso Senhor.

1 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu*Vers. 4.Gal. 5:16,25. trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea*Ioan 8:36. Cap. 6:18,22.Gal. 2:19;5:1. Duhului*1 Cor. 15:45.2 Cor. 3:6. de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea*Cap. 7:24,25. păcatului și a morții. 3 Căci – lucru*Fapte 13:39. Cap. 3:20.Evr. 7:18,19;10:1,2,10,14. cu neputință Legii, întrucât firea pământească*8:3 Grecește: carnea, aici și peste tot unde e firea pământească. o făcea fără putere – Dumnezeu*2 Cor. 5:21.Gal. 3:13. a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care*Vers. 1. trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 5 În adevăr, cei ce*Ioan 3:6.1 Cor. 2:14. trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei*Gal. 5:22,25. ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. 6 Și umblarea*Cap. 6:21;8:13.Gal. 6:8. după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. 7 Fiindcă umblarea*Iac. 4:4. după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici*1 Cor. 2:14. nu poate să se supună. 8 Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul*1 Cor. 3:16;6:19. lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul*Ioan 3:34.Gal. 4:6.Filip. 1:19.1 Pet. 1:11. lui Hristos, nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. 11 Și dacă Duhul Celui*Fapte 2:24. ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel*Cap. 6:4,5.1 Cor. 6:14.2 Cor. 4:14.Efes. 2:5. ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.

12 Așadar*Cap. 6:7,14., fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. 13 Dacă trăiți*Vers. 6.Gal. 6:8. după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară*Efes. 4:22.Col. 3:5. faptele trupului, veți trăi. 14 Căci toți cei ce sunt călăuziți*Gal. 5:18. de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Și voi n-ați*1 Cor. 2:12.Evr. 2:15. primit un duh de robie, ca să mai aveți frică*2 Tim. 1:7.1 Ioan 4:18., ci ați primit un duh*Is. 56:6.Gal. 4:5,6. de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava*Marcu 14:36.!", adică „Tată!" 16 Însuși*2 Cor. 1:22;5:5.Efes. 1:13;4:30. Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori*Fapte 26:18.Gal. 4:7.: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim*Fapte 14:22.Filip. 1:29.2 Tim. 2:11,12. cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El. 18 Eu socotesc că suferințele*2 Cor. 4:17.1 Pet. 1:6,7;4:13. din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. 19 De asemenea, și firea*2 Pet. 3:13. așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea*1 Ioan 3:2.Gen. 3:19. fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea*Vers. 22. a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21 că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină*Ier. 12:11. și suferă durerile nașterii. 23 Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade*2 Cor. 5:5.Efes. 1:14. ale Duhului, suspinăm*2 Cor. 5:2,4. în noi și așteptăm*Luca 20:36. înfierea, adică răscumpărarea trupului*Luca 21:28.Efes. 4:30. nostru. 24 Căci în nădejdea*2 Cor. 5:7.Evr. 11:1. aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu*Mat. 20:22.Iac. 4:3. știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși*Zah. 12:10.Efes. 6:18. Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. 27 Și Cel*1 Cron. 28:9.Ps. 7:9.Prov. 17:3.Ier. 11:20;17:10;20:12.Fapte 1:24.1 Tes. 2:4.Apoc. 2:23. ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți după*1 Ioan 5:14. voia lui Dumnezeu.

28 De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce*Cap. 9:11,23,24.2 Tim. 1:9. sunt chemați după planul Său. 29 Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai*Exod 33:12,17.Ps. 1:6.Ier. 1:5.Mat. 7:23. Cap. 11:2.2 Tim. 2:19.1 Pet. 1:2. dinainte, i-a și hotărât mai*Efes. 1:5,11. dinainte să*Ioan 17:22.2 Cor. 3:18.Filip. 3:21.1 Ioan 3:2. fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca*Col. 1:15,18.Evr. 1:6.Apoc. 1:5. El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat*Cap. 1:6;9:24.Efes. 4:4.Evr. 9:15.1 Pet. 2:9., și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți*1 Cor. 6:11., iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit*Ioan 17:22.Efes. 2:6.. 31 Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El*Cap. 5:6,10., care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a*Cap. 4:25. dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu*Is. 50:8,9.Apoc. 12:10,11. este Acela care-i socotește neprihăniți! 34 Cine-i*Iov 34:29. va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă*Marcu 16:19.Col. 3:1.Evr. 1:3;8:1;12:2.1 Pet. 3:22. la dreapta lui Dumnezeu și*Evr. 7:25;9:24.1 Ioan 2:1. mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? 36 După cum este scris: „Din*Ps. 44:22.1 Cor. 15:30,31.2 Cor. 4:11. pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat." 37 Totuși*1 Cor. 15:57.2 Cor. 2:14.1 Ioan 4:4;5:4,5.Apoc. 12:11. în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile*Efes. 1:21;6:12.Col. 1:16;2:15.1 Pet. 3:22., nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură*8:39 Sau: zidire. nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.