1 Ai da cidade ensanguentada!

Ela está toda cheia

de mentiras e de rapina;

não se aparta dela o roubo.

2 Estrépito de açoite há,

e o barulho do ruído das rodas;

e os cavalos atropelam,

e carros vão saltando.

3 O cavaleiro levanta

a espada flamejante,

como a lança relampejante,

e ali haverá uma multidão

de mortos,

e abundância de cadáveres,

e não terão fim os defuntos;

tropeçarão nos seus corpos;

4 Por causa da multidão dos pecados

da meretriz mui graciosa,

da mestra das feitiçarias,

que vendeu as nações

com as suas fornicações,

e as famílias

pelas suas feitiçarias.

5 Eis que eu estou contra ti,

diz o Senhor dos Exércitos;

e levantarei a tua saia

sobre a tua face,

e às nações mostrarei

a tua nudez,

e aos reinos a tua vergonha.

6 E lançarei sobre ti

coisas abomináveis,

e envergonhar-te-ei,

e pôr-te-ei como espetáculo.

7 E há de ser que,

todos os que te virem,

fugirão de ti, e dirão:

Nínive está destruída,

quem terá compaixão dela?

Donde te buscarei

consoladores?

8 És tu melhor do que Nô-Amom,

que está assentada entre os canais,

cercada de águas,

tendo por esplanada o mar,

e ainda o mar por muralha?

9 Etiópia e Egito

eram a sua força,

e não tinha fim;

Pute e Líbia

foram o seu socorro.

10 Todavia foi levada cativa

para o desterro;

também os seus filhos

foram despedaçados

nas entradas de todas as ruas,

e sobre os seus nobres

lançaram sortes,

e todos os seus grandes

foram presos com grilhões.

11 Tu também serás embriagada,

e te esconderás;

também buscarás força

por causa do inimigo.

12 Todas as tuas fortalezas serão

como figueiras

com figos temporãos;

se os sacodem, caem na boca

do que os há de comer.

13 Eis que o teu povo no meio de ti

são como mulheres;

as portas da tua terra

estarão de todo abertas

aos teus inimigos;

o fogo consumirá

os teus ferrolhos.

14 Tira águas para o cerco,

reforça as tuas fortalezas;

entra no lodo, e pisa o barro,

pega a forma para os tijolos.

15 O fogo ali te consumirá,

a espada te exterminará;

consumir-te-á, como a locusta.

Multiplica-te como a locusta,

multiplica-te como os gafanhotos.

16 Multiplicaste os teus negociantes

mais do que as estrelas do céu;

a locusta se espalhará e voará.

17 Os teus príncipes são

como os gafanhotos,

e os teus capitães

como os gafanhotos grandes,

que se acampam nas sebes

nos dias de frio;

em subindo o sol voam,

de sorte que não se sabe mais

o lugar onde estão.

18 Os teus pastores dormirão,

ó rei da Assíria,

os teus ilustres repousarão,

o teu povo se espalhará

pelos montes,

sem que haja quem o ajunte.

19 Não há cura para a tua ferida,

a tua chaga é dolorosa.

Todos os que ouvirem a tua fama

baterão as palmas sobre ti;

porque, sobre quem não passou

continuamente a tua malícia?

1 Vai de cetatea*Ezec. 22:3;24:6,9.Hab. 2:12. vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!… 2 Auziți pocnetul biciului, huruitul*Ier. 47:3. roților, tropăitul cailor și duruitul carelor! 3 Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… 4 Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită*Is. 47:9,12.Apoc. 18:2,3., care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5 „iată*Cap. 2:13., am necaz pe tine", zice Domnul oștirilor. „Îți voi ridica poalele*Is. 47:2,3.Ier. 13:22,26.Mica 1:11. peste cap, ca să-ți vadă*Hab. 2:16. neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. 6 Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi*Mal. 2:9. și te voi face de ocară*Evr. 10:33.. 7 Toți cei ce te vor vedea*Apoc. 18:10. vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va*Ier. 15:5. plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?" 8 Ești*Amos 6:2. tu mai bună decât No-Amon*Ier. 46:25,26.Ezec. 30:14-16., cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? 9 Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. 10 Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei*Ps. 137:9.Is. 13:16.Osea 13:16. au fost zdrobiți în toate colțurile*Plâng. 2:19. ulițelor; au aruncat sorțul*Ioel 3:3.Obad. 11. asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11 Și*Ier. 25:17,27. Cap. 1:10. tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12 Toate cetățuile tale sunt niște smochini*Apoc. 6:13. cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. 13 Iată, poporul*Ier. 50:37;51:30. tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele*Ps. 147:13.Ier. 51:20.! 14 Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile*Cap. 2:1.! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! 15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște*Ioel 1:4. lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! 16 Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. 17 Voievozii tăi*Apoc. 9:7. sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. 18 În timp ce păstorii*Exod 15:16.Ps. 76:6. tăi dorm, împărate*Ier. 50:18.Ezec. 31:3. al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit*1 Împ. 22:17. pe munți și nimeni nu-l mai strânge. 19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana*Mica 1:9. ta este fără leac! Toți cei ce*Plâng. 2:15.Ţef. 2:15.Is. 14:8. vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?