1 Ora, a fé é o firme fundamento das coisas que se esperam, e a prova das coisas que não se veem. 2 Porque por ela os antigos alcançaram testemunho. 3 Pela fé entendemos que os mundos pela palavra de Deus foram criados; de maneira que aquilo que se vê não foi feito do que é aparente.

4 Pela fé Abel ofereceu a Deus maior sacrifício do que Caim, pelo qual alcançou testemunho de que era justo, dando Deus testemunho dos seus dons, e por ela, depois de morto, ainda fala.

5 Pela fé Enoque foi trasladado para não ver a morte, e não foi achado, porque Deus o trasladara; visto como antes da sua trasladação alcançou testemunho de que agradara a Deus. 6 Ora, sem fé é impossível agradar-lhe; porque é necessário que aquele que se aproxima de Deus creia que ele existe, e que é galardoador dos que o buscam.

7 Pela fé Noé, divinamente avisado das coisas que ainda não se viam, temeu e, para salvação da sua família, preparou a arca, pela qual condenou o mundo, e foi feito herdeiro da justiça que é segundo a fé.

8 Pela fé Abraão, sendo chamado, obedeceu, indo para um lugar que havia de receber por herança; e saiu, sem saber para onde ia. 9 Pela fé habitou na terra da promessa, como em terra alheia, morando em cabanas com Isaque e Jacó, herdeiros com ele da mesma promessa. 10 Porque esperava a cidade que tem fundamentos, da qual o artífice e construtor é Deus.

11 Pela fé também a mesma Sara recebeu o poder de conceber, e deu à luz já fora da idade; porquanto teve por fiel aquele que o tinha prometido. 12 Por isso também de um, e esse já amortecido, descenderam tantos, em multidão, como as estrelas do céu, e como a areia inumerável que está na praia do mar.

13 Todos estes morreram na fé, sem terem recebido as promessas; mas vendo-as de longe, e crendo-as e abraçando-as, confessaram que eram estrangeiros e peregrinos na terra. 14 Porque, os que isto dizem, claramente mostram que buscam uma pátria. 15 E se, na verdade, se lembrassem daquela de onde haviam saído, teriam oportunidade de tornar. 16 Mas agora desejam uma melhor, isto é, a celestial. Por isso também Deus não se envergonha deles, de se chamar seu Deus, porque já lhes preparou uma cidade.

17 Pela fé ofereceu Abraão a Isaque, quando foi provado; sim, aquele que recebera as promessas ofereceu o seu unigênito. 18 Sendo-lhe dito: Em Isaque será chamada a tua descendência, considerou que Deus era poderoso para até dentre os mortos o ressuscitar; 19 E daí também em figura ele o recobrou.

20 Pela fé Isaque abençoou Jacó e Esaú, no tocante às coisas futuras.

21 Pela fé Jacó, próximo da morte, abençoou cada um dos filhos de José, e adorou encostado à ponta do seu cajado.

22 Pela fé José, próximo da morte, fez menção da saída dos filhos de Israel, e deu ordem acerca de seus ossos.

23 Pela fé Moisés, já nascido, foi escondido três meses por seus pais, porque viram que era um menino formoso; e não temeram o mandamento do rei.

24 Pela fé Moisés, sendo já grande, recusou ser chamado filho da filha de Faraó, 25 Escolhendo antes ser maltratado com o povo de Deus, do que por um pouco de tempo ter o gozo do pecado; 26 Tendo por maiores riquezas o vitupério de Cristo do que os tesouros do Egito; porque tinha em vista a recompensa.

27 Pela fé deixou o Egito, não temendo a ira do rei; porque ficou firme, como vendo o invisível. 28 Pela fé celebrou a páscoa e a aspersão do sangue, para que o destruidor dos primogênitos lhes não tocasse. 29 Pela fé passaram o Mar Vermelho, como por terra seca; o que intentando os egípcios, se afogaram.

30 Pela fé caíram os muros de Jericó, sendo rodeados durante sete dias. 31 Pela fé Raabe, a meretriz, não pereceu com os incrédulos, acolhendo em paz os espias.

32 E que mais direi? Faltar-me-ia o tempo contando de Gideão, e de Baraque, e de Sansão, e de Jefté, e de Davi, e de Samuel e dos profetas, 33 Os quais pela fé venceram reinos, praticaram a justiça, alcançaram promessas, fecharam as bocas dos leões, 34 Apagaram a força do fogo, escaparam do fio da espada, da fraqueza tiraram forças, na batalha se esforçaram, puseram em fuga os exércitos dos estranhos. 35 As mulheres receberam pela ressurreição os seus mortos; uns foram torturados, não aceitando o seu livramento, para alcançarem uma melhor ressurreição;

36 E outros experimentaram escárnios e açoites, e até cadeias e prisões. 37 Foram apedrejados, serrados, tentados, mortos ao fio da espada; andaram vestidos de peles de ovelhas e de cabras, desamparados, aflitos e maltratados 38 (Dos quais o mundo não era digno), errantes pelos desertos, e montes, e pelas covas e cavernas da terra.

39 E todos estes, tendo tido testemunho pela fé, não alcançaram a promessa, 40 Provendo Deus alguma coisa melhor a nosso respeito, para que eles sem nós não fossem aperfeiçoados.

1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile*Rom. 8:24,25.2 Cor. 4:18;5:7. nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. 2 Pentru că*Vers. 39., prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3 Prin credință pricepem că lumea*Gen. 1:1.Ps. 33:6.Ioan 1:3. Cap. 1:2.2 Pet. 3:5. a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. 4 Prin credință a adus Abel*Gen. 4:4.1 Ioan 3:12. lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă*Gen. 4:10., măcar că este mort. 5 Prin credință a fost mutat Enoh*Mat. 23:35. Cap. 12:24.Gen. 5:22,24. de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7 Prin credință Noe*Gen. 6:13,22., când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a*1 Pet. 3:20. făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii*Rom. 3:22;4:13.Filip. 3:9. care se capătă prin credință. 8 Prin credință Avraam*Gen. 12:1,4.Fapte 7:2-4., când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9 Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în*Gen. 12:8;13:3,18;18:1,9. corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori*Cap. 6:17. cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetatea*Cap. 12:22;13:14. care are temelii tari, al*Cap. 3:4.Apoc. 21:2,10. cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara*Gen. 17:19;18:11,14;21:2., cu toată vârsta ei trecută, a*Luca 1:36. primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia*Rom. 4:21. Cap. 10:23. Celui ce-i făgăduise. 12 De aceea, dintr-un singur om*Rom. 4:19., și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, ca*Gen. 22:17.Rom. 4:18. stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat*Vers. 39. lucrurile făgăduite, ci*Vers. 27.Ioan 8:56. doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind*Gen. 23:4;47:9.1 Cron. 29:15.Ps. 39:12;119:19.1 Pet. 1:17;2:11. că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată*Cap. 13:14. deslușit că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să*Exod 3:6,15.Mat. 22:32.Fapte 7:32. Se numească Dumnezeul lor, căci le-a*Filip. 3:20. Cap. 13:14. pregătit o cetate. 17 Prin credință a adus Avraam*Gen. 22:1,9. jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele*Iac. 2:21. cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18 El căruia i se spusese: „În*Gen. 21:12.Rom. 9:7. Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!" 19 Căci se gândea că Dumnezeu poate*Rom. 4:17,19,21. să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. 20 Prin credință a dat Isaac*Gen. 27:27,39. lui Iacov și Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21 Prin credință Iacov, când a murit, a binecuvântat*Gen. 48:5,16,20. pe fiecare din fiii lui Iosif și „s-a*Gen. 47:31. închinat, rezemat pe vârful toiagului său". 22 Prin credință a pomenit Iosif*Gen. 50:24,25.Exod 13:19., când i s-a apropiat sfârșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23 Prin credință a fost ascuns Moise*Exod 2:2.Fapte 7:20. trei luni de părinții lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca*Exod 1:16,22. împăratului. 24 Prin credință Moise*Exod 2:10,11., când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a vrut*Ps. 84:10. mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara*Cap. 13:13. lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire*Cap. 10:35.. 27 Prin credință a*Exod 10:28,29;12:37;13:17,18. părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar*Vers. 13. fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28 Prin credință a*Exod 12:21. prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuți să nu se atingă de ei. 29 Prin credință au*Exod 14:22,29. trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30 Prin credință au căzut zidurile*Ios. 6:20. Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile. 31 Prin credință n-a pierit curva Rahav*Ios. 6:23.Iac. 2:25. împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise*Ios. 2:1. iscoadele cu bunăvoință. 32 Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon*Jud. 6:11., de Barac*Jud. 4:6., de Samson*Jud. 13:24., de Iefta*Jud. 11:1;12:7., de David*1 Sam. 16:1,13;17:45., de Samuel*1 Sam. 1:20;12:20. și de proroci! 33 Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au*2 Sam. 7:11. căpătat făgăduințe, au*Jud. 14:5,6.1 Sam. 17:34,35.Dan. 6:22. astupat gurile leilor, 34 au*Dan. 3:25. stins puterea focului, au*1 Sam. 20:1.1 Împ. 19:3.2 Împ. 6:16. scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli*2 Împ. 20:7.Iov 42:10.Ps. 6:8., au fost viteji în războaie, au pus*Jud. 15:8,15.1 Sam. 14:13;17:51,52.2 Sam. 8:1. pe fugă oștirile vrăjmașe. 35 Femeile*1 Împ. 17:22.2 Împ. 4:35. și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți*Fapte 22:25.. 36 Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri*Gen. 39:20.Ier. 20:2;37:15. și închisoare, 37 au*1 Împ. 21:13.2 Cron. 24:21.Fapte 7:58;14:19. fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit*2 Împ. 1:8.Mat. 3:4. îmbrăcați cu*Zah. 13:4. cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – 38 ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin*1 Împ. 18:4;19:9. peșteri și prin crăpăturile pământului. 39 Toți aceștia, măcar că au fost lăudați*Vers. 2,13. pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, 40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva*Cap. 7:22;8:6. mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la*Cap. 5:9;12:23.Apoc. 6:11. desăvârșire fără noi.