1 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo:

2 Faze-te duas trombetas de prata; de obra batida as farás, e elas te servirão para a convocação da congregação, e para a partida dos arraiais. 3 E, quando as tocarem, então toda a congregação se reunirá a ti à porta da tenda da congregação. 4 Mas, quando tocar uma só, então a ti se congregarão os príncipes, os cabeças dos milhares de Israel. 5 Quando, retinindo, as tocardes, então partirão os arraiais que estão acampados do lado do oriente. 6 Mas, quando a segunda vez retinindo, as tocardes, então partirão os arraiais que estão acampados do lado do sul; retinindo, as tocarão para as suas partidas. 7 Porém, ajuntando a congregação, as tocareis; mas sem retinir. 8 E os filhos de Arão, sacerdotes, tocarão as trombetas; e a vós serão por estatuto perpétuo nas vossas gerações.

9 E, quando na vossa terra sairdes a pelejar contra o inimigo, que vos oprime, também tocareis as trombetas retinindo, e perante o Senhor vosso Deus haverá lembrança de vós, e sereis salvos de vossos inimigos. 10 Semelhantemente, no dia da vossa alegria e nas vossas solenidades, e nos princípios de vossos meses, também tocareis as trombetas sobre os vossos holocaustos, sobre os vossos sacrifícios pacíficos, e vos serão por memorial perante vosso Deus: Eu sou o Senhor vosso Deus.

11 E aconteceu, no ano segundo, no segundo mês, aos vinte do mês, que a nuvem se alçou de sobre o tabernáculo do testemunho. 12 E os filhos de Israel, segundo a ordem de marcha, partiram do deserto de Sinai; e a nuvem parou no deserto de Parã. 13 Assim partiram pela primeira vez segundo a ordem do Senhor, por intermédio de Moisés. 14 Porque primeiramente partiu a bandeira do arraial dos filhos de Judá segundo os seus exércitos; e sobre o seu exército estava Naassom, filho de Aminadabe. 15 E sobre o exército da tribo dos filhos de Issacar, Natanael, filho de Zuar. 16 E sobre o exército da tribo dos filhos de Zebulom, Eliabe, filho de Helom.

17 Então desarmaram o tabernáculo, e os filhos de Gérson e os filhos de Merari partiram, levando o tabernáculo. 18 Depois partiu a bandeira do arraial de Rúben segundo os seus exércitos; e sobre o seu exército estava Elizur, filho de Sedeur. 19 E sobre o exército da tribo dos filhos de Simeão, Selumiel, filho de Zurisadai. 20 E sobre o exército da tribo dos filhos de Gade, Eliasafe, filho de Deuel. 21 Então partiram os coatitas, levando o santuário; e os outros levantaram o tabernáculo, enquanto estes vinham.

22 Depois partiu a bandeira do arraial dos filhos de Efraim segundo os seus exércitos; e sobre o seu exército estava Elisama, filho de Amiúde. 23 E sobre o exército da tribo dos filhos de Manassés, Gamaliel, filho de Pedazur. 24 E sobre o exército da tribo dos filhos de Benjamim, Abidã, filho de Gideoni.

25 Então partiu a bandeira do arraial dos filhos de Dã, fechando todos os arraiais segundo os seus exércitos; e sobre o seu exército estava Aieser, filho de Amisadai. 26 E sobre o exército da tribo dos filhos de Aser, Pagiel, filho de Ocrã. 27 E sobre o exército da tribo dos filhos de Naftali, Aira, filho de Enã. 28 Esta era a ordem das partidas dos filhos de Israel segundo os seus exércitos, quando partiam.

29 Disse então Moisés a Hobabe, filho de Reuel, o midianita, sogro de Moisés: Nós caminhamos para aquele lugar, de que o Senhor disse: Vo-lo darei; vai conosco e te faremos bem; porque o Senhor falou bem sobre Israel.

30 Porém ele lhe disse: Não irei; antes irei à minha terra e à minha parentela.

31 E ele disse: Ora, não nos deixes; porque tu sabes onde devemos acampar no deserto; nos servirás de guia.

32 E será que, vindo tu conosco, e sucedendo o bem que o Senhor nos fizer, também nós te faremos bem.

33 Assim partiram do monte do Senhor caminho de três dias; e a arca da aliança do Senhor caminhou diante deles caminho de três dias, para lhes buscar lugar de descanso. 34 E a nuvem do Senhor ia sobre eles de dia, quando partiam do arraial. 35 Acontecia que, partindo a arca, Moisés dizia: Levanta-te, Senhor, e dissipados sejam os teus inimigos, e fujam diante de ti os que te odeiam. 36 E, pousando ela, dizia: Volta, ó Senhor, para os muitos milhares de Israel.

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Fă-ți două trâmbițe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ți slujească pentru chemarea*Is. 1:13. adunării și pentru pornirea taberelor. 3 Când se va suna*Ier. 4:5.Ioel 2:15. cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la ușa cortului întâlnirii. 4 Când se va suna numai cu o trâmbiță, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii*Exod 18:21. Cap. 1:16;7:2. peste miile lui Israel. 5 Când veți suna cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc*Cap. 2:3. la răsărit; 6 când veți suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tăbărăsc*Cap. 2:10. la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. 7 Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunați*Vers. 3., dar să nu*Ioel 2:1. sunați cu vâlvă. 8 Din trâmbițe*Cap. 31:6.Ios. 6:4.1 Cron. 15:24.2 Cron. 13:12. să sune fiii lui Aaron, preoții. Aceasta să fie o lege veșnică pentru voi și pentru urmașii voștri. 9 Când veți merge*Cap. 31:6.Ios. 6:5.2 Cron. 13:14. la război, în țara voastră, împotriva vrăjmașului*Jud. 2:18;4:3;6:9;10:8,12.1 Sam. 10:18.Ps. 106:42. care va lupta împotriva voastră, să sunați cu vâlvă din trâmbițe, și Domnul Dumnezeul vostru Își va aduce aminte*Gen. 8:1.Ps. 106:4. de voi și veți fi izbăviți de vrăjmașii voștri. 10 În zilele*Cap. 29:1.Lev. 23:24.1 Cron. 15:24.2 Cron. 5:12;7:6;29:26.Ezra 3:10.Neem. 12:35.Ps. 81:3. voastre de bucurie, la sărbătorile voastre și la lunile noi ale voastre, să sunați din trâmbițe, când vă veți aduce arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, și ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Și aducă*Vers. 9. aminte de voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru."

11 În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat*Cap. 9:17. norul de pe cortul întâlnirii. 12 Și copiii lui Israel au pornit*Exod 40:36. Cap. 2:9,16,24,31. din pustia Sinai*Exod 19:1. Cap. 1:1;9:5. după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia*Gen. 21:21. Cap. 12:16; 13:3,26.Deut. 1:1. Paran. 13 Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca*Vers. 5,6. Cap. 2:34. Domnului dată prin Moise. 14 Întâi*Cap. 2:3,9. a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Iuda era mai-mare Nahșon*Cap. 1:7., fiul lui Aminadab; 15 peste oștirea seminției fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Țuar; 16 peste oștirea seminției fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17 Când a fost desfăcut cortul*Cap. 1:51., au pornit întâi fiii lui Gherșon și fiii lui Merari, ducând*Cap. 4:24,31;7:6-8. cortul. 18 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:10,16. taberei lui Ruben, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Ruben era mai-mare Elițur, fiul lui Ședeur; 19 peste oștirea seminției fiilor lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai; 20 peste oștirea seminției fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21 Apoi au pornit chehatiții, ducând Sfântul*Cap. 4:4,15;7:9. Locaș; până la venirea lor ceilalți întinseseră cortul. 22 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:18,24. taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oștirile lui. Peste oștirea lui Efraim era mai-mare Elișama, fiul lui Amihud; 23 peste oștirea seminției fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahțur; 24 peste oștirea seminției fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25 Apoi a pornit steagul*Cap. 2:25,31.Ios. 6:9. taberei fiilor lui Dan, împreună cu oștirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oștirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amișadai; 26 peste oștirea seminției fiilor lui Așer era Paguiel, fiul lui Ocran; 27 peste oștirea seminției fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28 Acesta*Cap. 2:34. a fost șirul în care au pornit copiii lui Israel, după oștirile lor; așa au plecat.

29 Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel*Exod 2:18., Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l*Gen. 12:7. voi da.’ Vino cu noi, și îți vom face*Jud. 1:16;4:11. bine, căci Domnul*Gen. 32:12.Exod 3:8;6:7,8. a făgăduit că va face bine lui Israel." 30 Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în țara mea și în locul meu de naștere." 31 Și Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoști locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii*Iov 29:15. călăuză. 32 Și dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele*Jud. 1:16. pe care ni-l va face Domnul." 33 Ei au plecat de la muntele*Exod 3:1. Domnului și au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor*Deut. 1:33.Ios. 3:3,4,6.Ps. 132:8.Ier. 31:2.Ezec. 20:6. și a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul*Exod 13:21.Neem. 9:12,19. Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. 35 Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te*Ps. 68:1,2;132:8., Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea Feței Tale cei ce Te urăsc!" 36 Iar când îl așezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!"