1 E Coré, filho de Izar, filho de Coate, filho de Levi, tomou consigo a Datã e a Abirão, filhos de Eliabe, e a Om, filho de Pelete, filhos de Rúben. 2 E levantaram-se perante Moisés com duzentos e cinquenta homens dos filhos de Israel, príncipes da congregação, chamados à assembleia, homens de posição, 3 E se congregaram contra Moisés e contra Arão, e lhes disseram: Basta-vos, pois que toda a congregação é santa, todos são santos, e o Senhor está no meio deles; por que, pois, vos elevais sobre a congregação do Senhor?
4 Quando Moisés ouviu isso, caiu sobre o seu rosto. 5 E falou a Coré e a toda a sua congregação, dizendo: Amanhã pela manhã o Senhor fará saber quem é seu, e quem é o santo que ele fará chegar a si; e aquele a quem escolher fará chegar a si.
6 Fazei isto: Tomai vós incensários, Coré e todo seu grupo; 7 E, pondo fogo neles amanhã, sobre eles deitai incenso perante o Senhor; e será que o homem a quem o Senhor escolher, este será o santo; basta-vos, filhos de Levi.
8 Disse mais Moisés a Coré: Ouvi agora, filhos de Levi:
9 Porventura pouco para vós é que o Deus de Israel vos tenha separado da congregação de Israel, para vos fazer chegar a si, e administrar o ministério do tabernáculo do Senhor e estar perante a congregação para ministrar-lhe; 10 E te fez chegar, e todos os teus irmãos, os filhos de Levi, contigo? Ainda também procurais o sacerdócio? 11 Assim tu e todo o teu grupo estais contra o Senhor; e Arão, quem é ele, que murmureis contra ele?
12 E Moisés mandou chamar a Datã e a Abirão, filhos de Eliabe; porém eles disseram: Não subiremos;
13 Porventura pouco é que nos fizeste subir de uma terra que mana leite e mel, para nos matares neste deserto, senão que também queres fazer-te príncipe sobre nós? 14 Nem tampouco nos trouxeste a uma terra que mana leite e mel, nem nos deste campo e vinhas em herança; porventura arrancarás os olhos a estes homens? Não subiremos.
15 Então Moisés irou-se muito, e disse ao Senhor: Não atentes para a sua oferta; nem um só jumento tomei deles, nem a nenhum deles fiz mal.
16 Disse mais Moisés a Coré: Tu e todo o teu grupo ponde-vos perante o Senhor, tu e eles, e Arão, amanhã.
17 E tomai cada um o seu incensário, e neles ponde incenso; e trazei cada um o seu incensário perante o Senhor, duzentos e cinquenta incensários; também tu e Arão, cada um o seu incensário.
18 Tomaram, pois, cada um o seu incensário, e neles puseram fogo, e neles deitaram incenso, e se puseram perante a porta da tenda da congregação com Moisés e Arão. 19 E Coré fez ajuntar contra eles todo o povo à porta da tenda da congregação; então a glória do Senhor apareceu a toda a congregação.
20 E falou o Senhor a Moisés e a Arão, dizendo:
21 Apartai-vos do meio desta congregação, e os consumirei num momento.
22 Mas eles se prostraram sobre os seus rostos, e disseram: Ó Deus, Deus dos espíritos de toda a carne, pecará um só homem, e indignar-te-ás tu contra toda esta congregação?
23 E falou o Senhor a Moisés, dizendo:
24 Fala a toda esta congregação, dizendo: Subi do derredor da habitação de Coré, Datã e Abirão.
25 Então Moisés levantou-se, e foi a Datã e a Abirão; e após ele seguiram os anciãos de Israel. 26 E falou à congregação, dizendo: Desviai-vos, peço-vos, das tendas destes homens ímpios, e não toqueis nada do que é seu para que porventura não pereçais em todos os seus pecados.
27 Subiram, pois, do derredor da habitação de Coré, Datã e Abirão. E Datã e Abirão saíram, e se puseram à porta das suas tendas, juntamente com as suas mulheres, e seus filhos, e suas crianças.
28 Então disse Moisés: Nisto conhecereis que o Senhor me enviou a fazer todos estes feitos, que de meu coração não procedem.
29 Se estes morrerem como morrem todos os homens, e se forem visitados como são visitados todos os homens, então o Senhor não me enviou. 30 Mas, se o Senhor criar alguma coisa nova, e a terra abrir a sua boca e os tragar com tudo o que é seu, e vivos descerem ao abismo, então conhecereis que estes homens irritaram ao Senhor.
31 E aconteceu que, acabando ele de falar todas estas palavras, a terra que estava debaixo deles se fendeu. 32 E a terra abriu a sua boca, e os tragou com as suas casas, como também a todos os homens que pertenciam a Coré, e a todos os seus bens. 33 E eles e tudo o que era seu desceram vivos ao abismo, e a terra os cobriu, e pereceram do meio da congregação. 34 E todo o Israel, que estava ao redor deles, fugiu ao clamor deles; porque diziam: Para que não nos trague a terra também a nós.
35 Então saiu fogo do Senhor, e consumiu os duzentos e cinquenta homens que ofereciam o incenso.
36 E falou o Senhor a Moisés, dizendo:
37 Dize a Eleazar, filho de Arão, o sacerdote, que tome os incensários do meio do incêndio, e espalhe o fogo longe, porque santos são; 38 Quanto aos incensários daqueles que pecaram contra as suas almas, deles se façam folhas estendidas para cobertura do altar; porquanto os trouxeram perante o Senhor; pelo que santos são; e serão por sinal aos filhos de Israel.
39 E Eleazar, o sacerdote, tomou os incensários de metal, que trouxeram aqueles que foram queimados, e os estenderam em folhas para cobertura do altar, 40 Por memorial para os filhos de Israel, que nenhum estranho, que não for da descendência de Arão, se chegue para acender incenso perante o Senhor; para que não seja como Coré e a sua congregação, como o Senhor lhe tinha dito por intermédio de Moisés,
41 Mas no dia seguinte toda a congregação dos filhos de Israel murmurou contra Moisés e contra Arão, dizendo: Vós matastes o povo do Senhor.
42 E aconteceu que, ajuntando-se a congregação contra Moisés e Arão, e virando-se para a tenda da congregação, eis que a nuvem a cobriu, e a glória do Senhor apareceu. 43 Vieram, pois, Moisés e Arão perante a tenda da congregação. 44 Então falou o Senhor a Moisés, dizendo:
45 Levantai-vos do meio desta congregação, e a consumirei num momento; então se prostraram sobre os seus rostos,
46 E disse Moisés a Arão: Toma o teu incensário, e põe nele fogo do altar, e deita incenso sobre ele, e vai depressa à congregação, e faze expiação por eles; porque grande indignação saiu de diante do Senhor; já começou a praga.
47 E tomou-o Arão, como Moisés tinha falado, e correu ao meio da congregação; e eis que já a praga havia começado entre o povo; e deitou incenso nele, e fez expiação pelo povo. 48 E estava em pé entre os mortos e os vivos; e cessou a praga. 49 E os que morreram daquela praga foram catorze mil e setecentos, fora os que morreram pela causa de Coré. 50 E voltou Arão a Moisés à porta da tenda da congregação; e cessou a praga.
Almeida Corrigida Fiel | acf ©️ 1994, 1995, 2007, 2011 Sociedade Bíblica Trinitariana do Brasil (SBTB). Todos os direitos reservados. Texto bíblico utilizado com autorização. Saiba mais sobre a SBTB. A Missão da SBTB é: Uma cópia da Bíblia Fiel ®️ para cada pessoa. Ajude-nos a cumprir nossa Missão!
1 CoreExod 6:21. Cap. 26:9;27:3.Iuda 11., fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, câteșitrei fiii lui Ruben. 2 S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemațiCap. 26:9. la sfat și care erau oameni cu nume. 3 Ei s-au adunatPs. 106:16. împotriva lui Moise și Aaron și le-au zis: „Destul! Căci toatăExod 19:6. adunarea, toți sunt sfinți și DomnulExod 29:45. Cap. 14:14;35:34. este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?" 4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzutCap. 14:5;20:6. cu fața la pământ. 5 A vorbit lui Core și la toată ceata lui și a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfântVers. 3.Lev. 21:6-8,12,15. și-l va lăsa să se apropieExod 28:1. Cap. 17:5.1 Sam. 2:28.Ps. 105:26. de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l vaCap. 3:10.Lev. 10:3.Lev. 21:17,18.Ezec. 40:46;44:15,16. alege. 6 Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui. 7 Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!" 8 Moise a zis lui Core: „Ascultați dar, copiii lui Levi! 9 Prea puțin1 Sam. 18:23.Is. 7:13. lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a alesCap. 3:41,45;8:14.Deut. 10:8. din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți? 10 V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția! 11 De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este AaronExod 16:8.1 Cor. 3:5., ca să cârtiți împotriva lui?" 12 Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim. 13 N-ajungeVers. 9. că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai șiExod 2:14.Fapte 7:27,35. stăpânești peste noi? 14 Ce bine ne-ai mai dus într-o țarăExod 3:8. unde curge lapte și miereLev. 20:24. și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!" 15 Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu căutaGen. 4:4,5. la darul lor. Nu le-am luat nici1 Sam. 12:3.Fapte 20:33.2 Cor. 7:2. măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia din ei." 16 Moise a zis lui Core: „TuVers. 6,7. și toată ceata ta mâine să fiți1 Sam. 12:3,7. înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron. 17 Luați-vă fiecare cădelnița, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe, tu și Aaron; să vă luați și voi fiecare cădelnița lui." 18 Și-au luat, fiecare, cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron. 19 Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa cortului întâlnirii. Atunci, slavaVers. 42.Exod 16:7,10.Lev. 9:6,23. Cap. 14:10. Domnului s-a arătat întregii adunări. 20 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 21 „Despărțiți-văVers. 45.Gen. 19:17,22.Ier. 51:6.Fapte 2:40.Apoc. 18:4. din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-oVers. 45.Exod 32:10;33:5. clipă." 22 Ei auVers. 45. Cap. 14:5. căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilorCap. 27:16.Iov 12:10.Ecl. 12:7.Is. 57:16.Zah. 12:1.Evr. 12:9. oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?" 23 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 24 „Vorbește adunării și spune-i: ‘Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!’" 25 Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. 26 A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-văGen. 19:12,14.Is. 52:11.2 Cor. 6:17.Apoc. 18:4. de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor." 27 Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. 28 Moise a zis: „Iată cumExod 3:12.Deut. 18:22.Zah. 2:9,11;4:9.Ioan 5:36. veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez dinCap. 24:13.Ier. 23:16.Ezec. 13:17.Ioan 5:30;6:38. capul meu. 29 Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul, 30 dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzitIov 31:3.Is. 28:21., dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî deVers. 33.Ps. 55:15. vii în Locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul." 31 Pe cândCap. 26:10;27:3.Deut. 11:6.Ps. 106:17. isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. 32 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toțiVers. 17. Cap. 26:11.1 Cron. 6:22,37. oamenii lui Core și toate averile lor. 33 Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. 34 Tot Israelul care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!" 35 Un focLev. 10:2. Cap. 11:1.Ps. 106:18. Vers. 17. a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. 36 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 37 „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci suntLev. 27:28. sfințite. 38 Cu cădelnițele acestor oameniProv. 20:2.Hab. 2:10. care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminteCap. 17:10;26:10.Ezec. 14:8. copiilor lui Israel." 39 Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. 40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentruCap. 3:10.2 Cron. 26:18. ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
41 A doua zi, toată adunareaCap. 14:2.Ps. 106:25. copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!" 42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperitExod 40:34. norul și s-a arătat slava Domnului. 43 Atunci, Moise și AaronVers. 19. Cap. 20:6. au venit înaintea cortului întâlnirii. 44 Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 45 „Dați-văVers. 21,24. la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă!" EiVers. 22. Cap. 20:6. au căzut cu fețele la pământ; 46 și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei, căci aLev. 10:6. Cap. 1:53;8:19;11:33;18:5.1 Cron. 27:24.Ps. 106:29. izbucnit mânia Domnului și a început urgia." 47 Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. 48 S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. 49 Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. 50 Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.