1 Temamos, pois, que, porventura, deixada a promessa de entrar no seu repouso, pareça que algum de vós fica para trás. 2 Porque também a nós foram pregadas as boas novas, como a eles, mas a palavra da pregação nada lhes aproveitou, porquanto não estava misturada com a fé naqueles que a ouviram. 3 Porque nós, os que temos crido, entramos no repouso, tal como disse: Assim jurei na minha ira que não entrarão no meu repouso; embora as suas obras estivessem acabadas desde a fundação do mundo.

4 Porque em certo lugar disse assim do dia sétimo: E repousou Deus de todas as suas obras no sétimo dia. 5 E outra vez neste lugar: Não entrarão no meu repouso. 6 Visto, pois, que resta que alguns entrem nele, e que aqueles a quem primeiro foram pregadas as boas novas não entraram por causa da desobediência, 7 Determina outra vez um certo dia, Hoje, dizendo por Davi, muito tempo depois, como está dito: Hoje, se ouvirdes a sua voz, não endureçais os vossos corações.

8 Porque, se Josué lhes houvesse dado repouso, não falaria depois disso de outro dia. 9 Portanto, resta ainda um repouso para o povo de Deus. 10 Porque aquele que entrou no seu repouso, ele próprio repousou de suas obras, como Deus das suas.

11 Procuremos, pois, entrar naquele repouso, para que ninguém caia no mesmo exemplo de desobediência. 12 Porque a palavra de Deus é viva e eficaz, e mais penetrante do que espada alguma de dois gumes, e penetra até à divisão da alma e do espírito, e das juntas e medulas, e é apta para discernir os pensamentos e intenções do coração. 13 E não há criatura alguma encoberta diante dele; antes todas as coisas estão nuas e patentes aos olhos daquele com quem temos de tratar.

14 Visto que temos um grande sumo sacerdote, Jesus, Filho de Deus, que penetrou nos céus, retenhamos firmemente a nossa confissão. 15 Porque não temos um sumo sacerdote que não possa compadecer-se das nossas fraquezas; porém, um que, como nós, em tudo foi tentado, mas sem pecado. 16 Cheguemos, pois, com confiança ao trono da graça, para que possamos alcançar misericórdia e achar graça, a fim de sermos ajudados em tempo oportuno.

1 Să*Cap. 12:15. luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi*Cap. 3:14., fiindcă am crezut, intrăm în „odihna" despre care a vorbit El când a zis: „Am*Ps. 95:11. Cap. 3:11. jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a*Gen. 2:2.Exod 20:1;31:17. odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5 Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!" 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia*Cap. 3:19. cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi*Ps. 95:7. Cap. 3:7.", zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!" 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași*Cap. 3:12,18,19. pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu*Is. 49:2.Ier. 23:29.2 Cor. 10:4,5.1 Pet. 1:23. și lucrător, mai*Prov. 5:4. tăietor decât orice sabie*Efes. 6:17.Apoc. 1:16;2:16. cu două tăișuri: pătrunde*1 Cor. 14:24,25. până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio*Ps. 33:13,14;90:8;139:11,12. făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit*Iov 26:6;34:21.Prov. 15:11. înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot*Cap. 3:1. însemnat, care*Cap. 7:26;9:12,24. a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să*Cap. 10:23. rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem*Is. 53:3. Cap. 2:18. un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit*Luca 22:28. ca și noi, dar*2 Cor. 5:21. Cap. 7:26.1 Pet. 2:22.1 Ioan 3:5. fără păcat. 16 Să*Efes. 2:18;3:12. Cap. 10:19,21,22. ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.