1 Ouvindo o cananeu, rei de Arade, que habitava para o lado sul, que Israel vinha pelo caminho dos espias, pelejou contra Israel, e dele levou alguns prisioneiros. 2 Então Israel fez um voto ao Senhor, dizendo: Se de fato entregares este povo na minha mão, destruirei totalmente as suas cidades.

3 O Senhor, pois, ouviu a voz de Israel, e lhe entregou os cananeus; e os israelitas destruíram totalmente, a eles e às suas cidades; e o nome daquele lugar chamou Hormá.

4 Então partiram do monte Hor, pelo caminho do Mar Vermelho, a rodear a terra de Edom; porém a alma do povo angustiou-se naquele caminho. 5 E o povo falou contra Deus e contra Moisés: Por que nos fizestes subir do Egito para que morrêssemos neste deserto? Pois aqui nem pão nem água há; e a nossa alma tem fastio deste pão tão vil.

6 Então o Senhor mandou entre o povo serpentes ardentes, que picaram o povo; e morreu muita gente em Israel. 7 Por isso o povo veio a Moisés, e disse: Havemos pecado, porquanto temos falado contra o Senhor e contra ti; ora ao Senhor que tire de nós estas serpentes. Então Moisés orou pelo povo.

8 E disse o Senhor a Moisés: Faze-te uma serpente ardente, e põe-na sobre uma haste; e será que viverá todo o que, tendo sido picado, olhar para ela.

9 E Moisés fez uma serpente de metal, e pô-la sobre uma haste; e sucedia que, picando alguma serpente a alguém, quando esse olhava para a serpente de metal, vivia.

10 Então os filhos de Israel partiram, e alojaram-se em Obote. 11 Depois partiram de Obote e alojaram-se nos outeiros de Ije-Abarim, no deserto que está defronte de Moabe, ao nascente do sol. 12 Dali partiram, e alojaram-se junto ao ribeiro de Zerede. 13 E dali partiram e alojaram-se no lado de Arnom, que está no deserto e sai dos termos dos amorreus; porque Arnom é o termo de Moabe, entre Moabe e os amorreus. 14 Por isso se diz no livro das guerras do Senhor: O que fiz no Mar Vermelho e nos ribeiros de Arnom,

15 E à corrente dos ribeiros, que descendo para a situação de Ar, se encosta aos termos de Moabe.

16 E dali partiram para Beer; este é o poço do qual o Senhor disse a Moisés: Ajunta o povo e lhe darei água.

17 Então Israel cantou este cântico: Brota, ó poço! Cantai dele:

18 Tu, poço, que cavaram os príncipes, que escavaram os nobres do povo, e o legislador com os seus cajados. E do deserto partiram para Mataná;

19 E de Mataná a Naaliel, e de Naaliel a Bamote. 20 E de Bamote ao vale que está no campo de Moabe, no cume de Pisga, e à vista do deserto.

21 Então Israel mandou mensageiros a Siom, rei dos amorreus, dizendo:

22 Deixa-me passar pela tua terra; não nos desviaremos pelos campos nem pelas vinhas; as águas dos poços não beberemos; iremos pela estrada real até que passemos os teus termos.

23 Porém Siom não deixou passar a Israel pelos seus termos; antes Siom congregou todo o seu povo, e saiu ao encontro de Israel no deserto, e veio a Jaza, e pelejou contra Israel. 24 Mas Israel o feriu ao fio da espada, e tomou a sua terra em possessão, desde Arnom até Jaboque, até aos filhos de Amom; porquanto o termo dos filhos de Amom era forte. 25 Assim Israel tomou todas as cidades; e habitou em todas as cidades dos amorreus, em Hesbom e em todas as suas aldeias. 26 Porque Hesbom era cidade de Siom, rei dos amorreus, que tinha pelejado contra o precedente rei dos moabitas, e tinha tomado da sua mão toda a sua terra até Arnom. 27 Por isso dizem os que falam em provérbios: Vinde a Hesbom; edifique-se e estabeleça-se a cidade de Siom.

28 Porque fogo saiu de Hesbom, e uma chama da cidade de Siom; e consumiu a Ar dos moabitas, e os senhores dos altos de Arnom.

29 Ai de ti, Moabe! Perdido és, povo de Quemós! Entregou seus filhos, que iam fugindo, e suas filhas, como cativas a Siom, rei dos amorreus.

30 E nós os abatemos; Hesbom perdida é até Dibom, e os assolamos até Nofá, que se estende até Medeba.

31 Assim Israel habitou na terra dos amorreus. 32 Depois mandou Moisés espiar a Jazer, e tomaram as suas aldeias, e daquela possessão lançaram os amorreus que estavam ali. 33 Então viraram-se, e subiram o caminho de Basã; e Ogue, rei de Basã, saiu contra eles, ele e todo o seu povo, à peleja em Edrei. 34 E disse o Senhor a Moisés: Não o temas, porque eu o tenho dado na tua mão, a ele, e a todo o seu povo, e a sua terra, e far-lhe-ás como fizeste a Siom, rei dos amorreus, que habitava em Hesbom.

35 E de tal maneira o feriram, a ele e a seus filhos, e a todo o seu povo, que nenhum deles escapou; e tomaram a sua terra em possessão.

1 Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit*Cap. 33:40.Jud. 1:16. că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulți prinși de război. 2 Atunci*Gen. 28:20.Jud. 11:30. Israel a făcut Domnului o juruință și a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile." 3 Domnul a auzit glasul lui Israel și a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire, pe ei și cetățile lor, și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

4 Au*Cap. 20:22;33:41. plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să*Jud. 11:18. ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit*Ps. 78:19. împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru*Exod 16:3;17:3. ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit*Cap. 11:6. sufletul de această hrană proastă." 6 Atunci, Domnul*1 Cor. 10:9. a trimis împotriva poporului niște*Deut. 8:15. șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel. 7 Poporul*Ps. 78:34. a venit la Moise și a zis: „Am*Vers. 5. păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te*Exod 8:8,28.1 Sam. 12:19.1 Împ. 13:6.Fapte 8:24. Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi." Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi." 9 Moise*2 Împ. 18:4.Ioan 3:14,15. a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.

10 Copiii lui Israel au plecat și au*Cap. 33:43. tăbărât la Obot. 11 Au plecat*Cap. 33:44. din Obot și au tăbărât*Deut. 2:13. la Iie-Abarim, în pustia din fața Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ținutul amoriților, căci Arnonul*Cap. 22:36.Jud. 11:18. face hotarul Moabului, între Moab și amoriți.

14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:

„Vaheb în Sufa,

Șuvoaiele Arnonului

15 Și scurgerile șuvoaielor

Care se întind înspre Ar și se ating*Deut. 2:18,29. cu hotarul lui Moab."

16 De acolo s-au dus*Jud. 9:21. la Beer (Fântână). La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă."

17 Atunci a cântat*Exod 15:1.Ps. 105:2;106:12. Israel cântarea aceasta:

„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!

18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,

Pe care au săpat-o mai-marii poporului,

Cu toiagul de cârmuire*Is. 33:22., cu toiegele lor!"

Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre*Cap. 23:28. pustie.

21 Israel*Deut. 2:26,27.Jud. 11:19. a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă*Cap. 20:17. să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține drumul împărătesc, până vom trece de ținutul tău." 23 Sihon*Deut. 29:7. n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaț*Deut. 2:32.Jud. 11:20. și s-a luptat împotriva lui Israel. 24 Israel*Deut. 2:33;29:7.Ios. 12:1,2;24:8.Neem. 9:22.Ps. 135:10,11;136:19.Amos 2:9. l-a bătut cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s-a așezat în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi. 26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului și-i luase toată țara până la Arnon.

27 De aceea zic poeții:

„Veniți la Hesbon!

Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.

28 Căci a ieșit*Ier. 48:45,46. un foc din Hesbon,

O flacără din cetatea lui Sihon,

Și a mistuit pe*Deut. 2:9,18.Is. 15:1. Ar-Moab,

Pe locuitorii înălțimilor Arnonului.

29 Vai de tine, Moab!

Ești pierdut, poporul lui Chemoș!*Jud. 11:24.1 Împ. 11:7,33.2 Împ. 23:13.Ier. 48:7,13.

El a făcut pe fiii lui fugari,

Și pe fetele lui le-a dat roabe

Lui Sihon, împăratul amoriților.

30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:

Din Hesbon până la*Ier. 48:18,22. Dibon totul este nimicit;

Am pustiit până la Nofah,

Care se întinde până la*Is. 15:2. Medeba."

31 Israel s-a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul*Cap. 32:1.Ier. 48:32.. Au luat satele care țineau de el și au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og*Deut. 3:1;29:7., împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la*Ios. 13:12. Edrei. 34 Domnul a zis lui Moise: „Nu*Deut. 3:2. te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată țara lui; să-i*Vers. 24.Ps. 135:10,11;136:20. faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon." 35 Și ei l-au*Deut. 3:3. bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, și au pus mâna pe țara lui.