1 Foi, porém, grande o clamor do povo e de suas mulheres, contra os judeus, seus irmãos. 2 Porque havia quem dizia: Nós, nossos filhos e nossas filhas, somos muitos; então tomemos trigo, para que comamos e vivamos.

3 Também havia quem dizia: As nossas terras, as nossas vinhas e as nossas casas empenhamos, para tomarmos trigo nesta fome.

4 Também havia quem dizia: Tomamos emprestado dinheiro até para o tributo do rei, sobre as nossas terras e as nossas vinhas.

5 Agora, pois, a nossa carne é como a carne de nossos irmãos, e nossos filhos como seus filhos; e eis que sujeitamos nossos filhos e nossas filhas para serem servos; e até algumas de nossas filhas são tão sujeitas, que já não estão no poder de nossas mãos; e outros têm as nossas terras e as nossas vinhas.

6 Ouvindo eu, pois, o seu clamor, e estas palavras, muito me indignei. 7 E considerei comigo mesmo no meu coração; depois pelejei com os nobres e com os magistrados, e disse-lhes: Sois usurários cada um para com seu irmão. E convoquei contra eles uma grande assembleia.

8 E disse-lhes: Nós resgatamos os judeus, nossos irmãos, que foram vendidos às nações, segundo nossas posses; e vós outra vez venderíeis a vossos irmãos, ou vender-se-iam a nós? Então se calaram, e não acharam que responder.

9 Disse mais: Não é bom o que fazeis; porventura não andaríeis no temor do nosso Deus, por causa do opróbrio das nações, os nossos inimigos?

10 Também eu, meus irmãos e meus servos, a juros lhes temos emprestado dinheiro e trigo. Deixemos este ganho. 11 Restituí-lhes hoje, vos peço, as suas terras, as suas vinhas, os seus olivais e as suas casas; como também a centésima parte do dinheiro, do trigo, do mosto e do azeite, que vós exigis deles.

12 Então disseram: Restituir-lhes-emos, e nada procuraremos deles; faremos assim como dizes. Então chamei os sacerdotes, e os fiz jurar que fariam conforme a esta palavra.

13 Também sacudi as minhas vestes, e disse: Assim sacuda Deus todo o homem da sua casa e do seu trabalho que não confirmar esta palavra, e assim seja sacudido e vazio. E toda a congregação disse: Amém! E louvaram ao Senhor; e o povo fez conforme a esta palavra.

14 Também desde o dia em que me mandou que eu fosse seu governador na terra de Judá, desde o ano vinte, até ao ano trinta e dois do rei Artaxerxes, doze anos, nem eu nem meus irmãos comemos o pão do governador. 15 Mas os primeiros governadores, que foram antes de mim, oprimiram o povo, e tomaram-lhe pão e vinho e, além disso, quarenta siclos de prata, como também os seus servos dominavam sobre o povo; porém eu assim não fiz, por causa do temor de Deus. 16 Como também na obra deste muro fiz reparação, e terra nenhuma compramos; e todos os meus servos se ajuntaram ali à obra. 17 Também dos judeus e dos magistrados, cento e cinquenta homens, e os que vinham a nós dentre as nações que estão ao redor de nós, se punham à minha mesa. 18 E o que se preparava para cada dia era um boi e seis ovelhas escolhidas; também aves se me preparavam e, de dez em dez dias, muito vinho de todas as espécies; e nem por isso exigi o pão do governador, porquanto a servidão deste povo era grande.

19 Lembra-te de mim para bem, ó meu Deus, e de tudo quanto fiz a este povo.

1 Din partea oamenilor din popor și din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri*Is. 5:7. împotriva fraților*Lev. 25:35-37.Deut. 15:7. lor iudei. 2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți; să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim." 3 Alții ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile și casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei." 4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele și viile noastre pentru birul împăratului. 5 Și totuși carnea*Is. 58:7. noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri sunt ca și copiii lor; și iată, supunem la robie*Exod 21:7.Lev. 25:39. pe fiii noștri și pe fetele noastre și multe din fetele noastre au și fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora." 6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea. 7 Am hotărât să mustru pe cei mari și pe dregători și le-am zis: „Ce, voi împrumutați cu*Exod 22:25.Lev. 25:36.Ezec. 22:12. camătă fraților voștri?" Și am strâns în jurul meu o mare mulțime 8 și le-am zis: „Noi am răscumpărat*Lev. 25:48., după puterea noastră, pe frații noștri iudei vânduți neamurilor, și voi să vindeți pe frații voștri? Și încă nouă să ne fie vânduți?" Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. 9 Apoi am zis: „Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în frica*Lev. 25:36. Dumnezeului nostru, ca*2 Sam. 12:14.Rom. 2:24.1 Pet. 2:12. să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă? 10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! 11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care l-ați cerut de la ei ca dobândă." 12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis." Atunci am chemat pe preoți, înaintea cărora i-am pus să jure*Ezra 10:5.Ier. 34:8,9. că își vor ține cuvântul. 13 Și mi-am*Mat. 10:14.Fapte 13:51;18:6. scuturat mantaua zicând: „Așa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui și de averile lui pe orice om care nu-și va ține cuvântul și așa să fie scuturat omul acela și lăsat cu mâinile goale!" Toată adunarea a zis: „Amin!" Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a*2 Împ. 23:3. ținut de cuvânt.

14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în țara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci și doilea*Cap. 13:6. an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei n-am trăit din veniturile cuvenite*1 Cor. 9:4,15. dregătorului. 15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor apăsau poporul. Eu*2 Cor. 11:9;12:13. n-am făcut așa din frică*Vers. 9. de Dumnezeu. 16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau la lucru. 17 Aveam la masă*2 Sam. 9:7.1 Împ. 18:19. o sută cincizeci de oameni, iudei și dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18 Mi se pregăteau*1 Împ. 4:22. în fiecare zi un bou, șase berbeci aleși și păsări și, la fiecare zece zile, se pregătea din belșug tot vinul care era de trebuință. Cu toate acestea, n-am cerut*Vers. 14,15. veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. 19 Adu-Ți*Cap. 13:22. aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!