1 E os filhos de Rúben e os filhos de Gade tinham gado em grande quantidade; e viram a terra de Jazer, e a terra de Gileade, e eis que o lugar era lugar de gado. 2 Vieram, pois, os filhos de Gade, e os filhos de Rúben e falaram a Moisés e a Eleazar, o sacerdote, e aos chefes da congregação, dizendo:

3 Atarote, e Dibom, e Jazer, e Ninra, e Hesbom, e Eleale, e Sebã, e Nebo, e Beom, 4 A terra que o Senhor feriu diante da congregação de Israel, é terra para gado, e os teus servos têm gado.

5 Disseram mais: Se achamos graça aos teus olhos, dê-se esta terra aos teus servos em possessão; e não nos faças passar o Jordão.

6 Porém Moisés disse aos filhos de Gade e aos filhos de Rúben: Irão vossos irmãos à peleja, e ficareis vós aqui?

7 Por que, pois, desencorajais o coração dos filhos de Israel, para que não passem à terra que o Senhor lhes tem dado? 8 Assim fizeram vossos pais, quando os mandei de Cades-Barneia, a ver esta terra. 9 Chegando eles até ao vale de Escol, e vendo esta terra, desencorajaram o coração dos filhos de Israel, para que não entrassem na terra que o Senhor lhes tinha dado. 10 Então a ira do Senhor se acendeu naquele mesmo dia, e jurou dizendo: 11 Que os homens, que subiram do Egito, de vinte anos para cima, não verão a terra que jurei a Abraão, a Isaque, e a Jacó! Porquanto não perseveraram em seguir-me; 12 Exceto Calebe, filho de Jefoné o quenezeu, e Josué, filho de Num, porquanto perseveraram em seguir ao Senhor. 13 Assim se acendeu a ira do Senhor contra Israel, e fê-los andar errantes pelo deserto quarenta anos até que se consumiu toda aquela geração, que fizera mal aos olhos do Senhor. 14 E eis que vós, uma geração de homens pecadores, vos levantastes em lugar de vossos pais, para ainda mais acrescentar o furor da ira do Senhor contra Israel. 15 Se vós vos virardes de segui-lo, também ele os deixará de novo no deserto, e destruireis a todo este povo.

16 Então chegaram-se a ele, e disseram: Edificaremos currais aqui para o nosso gado, e cidades para as nossas crianças;

17 Porém nós nos armaremos, apressando-nos adiante dos filhos de Israel, até que os levemos ao seu lugar; e ficarão as nossas crianças nas cidades fortes por causa dos moradores da terra. 18 Não voltaremos para nossas casas, até que os filhos de Israel estejam de posse, cada um, da sua herança. 19 Porque não herdaremos com eles além do Jordão, nem mais adiante; porquanto nós já temos a nossa herança aquém do Jordão, ao oriente.

20 Então Moisés lhes disse: Se isto fizerdes assim, se vos armardes à guerra perante o Senhor;

21 E cada um de vós, armado, passar o Jordão perante o Senhor, até que haja lançado fora os seus inimigos de diante dele, 22 E a terra esteja subjugada perante o Senhor; então voltareis e sereis inculpáveis perante o Senhor e perante Israel; e esta terra vos será por possessão perante o Senhor; 23 E se não fizerdes assim, eis que pecastes contra o Senhor; e sabei que o vosso pecado vos há de achar. 24 Edificai cidades para as vossas crianças, e currais para as vossas ovelhas; e fazei o que saiu da vossa boca.

25 Então falaram os filhos de Gade, e os filhos de Rúben a Moisés, dizendo: Como ordena meu senhor, assim farão teus servos.

26 As nossas crianças, as nossas mulheres, o nosso gado, e todos os nossos animais estarão aí nas cidades de Gileade. 27 Mas os teus servos passarão, cada um armado para a guerra, a pelejar perante o Senhor, como tem falado o meu senhor.

28 Então Moisés deu ordem acerca deles a Eleazar, o sacerdote, e a Josué filho de Num, e aos cabeças das casas dos pais das tribos dos filhos de Israel. 29 E disse-lhes Moisés: Se os filhos de Gade e os filhos de Rúben passarem convosco o Jordão, armado cada um para a guerra, perante o Senhor, e a terra estiver subjugada diante de vós, em possessão lhes dareis a terra de Gileade.

30 Porém, se não passarem armados convosco, terão possessões entre vós, na terra de Canaã.

31 E responderam os filhos de Gade e os filhos de Rúben, dizendo: O que o Senhor falou a teus servos, isso faremos.

32 Nós passaremos, armados, perante o Senhor, à terra de Canaã, e teremos a possessão de nossa herança aquém do Jordão.

33 Assim deu-lhes Moisés, aos filhos de Gade, e aos filhos de Rúben, e à meia tribo de Manassés, filho de José, o reino de Siom, rei dos amorreus, e o reino de Ogue, rei de Basã; a terra com as suas cidades nos seus termos, e as cidades da terra ao seu redor. 34 E os filhos de Gade edificaram a Dibom, e Atarote, e Aroer; 35 E Atarote-Sofã, e Jazer, e Jogbeá; 36 E Bete-Nimra, e Bete-Harã, cidades fortes; e currais de ovelhas. 37 E os filhos de Rúben edificaram a Hesbom, e Eleale, e Quiriataim; 38 E Nebo, e Baal-Meom, mudando-lhes o nome, e Sibma; e os nomes das cidades que edificaram chamaram por outros nomes. 39 E os filhos de Maquir, filho de Manassés, foram-se para Gileade, e a tomaram; e daquela possessão expulsaram os amorreus que estavam nela. 40 Assim Moisés deu Gileade a Maquir, filho de Manassés, o qual habitou nela. 41 E foi Jair, filho de Manassés, e tomou as suas aldeias; e chamou-as Havote-Jair. 42 E foi Nobá, e tomou a Quenate com as suas aldeias; e chamou-a Nobá, segundo o seu próprio nome.

1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de vite și au văzut că țara lui Iaezer*Cap. 21:32.Ios. 13:25.2 Sam. 24:5. și țara Galaadului erau un loc bun pentru vite. 2 Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai-marii adunării și le-au zis: 3 „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra*Vers. 36., Hesbon, Eleale, Sebam*Vers. 38., Nebo și Beon*Vers. 38., 4 țara aceasta pe care*Cap. 21:24,34. a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel este un loc bun pentru vite, și robii tăi au vite." 5 Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta în stăpânirea robilor tăi și să nu ne treci peste Iordan." 6 Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici? 7 Pentru ce voiți să înmuiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul? 8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am*Cap. 13:3,26. trimis din Cades-Barnea să*Deut. 1:22. iscodească țara. 9 S-au suit*Cap. 13:24,31.Deut. 1:24,28. până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, au înmuiat inima copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea Domnul. 10 Și Domnul*Cap. 14:11,21.Deut. 1:34. S-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat zicând: 11 ‘Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta*Cap. 14:28,29.Deut. 1:35. de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au*Cap. 14:24,30. urmat în totul calea Mea, 12 afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care*Cap. 14:24.Deut. 1:36.Ios. 14:8,9. au urmat în totul calea Domnului.’ 13 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească*Cap. 14:33-35. în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului*Cap. 26:64,65. leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului. 14 Și iată că voi luați locul părinților voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceți pe Domnul să Se aprindă*Deut. 1:34. și mai tare de mânie împotriva lui Israel. 15 Căci, dacă vă întoarceți*Deut. 30:17.Ios. 22:16,18.2 Cron. 7:19;15:2. de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie și veți aduce pierderea poporului acestuia întreg." 16 Ei s-au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri, 17 apoi ne vom*Ios. 4:12,13. înarma în grabă și vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit, și pruncii noștri vor locui în aceste cetăți întărite, din pricina locuitorilor țării acesteia. 18 Nu ne*Ios. 22:4. vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moștenirea lui 19 și nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moștenirea*Vers. 33.Ios. 12:1;13:8. noastră dincoace de Iordan, la răsărit." 20 Moise*Deut. 3:18.Ios. 1:14;4:12,13. le-a zis: „Dacă faceți așa, dacă vă înarmați ca să luptați înaintea Domnului, 21 dacă toți aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui, 22 și dacă vă veți întoarce*Deut. 3:20.Ios. 11:23;18:1. înapoi numai după ce țara*Ios. 22:4. va fi supusă înaintea Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, și ținutul acesta va fi moșia*Deut. 3:12,15,16,18.Ios. 1:15;13:8,32;22:4,9. voastră înaintea Domnului. 23 Dar, dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului și să știți că păcatul*Gen. 4:7;44:16.Is. 59:12. vostru vă va ajunge. 24 Zidiți*Vers. 16. cetăți pentru pruncii voștri și ocoale pentru vitele voastre și faceți ce ați spus cu gura voastră." 25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru. 26 Pruncii*Ios. 1:14. noștri, nevestele, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne în cetățile Galaadului, 27 iar robii*Ios. 4:12. tăi, toți înarmați pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru." 28 Moise a dat*Ios. 1:13. porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din semințiile copiilor lui Israel. 29 El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmați cu toții ca să lupte înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați în stăpânire ținutul Galaadului. 30 Dar dacă nu vor merge înarmați împreună cu voi, să se așeze în mijlocul vostru în țara Canaanului." 31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul. 32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaanului, dar noi să ne avem moștenirea noastră dincoace de Iordan."

33 Moise*Deut. 3:12-17;29:8.Ios. 12:6;13:8;22:4. a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția*Cap. 21:24,33,35. lui Sihon, împăratul amoriților, și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara cu cetățile ei, cu ținuturile cetăților țării de jur împrejur. 34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul*Cap. 33:45,46., Atarotul, Aroerul*Deut. 2:36., 35 Atrot-Șofan, Iaezer*Vers. 1,3., Iogbeha, 36 Bet-Nimra*Vers. 3. Cap. 32:24. și Bet-Haran, cetăți întărite, și au făcut staule pentru turme. 37 Fiii lui Ruben au zidit*Cap. 21:27. Hesbonul, Eleale, Chiriataim, 38 Nebo*Is. 46:1. și Baal-Meon*Cap. 22:41., ale căror nume au fost schimbate*Vers. 3.Exod 23:13.Ios. 23:7., și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le-au zidit. 39 Fiii lui Machir*Gen. 50:23., fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriții care erau acolo. 40 Moise a dat*Deut. 3:12,13,15.Ios. 13:31;17:1. Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a așezat acolo. 41 Iair*Deut. 3:14.Ios. 13:30.1 Cron. 2:21-23., fiul lui Manase, a pornit și el și a luat târgurile, și le-a numit târgurile lui Iair*Jud. 10:4.1 Împ. 4:13.. 42 Nobah a pornit și el și a luat Chenatul, împreună cu cetățile care țineau de el, și l-a numit Nobah, după numele lui.