1 Digo, pois: Porventura rejeitou Deus o seu povo? De modo nenhum; porque também eu sou israelita, da descendência de Abraão, da tribo de Benjamim. 2 Deus não rejeitou o seu povo, que antes conheceu. Ou não sabeis o que a Escritura diz de Elias, como fala a Deus contra Israel, dizendo: 3 Senhor, mataram os teus profetas, e destruíram os teus altares; e só eu fiquei, e buscam a minha alma? 4 Mas que lhe diz a resposta divina? Reservei para mim sete mil homens, que não dobraram os joelhos a Baal. 5 Assim, pois, também agora neste tempo ficou um remanescente, segundo a eleição da graça. 6 Mas se é por graça, já não é pelas obras; de outra maneira, a graça já não é graça. Se, porém, é pelas obras, já não é mais graça; de outra maneira a obra já não é obra.

7 Pois quê? O que Israel buscava não o alcançou; mas os eleitos o alcançaram, e os outros foram endurecidos. 8 Como está escrito: Deus lhes deu espírito de profundo sono, olhos para não verem, e ouvidos para não ouvirem, até ao dia de hoje.

9 E Davi diz: Torne-se-lhes a sua mesa em laço, e em armadilha, e em tropeço, por sua retribuição;

10 Escureçam-se-lhes os olhos para não verem, e encurvem-se-lhes continuamente as costas.

11 Digo, pois: Porventura tropeçaram, para que caíssem? De modo nenhum, mas pela sua queda veio a salvação aos gentios, para os incitar ao ciúmes. 12 E se a sua queda é a riqueza do mundo, e a sua diminuição a riqueza dos gentios, quanto mais a sua plenitude!

13 Porque convosco falo, gentios, que, enquanto for apóstolo dos gentios, exalto o meu ministério; 14 Para ver se de alguma maneira posso incitar ao ciúmes os da minha carne e salvar alguns deles. 15 Porque, se a sua rejeição é a reconciliação do mundo, qual será a sua admissão, senão a vida dentre os mortos? 16 E, se as primícias são santas, também a massa o é; se a raiz é santa, também os ramos o são.

17 E se alguns dos ramos foram quebrados, e tu, sendo oliveira brava, foste enxertado em lugar deles, e feito participante da raiz e da seiva da oliveira, 18 Não te glories contra os ramos; e, se contra eles te gloriares, não és tu que sustentas a raiz, mas a raiz a ti.

19 Dirás, pois: Os ramos foram quebrados, para que eu fosse enxertado. 20 Está bem; pela sua incredulidade foram quebrados, e tu estás em pé pela fé. Então não te ensoberbeças, mas teme. 21 Porque, se Deus não poupou os ramos naturais, teme que não te poupe a ti também.

22 Considera, pois, a bondade e a severidade de Deus: para com os que caíram, severidade; mas para contigo, benignidade, se permaneceres na sua benignidade; de outra maneira também tu serás cortado. 23 E também eles, se não permanecerem na incredulidade, serão enxertados; porque poderoso é Deus para os tornar a enxertar. 24 Porque, se tu foste cortado da natural oliveira brava e, contra a natureza, enxertado na boa oliveira, quanto mais esses, que são naturais, serão enxertados na sua própria oliveira!

25 Porque não quero, irmãos, que ignoreis este segredo (para que não sejais sábios em vós mesmos): que o endurecimento veio em parte sobre Israel, até que a plenitude dos gentios haja entrado. 26 E assim todo o Israel será salvo, como está escrito: De Sião virá o Libertador, e desviará de Jacó as impiedades.

27 E esta será a minha aliança com eles, quando eu tirar os seus pecados.

28 Assim que, quanto ao evangelho, são inimigos por causa de vós; mas, quanto à eleição, amados por causa dos pais. 29 Porque os dons e a vocação de Deus são sem arrependimento. 30 Porque assim como vós também antigamente fostes desobedientes a Deus, mas agora alcançastes misericórdia pela desobediência deles, 31 Assim também estes agora foram desobedientes, para também alcançarem misericórdia pela misericórdia a vós demonstrada. 32 Porque Deus encerrou a todos debaixo da desobediência, para com todos usar de misericórdia.

33 Ó profundidade das riquezas, tanto da sabedoria, como do conhecimento de Deus! Quão insondáveis são os seus juízos, e quão inescrutáveis os seus caminhos!

34 Porque, quem compreendeu a mente do Senhor? Ou quem foi seu conselheiro?

35 Ou quem lhe deu primeiro a ele, para que lhe seja recompensado?

36 Porque dele e por ele, e para ele, são todas as coisas; glória, pois, a ele eternamente. Amém.

1 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci și*1 Sam. 12:22.Ier. 31:37.2 Cor. 11:22.Filip. 3:5. eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a*Cap. 8:29. cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne*1 Împ. 19:10,14., pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?" 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am*1 Împ. 19:18. păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal." 5 Tot așa*Cap. 9:27., și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6 Și dacă*Cap. 4:4,5.Gal. 5:4.Deut. 9:4,5. este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel*Cap. 9:31;10:9. n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8 după cum este scris: „Dumnezeu*Is. 29:10. le-a dat un duh de adormire, ochi*Deut. 29:4.Is. 6:9.Ier. 5:21.Ezec. 12:2.Mat. 13:14.Ioan 12:40.Fapte 28:26,27. ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi." 9 Și David zice: „Masa lor să*Ps. 69:22. li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10 Să*Ps. 69:23. li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită."

11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?" Nicidecum! Ci, prin*Fapte 13:46;18:6;22:18,21;28:24,28. Cap. 10:19. alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt*Fapte 9:15;13:2;22:21. Cap. 15:16.Gal. 1:16;2:2,7-9.Efes. 3:8.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14 și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să*1 Cor. 7:16;9:22.1 Tim. 4:16.Iac. 5:20. mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? 16 Iar dacă cele dintâi roade*Lev. 23:10.Num. 15:18-21. sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele*Ier. 11:16. din ramuri au fost tăiate și dacă tu*Fapte 2:39.Efes. 2:12,13., care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18 nu*1 Cor. 10:12. te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu." 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu*Cap. 12:16. te îngâmfa dar, ci teme-te*Prov. 28:14.Is. 66:2.Filip. 2:12.! 21 Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă*1 Cor. 15:2.Evr. 3:6,14. nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și*Ioan 15:2. tu. 23 Și chiar ei, dacă*2 Cor. 3:16. nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

25 Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți*Cap. 12:16., nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire*Vers. 7.2 Cor. 3:14. care va ține până*Luca 21:24.Apoc. 7:9. va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni*Is. 59:20.Ps. 14:7. din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta*Is. 27:9.Ier. 31:31.Evr. 8:8;10:16. va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele." 28 În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți*Deut. 7:8;9:5;10:15. din pricina părinților lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută*Num. 23:19.. 30 După cum voi odinioară*Efes. 2:2.Col. 3:7. n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31 tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu*Cap. 3:9.Gal. 3:22. a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât*Ps. 36:6. de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese*Iov 11:7.Ps. 92:5. sunt căile Lui! 34 Și în adevăr*Iov 15:8.Is. 40:13.Ier. 23:18.1 Cor. 2:16., „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine*Iov 36:22. a fost sfetnicul Lui? 35 Cine*Iov 35:7;41:11. I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?" 36 Din El*1 Cor. 8:6.Col. 1:16., prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui*Gal. 1:5.1 Tim. 1:17.2 Tim. 4:18.Evr. 13:21.1 Pet. 5:11.2 Pet. 3:18.Iuda 25.Apoc. 1:6. să fie slava în veci! Amin.