1 Oração do profeta Habacuque sobre Sigionote.

2 Ouvi, Senhor, a tua palavra,

e temi;

aviva, ó Senhor, a tua obra

no meio dos anos,

no meio dos anos

faze-a conhecida;

na tua ira lembra-te

da misericórdia.

3 Deus veio de Temã,

e do monte de Parã o Santo.

A sua glória cobriu os céus,

e a terra encheu-se

do seu louvor.

4 E o resplendor se fez como a luz,

raios brilhantes saíam

da sua mão,

e ali estava o esconderijo

da sua força.

5 Adiante dele ia a peste,

e brasas ardentes saíam

dos seus passos.

6 Parou, e mediu a terra;

olhou, e separou as nações;

e os montes perpétuos

foram esmiuçados;

os outeiros eternos se abateram,

porque os caminhos eternos

lhe pertencem.

7 Vi as tendas de Cusã

em aflição;

tremiam as cortinas

da terra de Midiã.

8 Acaso é contra os rios,

Senhor, que estás irado?

É contra os ribeiros a tua ira,

ou contra o mar o teu furor,

visto que andas montado

sobre os teus cavalos,

e nos teus carros de salvação?

9 Descoberto se movimentou

o teu arco;

os juramentos feitos às tribos

foram uma palavra segura.

Tu fendeste a terra com rios.

10 Os montes te viram,

e tremeram;

a inundação das águas passou;

o abismo deu a sua voz,

levantou ao alto as suas mãos.

11 O sol e a lua pararam

nas suas moradas;

andaram à luz das tuas flechas,

ao resplendor do relâmpago

da tua lança.

12 Com indignação marchaste

pela terra,

com ira trilhaste os gentios.

13 Tu saíste para salvação

do teu povo,

para salvação do teu ungido;

tu feriste a cabeça

da casa do ímpio,

descobrindo o alicerce

até ao pescoço.

14 Tu traspassaste

com as suas próprias lanças

a cabeça das suas vilas;

eles me acometeram tempestuosos

para me espalharem;

alegravam-se, como se

estivessem para devorar

o pobre em segredo.

15 Tu com os teus cavalos

marchaste pelo mar,

pela massa de grandes águas.

16 Ouvindo-o eu,

o meu ventre se comoveu,

à sua voz tremeram

os meus lábios;

entrou a podridão

nos meus ossos,

e estremeci dentro de mim;

no dia da angústia descansarei,

quando subir contra o povo

que invadirá com suas tropas.

17 Porque ainda que a figueira

não floresça,

nem haja fruto na vide;

ainda que decepcione

o produto da oliveira,

e os campos não produzam

mantimento;

ainda que as ovelhas da malhada

sejam arrebatadas,

e nos currais não haja gado;

18 Todavia eu me alegrarei

no Senhor;

exultarei no Deus

da minha salvação.

19 O Senhor Deus

é a minha força,

e fará os meus pés

como os das cervas,

e me fará andar

sobre as minhas alturas.

(Para o cantor-mor sobre os meus instrumentos de corda).

1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor*Ps. 7:1. de jale) 2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți*Ps. 85:6. lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! 3 Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt*Deut. 33:2.Jud. 5:4.Ps. 68:7. vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. 4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. 5 Înaintea Lui merge*Naum 1:3. ciuma, și molima*Ps. 18:8. calcă pe urmele Lui. 6 Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții*Naum 1:5. cei veșnici*Gen. 49:26. se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7 Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. 8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat*Deut. 33:26,27.Ps. 68:4;104:3. Vers. 15. pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? 9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul*Ps. 78:15,16;105:41. râurilor. 10 La vederea Ta, se cutremură*Exod 19:16,18.Jud. 5:4,5.Ps. 68:8;77:18;114:4. munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile*Exod 14:22.Ios. 3:16. în sus. 11 Soarele*Ios. 10:12,13. și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților*Ios. 10:11.Ps. 18:14;77:17,18. Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. 12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta*Ier. 51:33.Amos 1:3.Mica 4:13.. 13 Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi*Ios. 10:24;11:8,12.Ps. 68:21. acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – 14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. 15 Cu caii Tăi mergi*Ps. 77:19. Vers. 8. pe mare, pe spuma apelor mari. 16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul*Ps. 119:120.Ier. 23:9.; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu*Iov 13:15. tot mă voi bucura*Is. 41:16;61:10. în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria*Ps. 27:1. mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor*2 Sam. 22:34.Ps. 18:33. și mă face să merg pe înălțimile mele*Deut. 32:13;33:29.. –

Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.