1 O peso que viu o profeta Habacuque.

2 Até quando, Senhor,

clamarei eu,

e tu não me escutarás?

Gritar-te-ei: Violência!

E não salvarás?

3 Por que razão me mostras

a iniquidade,

e me fazes ver a opressão?

Pois que a destruição e a violência

estão diante de mim,

havendo também quem suscite

a contenda e o litígio.

4 Por esta causa a lei se afrouxa,

e o juízo nunca se manifesta;

porque o ímpio cerca o justo,

e o juízo se manifesta torcido.

5 Vede entre os gentios e olhai,

e maravilhai-vos, e admirai-vos;

porque realizarei em vossos dias

uma obra que vós não crereis,

quando for contada.

6 Porque eis que suscito os caldeus,

nação amarga e impetuosa,

que marcha sobre a largura

da terra,

para apoderar-se de moradas

que não são suas.

7 Horrível e terrível é;

dela mesma sairá o seu juízo

e a sua dignidade.

8 E os seus cavalos são mais ligeiros

do que os leopardos,

e mais espertos do que

os lobos à tarde;

os seus cavaleiros espalham-se

por toda parte;

os seus cavaleiros virão de longe,

voarão como águias

que se apressam a devorar.

9 Eles todos virão

para fazer violência;

os seus rostos buscarão

o vento oriental,

e reunirão os cativos

como areia.

10 E escarnecerão dos reis,

e dos príncipes farão zombaria;

eles se rirão

de todas as fortalezas,

porque amontoarão terra,

e as tomarão.

11 Então muda a sua mente,

e seguirá, e se fará culpado,

atribuindo este seu poder

ao seu deus.

12 Não és tu desde a eternidade,

ó Senhor meu Deus,

meu Santo?

Nós não morreremos.

Ó Senhor, para juízo o puseste,

e tu, ó Rocha,

o fundaste para castigar.

13 Tu és tão puro de olhos,

que não podes ver o mal,

e a opressão não podes

contemplar.

Por que olhas para os que procedem

aleivosamente,

e te calas quando o ímpio devora

aquele que é mais justo

do que ele?

14 E por que farias os homens

como os peixes do mar,

como os répteis,

que não têm quem os governe?

15 Ele a todos levantará

com o anzol,

apanhá-los-á com a sua rede,

e os ajuntará na sua

rede varredoura;

por isso ele se alegrará

e se regozijará.

16 Por isso sacrificará à sua rede,

e queimará incenso

à sua varredoura;

porque com elas engordou

a sua porção,

e engrossou a sua comida.

17 Porventura por isso

esvaziará a sua rede

e não terá piedade de matar

as nações continuamente?

1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără*Plâng. 3:8. s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? 3 Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău*Iov 21:7.Ps. 94:3.Ier. 12:1. biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte. 5 „Aruncați-vă ochii*Is. 29:14.Fapte 13:41. printre neamuri și priviți, uimiți-vă și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-ați crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! 6 Iată, voi ridica pe haldeeni*Deut. 28:49,50.Ier. 5:16. – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. 7 El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. 8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară*Ier. 5:6.Ţef. 3:3., și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară*Ier. 4:13. ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. 10 Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia. 11 Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea*Dan. 5:4. lui o ia ca dumnezeu al lui!" 12 Doamne, nu ești Tu*Ps. 90:2;93:2.Plâng. 5:19. din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale*2 Împ. 19:25.Ps. 17:13.Is. 10:5-7.Ezec. 30:25.; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 13 Ochii Tăi sunt așa de curați*Ps. 5:5. că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum*Ier. 12:1. ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14 Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân? 15 El îi scoate*Ier. 16:16.Amos 4:2. pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16 De aceea aduce jertfe*Deut. 8:17.Is. 10:13;37:24,25. mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17 Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?