1 Então disse o Senhor a Josué: Não temas, e não te espantes; toma contigo toda a gente de guerra, e levanta-te, sobe a Ai; olha que te tenho dado na tua mão o rei de Ai e o seu povo, e a sua cidade, e a sua terra.

2 Farás, pois, a Ai e a seu rei, como fizeste a Jericó, e a seu rei; salvo que, para vós, tomareis os seus despojos, e o seu gado; põe emboscadas à cidade, por detrás dela.

3 Então Josué levantou-se, e toda a gente de guerra, para subir contra Ai; e escolheu Josué trinta mil homens valorosos, e enviou-os de noite. 4 E deu-lhes ordem, dizendo: Olhai! Ponde-vos de emboscadas contra a cidade, por detrás dela; não vos alongueis muito da cidade; e estai todos vós atentos.

5 Porém eu e todo o povo que está comigo nos aproximaremos da cidade; e será que, quando nos saírem ao encontro, como antes, fugiremos diante deles. 6 Deixai-os, pois, sair atrás de nós, até que os tiremos da cidade; porque dirão: Fogem diante de nós como antes. Assim fugiremos diante deles. 7 Então saireis vós da emboscada, e tomareis a cidade; porque o Senhor vosso Deus vo-la dará nas vossas mãos. 8 E será que tomando vós a cidade, pôr-lhe-eis fogo; conforme a palavra do Senhor fareis; olhai que vo-lo tenho mandado.

9 Assim Josué os enviou, e eles se foram à emboscada; e ficaram entre Betel e Ai, ao ocidente de Ai; porém Josué passou aquela noite no meio do povo.

10 E levantou-se Josué de madrugada, e contou o povo; e subiram ele e os anciãos de Israel adiante do povo contra Ai. 11 E subiram também todos os homens de guerra, que estavam com ele; e aproximaram-se, e chegaram defronte da cidade; e alojaram-se do lado norte de Ai, e havia um vale entre eles e Ai. 12 Tomou também uns cinco mil homens, e pô-los de emboscada entre Betel e Ai, ao ocidente da cidade. 13 E puseram o povo, todo o arraial que estava ao norte da cidade, e a emboscada ao ocidente da cidade; e foi Josué aquela noite até ao meio do vale.

14 E sucedeu que, vendo-o o rei de Ai, ele e todo o seu povo se apressaram, e se levantaram de madrugada, e os homens da cidade saíram ao encontro de Israel ao combate, ao tempo determinado, defronte das campinas; porém ele não sabia que se achava uma emboscada contra ele atrás da cidade. 15 Josué, pois, e todo o Israel se houveram como feridos diante deles, e fugiram pelo caminho do deserto. 16 Por isso todo o povo, que estava na cidade, foi convocado para os seguir; e seguiram a Josué e foram afastados da cidade. 17 E nem um só homem ficou em Ai, nem em Betel, que não saísse após Israel; e deixaram a cidade aberta, e seguiram a Israel.

18 Então o Senhor disse a Josué: Estende a lança que tens na tua mão, para Ai, porque a darei na tua mão. E Josué estendeu a lança, que estava na sua mão, para a cidade.

19 Então a emboscada se levantou apressadamente do seu lugar, e, estendendo ele a sua mão, correram e entraram na cidade, e a tomaram; e apressando-se, puseram fogo na cidade. 20 E virando-se os homens de Ai para trás, olharam, e eis que a fumaça da cidade subia ao céu, e não puderam fugir nem para uma parte nem para outra, porque o povo, que fugia para o deserto, se tornou contra os que os seguiam.

21 E vendo Josué e todo o Israel que a emboscada tomara a cidade, e que a fumaça da cidade subia, voltaram, e feriram os homens de Ai. 22 Também aqueles da cidade lhes saíram ao encontro, e assim ficaram no meio dos israelitas, uns de uma, e outros de outra parte; e feriram-nos, até que nenhum deles sobreviveu nem escapou. 23 Porém ao rei de Ai tomaram vivo, e o trouxeram a Josué.

24 E sucedeu que, acabando os israelitas de matar todos os moradores de Ai no campo, no deserto, onde os tinham seguido, e havendo todos caído ao fio da espada, até serem consumidos, todo o Israel se tornou a Ai e a feriu ao fio de espada. 25 E todos os que caíram aquele dia, assim homens como mulheres, foram doze mil, todos moradores de Ai. 26 Porque Josué não retirou a sua mão, que estendera com a lança, até destruir totalmente a todos os moradores de Ai. 27 Tão somente os israelitas tomaram para si o gado e os despojos da cidade, conforme à palavra do Senhor, que tinha ordenado a Josué. 28 Queimou, pois, Josué a Ai e a tornou num montão perpétuo, em ruínas, até ao dia de hoje. 29 E ao rei de Ai enforcou num madeiro, até à tarde; e ao pôr do sol ordenou Josué que o seu corpo fosse tirado do madeiro; e o lançaram à porta da cidade, e levantaram sobre ele um grande montão de pedras, até o dia de hoje.

30 Então Josué edificou um altar ao Senhor Deus de Israel, no monte Ebal. 31 Como Moisés, servo do Senhor, ordenara aos filhos de Israel, conforme ao que está escrito no livro da lei de Moisés, a saber: um altar de pedras inteiras, sobre o qual não se moverá instrumento de ferro; e ofereceram sobre ele holocaustos ao Senhor, e sacrificaram ofertas pacíficas. 32 Também escreveu ali, em pedras, uma cópia da lei de Moisés, que este havia escrito diante dos filhos de Israel.

33 E todo o Israel, com os seus anciãos, e os seus príncipes, e os seus juízes, estavam de um e de outro lado da arca, perante os sacerdotes levitas, que levavam a arca da aliança do Senhor, assim estrangeiros como naturais; metade deles em frente do monte Gerizim, e a outra metade em frente do monte Ebal, como Moisés, servo do Senhor, ordenara, para abençoar primeiramente o povo de Israel. 34 E depois leu em alta voz todas as palavras da lei, a bênção e a maldição, conforme a tudo o que está escrito no livro da lei. 35 Palavra nenhuma houve, de tudo o que Moisés ordenara, que Josué não lesse perante toda a congregação de Israel, e as mulheres, e os meninos, e os estrangeiros, que andavam no meio deles.

1 Domnul a zis lui Iosua: „Nu*Deut. 1:21;7:18;31:8. Cap. 1:9. te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată*Cap. 6:2. că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2 Să faci cetății Ai cum ai făcut*Cap. 6:21. Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai*Deut. 20:14. prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății." 3 Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea 4 și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să*Jud. 20:29. vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și toți să fiți gata. 5 Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâiași dată, noi o s-o luăm la fugă*Jud. 20:32. dinaintea lor. 6 Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră ca întâiași dată!’ Și vom fugi dinaintea lor. 7 Voi să ieșiți atunci de la pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca*2 Sam. 13:28. pe care v-o dau." 9 Iosua i-a pornit și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11 Toți*Vers. 5. oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14 Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineață și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa*Jud. 20:34.Ecl. 9:12. că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s-au prefăcut*Jud. 20:36. că sunt bătuți și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16 Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17 N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18 Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!" Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 De îndată ce și-a întins mâna, bărbații care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o și s-au grăbit de i-au pus foc. 20 Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, 21 căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți, de asemenea, le-au ieșit înainte din cetate și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viață*Deut. 7:2., nici vreun fugar; 23 pe împăratul din Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua. 24 După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 În total au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26 Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire. 27 Israel*Num. 31:22,26. a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca*Vers. 2. pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut*Deut. 13:16. din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29 A spânzurat*Cap. 10:26.Ps. 107:40;110:5. de un lemn pe împăratul din Ai și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul*Deut. 21:23. Cap. 10:27. soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății și au ridicat*Cap. 7:26;10:27. pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

30 Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal*Deut. 27:4,5., 31 cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea*Exod 20:25.Deut. 27:5,6. legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot și jertfe*Exod 20:24. de mulțumire. 32 Și acolo Iosua a scris*Deut. 27:2,8. pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33 Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oștii și judecătorii lui stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul leviților, care*Deut. 31:9,25. duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii*Deut. 31:12., cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după*Deut. 11:29;27:12. porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. 34 Iosua a citit*Deut. 31:11.Neem. 8:3. apoi toate cuvintele legii, binecuvântările*Deut. 28:2,15,45;29:20,21;30:19. și blestemele, după cum este scris în cartea legii. 35 N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor*Deut. 31:12., copiilor și străinilor*Vers. 33. care mergeau în mijlocul lor.