1 Depois partiram os filhos de Israel, e acamparam-se nas campinas de Moabe, além do Jordão na altura de Jericó. 2 Vendo, pois, Balaque, filho de Zipor, tudo o que Israel fizera aos amorreus, 3 Moabe temeu muito diante deste povo, porque era numeroso; e Moabe andava angustiado por causa dos filhos de Israel. 4 Por isso Moabe disse aos anciãos dos midianitas: Agora lamberá esta congregação tudo quanto houver ao redor de nós, como o boi lambe a erva do campo. Naquele tempo Balaque, filho de Zipor, era rei dos moabitas.

5 Este enviou mensageiros a Balaão, filho de Beor, a Petor, que está junto ao rio, na terra dos filhos do seu povo, a chamá-lo, dizendo: Eis que um povo saiu do Egito; eis que cobre a face da terra, e está parado defronte de mim.

6 Vem, pois, agora, rogo-te, amaldiçoa-me este povo, pois mais poderoso é do que eu; talvez o poderei ferir e lançar fora da terra; porque eu sei que, a quem tu abençoares será abençoado, e a quem tu amaldiçoares será amaldiçoado.

7 Então foram-se os anciãos dos moabitas e os anciãos dos midianitas com o preço dos encantamentos nas suas mãos; e chegaram a Balaão, e disseram-lhe as palavras de Balaque. 8 E ele lhes disse: Passai aqui esta noite, e vos trarei a resposta, como o Senhor me falar; então os príncipes dos moabitas ficaram com Balaão.

9 E veio Deus a Balaão, e disse: Quem são estes homens que estão contigo?

10 E Balaão disse a Deus: Balaque, filho de Zipor, rei dos moabitas, os enviou a mim, dizendo:

11 Eis que o povo que saiu do Egito cobre a face da terra; vem agora, amaldiçoa-o; porventura poderei pelejar contra ele e expulsá-lo.

12 Então disse Deus a Balaão: Não irás com eles, nem amaldiçoarás a este povo, porquanto é bendito.

13 Então Balaão levantou-se pela manhã, e disse aos príncipes de Balaque: Ide à vossa terra, porque o Senhor recusa deixar-me ir convosco.

14 E levantaram-se os príncipes dos moabitas, e vieram a Balaque, e disseram: Balaão recusou vir conosco.

15 Porém Balaque tornou a enviar mais príncipes, mais honrados do que aqueles. 16 Os quais foram a Balaão, e lhe disseram: Assim diz Balaque, filho de Zipor: Rogo-te que não te demores em vir a mim.

17 Porque grandemente te honrarei, e farei tudo o que me disseres; vem pois, rogo-te, amaldiçoa-me este povo.

18 Então Balaão respondeu, e disse aos servos de Balaque: Ainda que Balaque me desse a sua casa cheia de prata e de ouro, eu não poderia ir além da ordem do Senhor meu Deus, para fazer coisa pequena ou grande;

19 Agora, pois, rogo-vos que também aqui fiqueis esta noite, para que eu saiba o que mais o Senhor me dirá.

20 Veio, pois, Deus a Balaão, de noite, e disse-lhe: Se aqueles homens te vieram chamar, levanta-te, vai com eles; todavia, farás o que eu te disser.

21 Então Balaão levantou-se pela manhã, e albardou a sua jumenta, e foi com os príncipes de Moabe. 22 E a ira de Deus acendeu-se, porque ele se ia; e o anjo do Senhor pôs-se-lhe no caminho por adversário; e ele ia caminhando, montado na sua jumenta, e dois de seus servos com ele. 23 Viu, pois, a jumenta o anjo do Senhor, que estava no caminho, com a sua espada desembainhada na mão; pelo que desviou-se a jumenta do caminho, indo pelo campo; então Balaão espancou a jumenta para fazê-la tornar ao caminho. 24 Mas o anjo do Senhor pôs-se numa vereda entre as vinhas, havendo uma parede de um lado e uma parede do outro lado. 25 Vendo, pois, a jumenta, o anjo do Senhor, encostou-se contra a parede, e apertou contra a parede o pé de Balaão; por isso tornou a espancá-la. 26 Então o anjo do Senhor passou mais adiante, e pôs-se num lugar estreito, onde não havia caminho para se desviar nem para a direita nem para a esquerda. 27 E, vendo a jumenta o anjo do Senhor, deitou-se debaixo de Balaão; e a ira de Balaão acendeu-se, e espancou a jumenta com o cajado. 28 Então o Senhor abriu a boca da jumenta, a qual disse a Balaão: Que te fiz eu, que me espancaste estas três vezes?

29 E Balaão disse à jumenta: Porque zombaste de mim; quem dera tivesse eu uma espada na mão, porque agora te mataria.

30 E a jumenta disse a Balaão: Porventura não sou a tua jumenta, em que cavalgaste desde o tempo em que me tornei tua até hoje? Acaso tem sido o meu costume fazer assim contigo? E ele respondeu: Não.

31 Então o Senhor abriu os olhos a Balaão, e ele viu o anjo do Senhor, que estava no caminho e a sua espada desembainhada na mão; pelo que inclinou a cabeça, e prostrou-se sobre a sua face. 32 Então o anjo do Senhor lhe disse: Por que já três vezes espancaste a tua jumenta? Eis que eu saí para ser teu adversário, porquanto o teu caminho é perverso diante de mim;

33 Porém a jumenta me viu, e já três vezes se desviou de diante de mim; se ela não se desviasse de diante de mim, na verdade que eu agora te haveria matado, e a ela deixaria com vida.

34 Então Balaão disse ao anjo do Senhor: Pequei, porque não sabia que estavas neste caminho para te opores a mim; e agora, se parece mal aos teus olhos, voltarei.

35 E disse o anjo do Senhor a Balaão: Vai-te com estes homens; mas somente a palavra que eu falar a ti, esta falarás. Assim Balaão se foi com os príncipes de Balaque.

36 Ouvindo, pois, Balaque que Balaão vinha, saiu-lhe ao encontro até à cidade de Moabe, que está no termo de Arnom, na extremidade do termo dele. 37 E Balaque disse a Balaão: Porventura não enviei diligentemente a chamar-te? Por que não vieste a mim? Não posso eu na verdade honrar-te?

38 Então Balaão disse a Balaque: Eis que eu tenho vindo a ti; porventura poderei eu agora de alguma forma falar alguma coisa? A palavra que Deus puser na minha boca, essa falarei.

39 E Balaão foi com Balaque, e chegaram a Quiriate-Huzote. 40 Então Balaque matou bois e ovelhas; e deles enviou a Balaão e aos príncipes que estavam com ele. 41 E sucedeu que, pela manhã Balaque tomou a Balaão, e o fez subir aos altos de Baal, e viu ele dali a última parte do povo.

1 Copiii*Cap. 33:48. lui Israel au pornit și au tăbărât în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului. 2 Balac, fiul lui Țipor*Jud. 11:25., a văzut tot ce făcuse Israel amoriților. 3 Și Moab*Exod 15:15. a rămas foarte îngrozit în fața unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în fața copiilor lui Israel. 4 Moab a zis bătrânilor*Cap. 31:8.Ios. 13:21. lui Madian: „Mulțimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeața de pe câmp." Balac, fiul lui Țipor, era pe atunci împărat al Moabului. 5 El a trimis*Deut. 23:4.Ios. 13:22;24:9.Neem. 13:1,2.Mica 6:5.2 Pet. 2:15.Iuda 11.Apoc. 2:14. soli la Balaam, fiul lui Beor, la*Cap. 23:7.Deut. 23:4. Petor pe Râu (Eufrat), în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea! 6 Vino, te rog, să-mi blestemi*Cap. 23:7. pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine. Poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat." 7 Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat având cu ei daruri*1 Sam. 9:7,8. pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac. 8 Balaam le-a zis: „Rămâneți*Vers. 19. aici peste noapte și vă voi da răspuns după cum îmi va spune Domnul." Și căpeteniile Moabului au rămas la Balaam. 9 Dumnezeu*Gen. 20:3. Vers. 20. a venit la Balaam și a zis: „Cine sunt oamenii aceștia pe care-i ai la tine?" 10 Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună: 11 ‘Iată, un popor a ieșit din Egipt și acoperă fața pământului; vino dar și blestemă-l; poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni.’" 12 Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei și nici să nu blestemi poporul acela, căci*Cap. 23:20.Rom. 11:29. este binecuvântat." 13 Balaam s-a sculat dimineața și a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceți-vă înapoi în țara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi." 14 Și mai-marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac și i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi."

15 Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte. 16 Au ajuns la Balaam și i-au zis: „Așa vorbește Balac, fiul lui Țipor: ‘Nu mai pune piedici și vino la mine, 17 căci îți voi da multă cinste și voi face tot ce-mi vei spune; numai vino*Vers. 6., te rog, și blestemă-mi poporul acesta!’" 18 Balaam a răspuns și a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi*Cap. 24:13. dea Balac chiar și casa lui plină de argint și de aur, și tot*1 Împ. 22:14.2 Cron. 18:13. n-aș putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu. 19 Totuși, vă rog, rămâneți*Vers. 8. aici la noapte și voi vedea ce-mi va mai spune Domnul." 20 Dumnezeu*Vers. 9. a venit la Balaam în timpul nopții și i-a zis: „Fiindcă oamenii aceștia au venit să te cheme, scoală-te și du-te cu ei, dar*Vers. 35. Cap. 23:12,26;24:13. să faci numai ce-ți voi spune." 21 Balaam s-a sculat dimineață, a pus șaua pe măgăriță și a plecat cu căpeteniile lui Moab. 22 Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Și Îngerul*Exod 4:24. Domnului S-a așezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgărița lui și cei doi slujitori ai lui erau cu el. 23 Măgărița*2 Împ. 6:17.Dan. 10:7.Fapte 22:9.2 Pet. 2:16.Iuda 11. a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum și a luat-o pe câmp. Balaam și-a bătut măgărița ca s-o aducă la drum. 24 Îngerul Domnului S-a așezat într-o cărare dintre vii și de fiecare parte a cărării era câte un zid. 25 Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului, s-a strâns spre zid și a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou. 26 Îngerul Domnului a trecut mai departe și S-a așezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Măgărița a văzut pe Îngerul Domnului și s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie și a bătut măgărița cu un băț. 28 Domnul a*2 Pet. 2:16. deschis gura măgăriței și ea a zis lui Balaam: „Ce ți-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?" 29 Balaam a răspuns măgăriței: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine; dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide*Prov. 12:10. pe loc." 30 Măgărița*2 Pet. 2:16. a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgărița ta, pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ți fac așa?" Și el a răspuns: „Nu." 31 Domnul a deschis*Gen. 21:19.2 Împ. 6:17.Luca 24:16,31. ochii lui Balaam, și Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Și s-a plecat*Exod 34:8. și s-a aruncat cu fața la pământ. 32 Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ți-ai bătut măgărița de trei ori?

Iată, Eu am ieșit ca să-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare*2 Pet. 2:14,15. înaintea Mea. 33 Măgărița M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât, iar pe ea aș fi lăsat-o vie." 34 Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am*1 Sam. 15:24,30;26:21.2 Sam. 12:13.Iov 34:31,32. păcătuit, căci nu știam că Te-ai așezat înaintea mea în drum, și acum, dacă nu găsești că e bine ce fac eu, mă voi întoarce." 35 Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceștia, dar*Vers. 20. să spui numai cuvintele pe care ți le voi spune Eu." Și Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

36 Balac a auzit că vine Balaam și i-a ieșit*Gen. 14:17. înainte până la cetatea Moabului, care*Cap. 21:13. este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat. 37 Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ți*Vers. 17. Cap. 24:11. dau cinste?" 38 Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine. Acum îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele*Cap. 23:26;24:13.1 Împ. 22:14.2 Cron. 18:13. pe care mi le va pune Dumnezeu în gură." 39 Balaam a mers cu Balac și au ajuns la Chiriat-Huțot. 40 Balac a jertfit boi și oi și a trimis din ei lui Balaam și căpeteniilor care erau cu el. 41 Dimineața, Balac a luat pe Balaam și l-a suit*Deut. 12:2. pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.