1 Isto, pois, é o que os filhos de Israel tiveram em herança, na terra de Canaã, o que Eleazar, o sacerdote, e Josué, filho de Num, e os cabeças dos pais das tribos dos filhos de Israel lhes fizeram repartir, 2 Por sorte da sua herança, como o Senhor ordenara, pelo ministério de Moisés, acerca das nove tribos e da meia tribo. 3 Porquanto às duas tribos e à meia tribo já dera Moisés herança além do Jordão; mas aos levitas não tinha dado herança entre eles. 4 Porque os filhos de José eram duas tribos, Manassés e Efraim, e aos levitas não se deu herança na terra, senão cidades em que habitassem, e os seus arrabaldes para seu gado e para seus bens. 5 Como o Senhor ordenara a Moisés, assim fizeram os filhos de Israel, e repartiram a terra.

6 Então os filhos de Judá chegaram a Josué em Gilgal; e Calebe, filho de Jefoné o quenezeu, lhe disse: Tu sabes o que o Senhor falou a Moisés, homem de Deus, em Cades-Barneia por causa de mim e de ti.

7 Quarenta anos tinha eu, quando Moisés, servo do Senhor, me enviou de Cades-Barneia a espiar a terra; e eu lhe trouxe resposta, como sentia no meu coração; 8 Mas meus irmãos, que subiram comigo, fizeram derreter o coração do povo; eu porém perseverei em seguir ao Senhor meu Deus. 9 Então Moisés naquele dia jurou, dizendo: Certamente a terra que pisou o teu pé será tua, e de teus filhos, em herança perpetuamente; pois perseveraste em seguir ao Senhor meu Deus.

10 E agora eis que o Senhor me conservou em vida, como disse; quarenta e cinco anos são passados, desde que o Senhor falou esta palavra a Moisés, andando Israel ainda no deserto; e agora eis que hoje tenho já oitenta e cinco anos; 11 E ainda hoje estou tão forte como no dia em que Moisés me enviou; qual era a minha força então, tal é agora a minha força, tanto para a guerra como para sair e entrar. 12 Agora, pois, dá-me este monte de que o Senhor falou aquele dia; pois naquele dia tu ouviste que estavam ali os anaquins, e grandes e fortes cidades. Porventura o Senhor será comigo, para os expulsar, como o Senhor disse.

13 E Josué o abençoou, e deu a Calebe, filho de Jefoné, a Hebrom em herança. 14 Portanto Hebrom ficou sendo herança de Calebe, filho de Jefoné o quenezeu, até ao dia de hoje, porquanto perseverara em seguir ao Senhor Deus de Israel. 15 E antes o nome de Hebrom era Quiriate-Arba, porque Arba foi o maior homem entre os anaquins. E a terra repousou da guerra.

1 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au*Num. 34:17,18. împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2 Împărțirea s-a făcut prin sorți*Num. 26:55;33:54;34:13., cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3 Căci*Cap. 13:8,32,33. Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4 Fiii lui*Gen. 48:5.1 Cron. 5:1,2. Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile*Num. 35:2. Cap. 21:2. pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul*Num. 32:12. Cap. 15:17., i-a zis: „Știi ce*Num. 14:24,30.Deut. 1:36,38. a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea*Num. 13:26.. 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis*Num. 13:6;14:6. Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8 Frații mei*Num. 13:31,32.Deut. 1:28. care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat*Num. 14:24.Deut. 1:36. în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9 Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara*Num. 14:23,24.Deut. 1:36. Cap. 1:3. în care*Num. 13:22. a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10 Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum*Num. 14:30. a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11 Și astăzi*Deut. 34:7., sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg*Deut. 31:2. în fruntea voastră. 12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi*Num. 13:28,33. și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate*Ps. 18:32,34;60:12.Rom. 8:31., cu mine și-i voi izgoni*Cap. 15:14.Jud. 1:20., cum a spus Domnul." 13 Iosua a binecuvântat*Cap. 22:6. pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a*Cap. 10:37;15:13.Jud. 1:20. Cap. 21:11,12.1 Cron. 6:55,56. dat ca moștenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul*Cap. 21:12., pentru că urmase*Vers. 8,9. în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15 Hebronul se chema*Gen. 23:2. Cap. 15:13. mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara*Cap. 11:23. s-a odihnit de război.